Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 673 din 12 iunie 2008 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 559 din 24 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Ioan Radul Bothaza în Dosarul nr. 3.685/89/2007 al Tribunalului Vaslui - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 ianuarie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 3.685/89/2007, Tribunalul Vaslui - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Ioan Radul Bothaza în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (12) referitoare la stabilirea şi aplicarea pedepselor numai în temeiul legii, ale art. 11 referitoare la Dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 73 alin. (3) referitoare la domeniul de reglementare prin lege organicã, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei, precum şi ale art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale cu denumirea marginalã. Nicio pedeapsã fãrã lege, deoarece o infracţiune trebuie sã fie clar definitã prin lege pentru ca orice persoanã sã poatã şti ce acte sunt de naturã sã-i angajeze rãspunderea penalã în temeiul legii speciale. Raţiunile de ordin procedural pentru care legiuitorul a înţeles sã se foloseascã de dispoziţiile legii speciale nu trebuie sã ducã la încãlcarea principiilor unanim recunoscute şi care au fost enumerate mai sus.
Tribunalul Vaslui - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate sunt în deplinã concordanţã cu prevederile internaţionale referitoare la regimul de aplicare a pedepselor. Totodatã, <>Legea nr. 78/2000 a fost adoptatã cu respectarea prevederilor constituţionale referitoare la reglementarea prin lege organicã.
De asemenea, nu sunt încãlcate nici celelalte prevederi constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, care au urmãtorul conţinut: "Fapta de luare de mitã, prevãzutã la art. 254 din Codul penal, dacã a fost sãvârşitã de o persoanã care, potrivit legii, are atribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor ori de constatare, urmãrire sau judecare a infracţiunilor, se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã la art. 254 alin. 2 din Codul penal privind sãvârşirea infracţiunii de cãtre un funcţionar cu atribuţii de control."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate se constituie într-o normã de trimitere uzitatã de tehnica legislativã, fãrã ca prin aceasta sã se încalce dispoziţiile constituţionale, deoarece nu rezultã vreo restrângere în sensul reclamat de autorul excepţiei. <>Art. 7 din Legea nr. 78/2000 este un act de legiferare a rãspunderii penale printr-o normã care, contrar susţinerilor invocate, explicã şi plaseazã univoc în sistemul infracţional fapta de luare de mitã sãvârşitã de un subiect activ circumstanţiat.
De altfel, reglementarea legalã contestatã satisface pe deplin exigenţele Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, sens în care, prin jurisprudenţa sa (Hotãrârea C.R. contra Marii Britanii din 22 noiembrie 1995), Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a reamintit cã art. 7 din Convenţie consacrã principiul legalitãţii delictelor şi pedepselor (nullum crimen, nulla poena sine lege), iar aceasta impune ca legea penalã sã nu se aplice de o manierã extensivã în dezavantajul acuzatului, în special prin analogie (situaţie care nu se regãseşte în dispoziţiile <>art. 7 din Legea nr. 78/2000 ). Rezultã de aici cã o infracţiune trebuie sã fie clar definitã de lege. O astfel de condiţie este îndeplinitã în momentul în care justiţiabilul poate sã ştie, plecând de la formularea dispoziţiilor pertinente şi, la nevoie, cu ajutorul interpretãrii date de tribunale, ce acte sau omisiuni angajeazã rãspunderea sa penalã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Ioan Radul Bothaza în Dosarul nr. 3.685/89/2007 al Tribunalului Vaslui - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 iunie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
