Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 674 din 10 octombrie 2006  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor   art. II alin. (1) si (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea   Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 674 din 10 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (1) si (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 912 din 9 noiembrie 2006

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. (1) şi (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Iosif Puiu şi Constanţa Puiu în Dosarul nr. 3.130/CIV/2005 (nr. unic 28.743/2/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal rãspunde autoarea excepţiei Constanţa Puiu, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, partea prezentã solicitã admiterea excepţiei, reiterând succint argumentele prezentate în motivarea scrisã a excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 martie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 3.130/CIV/2005 (nr. unic 28.743/2/2005), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "<>art. 3 pct. 3 din Codul de procedurã civilã, modificat prin Legea nr. 219/2005 ". Excepţia a fost ridicatã de Iosif Puiu şi Constanţa Puiu într-un recurs civil având ca obiect o acţiune în constatare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile art. 3 pct. 3 din Codul de procedurã civilã sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 126 alin. (1), (2) şi (3) din Legea fundamentalã, dar intrã în contradicţie şi cu cele ale art. 4 pct. 1 şi ale art. 299 din Codul de procedurã civilã, întrucât, potrivit textului de lege criticat, instanţa competentã a soluţiona recursul împotriva unei decizii pronunţate de curtea de apel este tot curtea de apel, şi nu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţã imediat superioarã celei care a pronunţat hotãrârea în apel.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate vizeazã în realitate dispoziţiile <>art. II alin. (1) şi (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã. Considerã cã excepţia invocatã este întemeiatã, întrucât "prin reglementarea competenţei materiale a soluţionãrii recursului de cãtre instanţa care a judecat apelul se încalcã dreptul pãrţilor de a se adresa instanţei superioare şi implicit garanţia pãrţilor de a avea parte de o judecatã dreaptã", în condiţiile în care Curtea de Apel Bucureşti şi-a exprimat punctul de vedere prin hotãrârea recuratã. De asemenea, este încãlcat şi dreptul pãrţilor la înfãptuirea justiţiei prin intermediul instanţelor judecãtoreşti competente potrivit legii, în speţã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, drept prevãzut de art. 126 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 3 din Codul de procedurã civilã este neîntemeiatã. Arãtând cã ceea ce excepţia de neconstituţionalitate vizeazã în fapt sunt dispoziţiile <>art. II alin. (1) şi (3) din Legea nr. 219/2005 , considerã cã acestea nu încalcã însã prevederile constituţionale invocate. Cãile de atac, respectiv apelul şi recursul, se soluţioneazã de complete diferite, cu respectarea tuturor drepturilor şi garanţiilor procesuale ale pãrţilor. Totodatã, dispoziţiile <>Legii nr. 219/2005 au avut în vedere o serie de recomandãri ale Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei (de exemplu, Recomandarea Consiliului Europei nr. 5/1984 privind principiile procedurii civile, recomandãri destinate ameliorãrii funcţionãrii justiţiei). Astfel, potrivit abilitãrilor constituţionale conferite de art. 126 alin. (2) şi în acord cu cele ale art. 129, legiuitorul a considerat cã trimiterea dosarelor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la curţile de apel s-a impus pentru a evita pe cât posibil tergiversarea soluţionãrii cauzelor şi nu reprezintã o activitate jurisdicţionalã, ci una administrativã, fãrã ca prin aceasta sã fie încãlcate drepturi şi garanţii procesuale ale pãrţilor.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile art. 3 pct. 3 din Codul de procedurã civilã sunt constituţionale. Critica de neconstituţionalitate faţã de dispoziţiile art. 126 alin. (1) şi (2) din Constituţie nu poate fi reţinutã, deoarece textele de lege criticate urmãresc o mai bunã administrare a justiţiei şi o deplinã realizare a accesului liber la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil. Mai mult, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege, iar cãile de atac pot fi exercitate numai în condiţiile legii şi, ca atare, legiuitorul este suveran în adoptarea regulilor de procedurã, respectând evident şi celelalte principii şi dispoziţii constituţionale.
De asemenea, apreciazã cã dispoziţiile art. 126 alin. (3) din Legea fundamentalã, pretins a fi încãlcate, nu au incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat atât de autorii excepţiei, cât şi în dispozitivul încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile "art. 3 pct. 3 din Codul de procedurã civilã". Examinând însã motivarea scrisã a autorilor, rezultã cã în realitate obiectul excepţiei îl formeazã dispoziţiile <>art. II alin. (1) şi (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005. De altfel, asupra acestor texte de lege şi-a exprimat opinia şi instanţa de judecatã. <>Art. II alin. (1) şi (3) din Legea nr. 219/2005 prevede urmãtoarele:
"(1) Procesele în curs de judecatã în primã instanţã la data schimbãrii competenţei instanţelor legal învestite, precum şi cãile de atac se judecã de instanţele competente, potrivit legii. [...]
(3) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrãrii în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel."
Autorii excepţiei considerã cã textele de lege menţionate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 126 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la instanţele judecãtoreşti.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea Constituţionalã constatã cã, prin decizii anterioare, aceasta a mai soluţionat excepţii de neconstituţionalitate cu acelaşi obiect şi prin raportare la aceleaşi temeiuri constituţionale. De exemplu, prin <>Decizia nr. 439 din 30 mai 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 23 iunie 2006, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II din Legea nr. 219/2005 , ale art. 3 pct. 3 şi ale art. 4 pct. 1 din Codul de procedurã civilã, arãtând, pentru argumentele acolo reţinute, cã textele de lege criticate nu contravin art. 126 din Constituţie invocat şi în prezenta cauzã.
Întrucât faţã de cele statuate de Curtea Constituţionalã prin decizia menţionatã nu au intervenit elemente noi, care sã justifice modificarea jurisprudenţei, considerentele ce au stat la baza soluţiei indicate îşi pãstreazã valabilitatea şi în acest dosar.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. (1) şi (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Iosif Puiu şi Constanţa Puiu în Dosarul nr. 3.130/CIV/2005 (nr. unic 28.743/2/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 octombrie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
-----------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016