Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 672 din 10 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 alin. 1 teza finala din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 929 din 16 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 alin. 1 teza finalã din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Titi Stângã şi Petruţa Stângã în Dosarul nr. 2.270/2005 al Tribunalului Tulcea.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 februarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 2.270/2005, Tribunalul Tulcea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 alin. 1 teza finalã din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Titi Stângã şi Petruţa Stângã cu ocazia soluţionãrii unei contestaţii în anulare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile de lege criticate "contravin art. 21 din Constituţie care consacrã accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, în acord cu principiul adevãrului şi realizãrii corecte a actului de justiţie, fãrã nicio îngrãdire, aceste drepturi urmând a fi interpretate în acord cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, art. 6 din CEDO şi art. 20 din Constituţie", deoarece prevãd expres şi limitativ motivele pentru care poate fi introdusã contestaţia în anulare. Astfel, apreciazã cã prin condiţionarea introducerii contestaţiei în anulare de formularea "numai dacã aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului" nu se lasã judecãtorilor o marjã mai largã de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale, ajungându-se astfel la soluţia pur formalã a respingerii ca inadmisibilã a contestaţiei în anulare numai pentru faptul cã motivele din contestaţie puteau fi invocate prin cãile ordinare de atac.
Tribunalul Tulcea apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã reglementarea criticatã nu reprezintã o îngrãdire a accesului la justiţie şi la un proces echitabil, atâta timp cât legiuitorul a reglementat calea de atac a apelului şi recursului prin care pãrţile pot invoca motivele de nelegalitate sau netemeinicie a hotãrârii atacate.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, aratã cã dispoziţiile art. 317 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, precum şi celelalte reglementãri privind contestaţia în anulare asigurã posibilitatea celui îndreptãţit de a sesiza aceeaşi instanţã care a dat hotãrârea irevocabilã în cauzã, pentru a o retracta şi a o înlocui cu alta, datã cu respectarea cerinţelor legii, inclusiv cu respectarea condiţiei ca motivele invocate în susţinerea contestaţiei sã nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau recursului. Instanţa apreciazã cã nu este vorba despre o restrângere a accesului la justiţie, ci de exercitarea drepturilor în cazurile, pentru motivele şi în ordinea prevãzute de lege.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile art. 317 alin. 1 teza finalã din Codul de procedurã civilã sunt constituţionale. În acest sens aratã cã reglementarea criticatã nu încalcã accesul liber la justiţie în scopul apãrãrii drepturilor, libertãţilor şi intereselor legitime ale pãrţilor interesate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 317 alin. 1 teza finalã din Codul de procedurã civilã, potrivit cãrora "Hotãrârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arãtate mai jos, numai dacã aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului".
Autorii excepţiei susţin cã textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 care consacrã accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã textul legal dedus controlului are ca finalitate prevenirea tentativelor de tergiversare a cauzei, prin invocarea abuzivã în cadrul cãii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare a unor motive care ar fi putut fi invocate pe calea apelului sau a recursului.
Aşa fiind, art. 317 alin. 1 teza finalã din Codul de procedurã civilã, departe de a contraveni prevederilor art. 21 din Constituţie, dã deplinã satisfacţie exigenţelor acestora atât în ceea ce priveşte accesul liber la justiţie, pe care îl asigurã în limite rezonabile, cât şi dreptul la un proces echitabil.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 alin. 1 teza finalã din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Titi Stângã şi Petruţa Stângã în Dosarul nr. 2.270/2005 al Tribunalului Tulcea.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 octombrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
