Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 675 din 15 decembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 3 si 4 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 33 din 13 ianuarie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal, excepţie ridicatã de Dante Ştefan Stroe în Dosarul nr. 6.772/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 iulie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 6.772/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal. Excepţia a fost ridicatã de Dante Ştefan Stroe într-o cauzã penalã având ca obiect sãvârşirea infracţiunii de înşelãciune, prevãzutã de art. 215 din Codul penal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate instituie o sancţiune penalã, în condiţiile în care eroarea contractualã sau neîndeplinirea unei obligaţii contractuale nu pot fi sancţionate decât prin aplicarea de sancţiuni civile, iar aceastã instituire contravine libertãţii comerţului, precum şi prevederilor art. 1 din Protocolul adiţional nr. 4 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã şi-a exprimat opinia în sensul cã dispoziţiile legale criticate nu îngrãdesc libertatea comerţului, ci, dimpotrivã, încurajeazã exercitarea drepturilor cu bunã-credinţã, ceea ce trebuie sã stea la baza manifestãrii lor, protejându-i, deopotrivã, pe toţi participanţii la încheierea şi derularea actelor comerciale. Totodatã, considerã cã alin. 4 al art. 215 ocroteşte desfãşurarea în condiţiile legii a operaţiunilor comerciale bazate pe plãţi fãcute prin emiterea de cecuri, sancţionând numai acele fapte prin care valorile sociale apãrate sunt încãlcate, fãrã a limita îndeplinirea obligaţiilor contractuale.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã nu este întemeiatã, întrucât textul legal criticat incrimineazã infracţiunea de înşelãciune, care nu trebuie confundatã cu neexecutarea unei obligaţii contractuale. Aşa cum rezultã din chiar cuprinsul art. 215 alin. 3 din Codul penal, pentru existenţa laturii obiective fapta trebuie sã fi fost sãvârşitã în aşa fel încât, fãrã aceastã eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat contractul în condiţiile stipulate, reglementare care este în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale.
Avocatul Poporului considerã cã textele legale criticate nu sancţioneazã neîndeplinirea unei obligaţii contractuale, ci înşelãciunea practicatã la încheierea sau executarea unui contract, fãrã ca aceasta sã reprezinte o atingere adusã prevederilor constituţionale invocate, aşa cum a statuat şi Curtea Constituţionalã prin deciziile nr. 58/2003, nr. 215/2005 şi nr. 391/2005.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal, care au urmãtorul conţinut:
"Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executãrii unui contract, sãvârşitã în aşa fel încât, fãrã aceastã eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã în alineatele precedente, dupã distincţiile acolo arãtate.
Emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind cã pentru valorificarea lui nu existã provizia sau acoperirea necesarã, precum şi fapta de a retrage, dupã emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plãti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arãtat în alin. 1, dacã s-a pricinuit o pagubã posesorului cecului, se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã în alin. 2."
În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia considerã cã dispoziţiile legale atacate contravin prevederilor constituţionale ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 45 privind libertatea economicã şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) referitor la libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de protecţie.
Totodatã, apreciazã cã prevederile legale criticate contravin art. 1 din Protocolul adiţional nr. 4 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitor la interzicerea privãrii de libertate pentru datorii.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine cã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal, prin raportare la prevederile art. 11, 20, 45, art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie şi ale art. 1 din Protocolul adiţional nr. 4 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, prin <>Decizia nr. 391 din 12 iulie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 5 august 2005, statuând cã acestea sunt constituţionale.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia acestei decizii rãmân valabile şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal, excepţie ridicatã de Dante Ştefan Stroe în Dosarul nr. 6.772/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 decembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
