Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 67 din 3 februarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 din Codul penal si ale art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor vinovate de savarsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 146 din 18 februarie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 din Codul penal şi ale <>art. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovãrii cultului persoanelor vinovate de sãvârşirea unor infracţiuni contra pãcii şi omenirii, excepţie ridicatã de Grigore Opriţã în Dosarul nr. 49/P/Ap/2004 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Autorul excepţiei a depus la dosar o cerere prin care solicitã acordarea unui nou termen de judecatã în vederea angajãrii unui apãrãtor.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a cererii formulate.
Deliberând asupra amânãrii cauzei, în temeiul <>art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedurã civilã, Curtea respinge cererea formulatã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, deoarece libertatea de exprimare nu poate fi absolutã, fiind susceptibilã de anumite restricţii, şi, pe cale de consecinţã, dispoziţiile legale criticate nu înfrâng prevederile Legii fundamentale invocate.
În ceea ce priveşte invocarea neconstituţionalitãţii extrinseci a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 31/2002 , reprezentantul Ministerului Public aratã cã aceasta este nefondatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 noiembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 49/P/Ap/2004, Curtea de Apel Braşov - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 317 din Codul penal şi ale <>art. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovãrii cultului persoanelor vinovate de sãvârşirea unor infracţiuni contra pãcii şi omenirii.
Excepţia a fost ridicatã de Grigore Opriţã în dosarul cu numãrul de mai sus, având drept obiect soluţionarea unei cauze penale în calea de atac a apelului.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în primul rând, cã <>art. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 31/2002 , ca, de altfel, întregul act normativ, contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 referitoare la delegarea legislativã, deoarece la momentul emiterii ordonanţei, în lipsa unei legi de abilitare, era necesar ca aceasta sã se circumscrie unei condiţii de urgenţã serioase şi reale. Ordonanţa are ca scop incriminarea unor fapte care oricum erau infracţiuni potrivit Codului penal şi nici un eveniment din perioada anterioarã emiterii ei nu releva necesitatea incriminãrii imediate a unor astfel de fapte. Or, în cuprinsul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 31/2002 nu rezultã nici mãcar implicit în ce a constat urgenţa realã şi serioasã pentru emiterea acestui act normativ.
De asemenea, art. 317 din Codul penal şi <>art. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 31/2002 contravin celorlalte dispoziţii constituţionale şi convenţionale invocate, deoarece fiecare persoanã are dreptul de a alege orice orientare de ordin politic şi de a se manifesta în mod paşnic potrivit convingerilor sale. Faptul cã anumite precepte sunt contrare credinţelor unei pãrţi imense a populaţiei nu poate sã conducã la admiterea condamnãrii penale a prozelitismului politic, cât timp acesta se manifestã paşnic. De altfel, libertatea de conştiinţã implicã garantarea diversitãţii, în timp ce prevederile legale atacate implicã, contrar acestui spirit de toleranţã, incriminarea unor manifestãri paşnice ale acestei libertãţi.
Este cert faptul cã se interzice comunicarea de idei şi informaţii care sã incite la rãzboi, urã rasialã etc., însã simpla comunicare a unor informaţii cu privire la trecutul istoric al României, chiar şi regretabil, nu poate fi asimilatã cu o acţiune de incitare la urã rasialã. Art. 30 din Constituţie are ca scop principal realizarea unei linii de echilibru între libertatea de expresie şi drepturile şi libertãţile altora sau interesele statului. În stabilirea acestei linii de echilibru trebuie aplicat principiul proporţionalitãţii, astfel încât dreptul individual sã nu fie negat de drepturile colectivitãţii. De vreme ce nu s-a probat faptul cã anumite activitãţi ar fi condus la comiterea unor infracţiuni, autorul excepţiei considerã cã interzicerea absolutã a acelor activitãţi înseamnã tocmai negarea interesului particular în raport cu cel general, adicã negarea esenţei unei societãţi democratice.
Curtea de Apel Braşov - Secţia penalã opineazã cã prevederile art. 317 din Codul penal şi ale <>art. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 31/2002 trebuie întelese ca mãsuri necesare pentru protejarea unor valori esenţiale, în sensul celor arãtate în art. 1 din Codul penal şi art. 9 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, şi sunt în concordanţã cu dispoziţiile art. 20 şi 29 din Constituţie. Sub acest aspect, instanţa opineazã pentru respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
În ceea ce priveşte critica fundamentatã pe art. 115 din Constituţie, Curtea de Apel Braşov aratã cã la momentul emiterii <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 31/2002 erau în vigoare dispoziţiile art. 114 din Legea fundamentalã nerevizuitã, care presupuneau existenţa unor cazuri excepţionale pentru emiterea unor astfel de acte normative. Or, prezenţa unui caz excepţional constituie o condiţie de valabilitate, de legalitate a ordonanţei, aşa încât instanţa considerã cã trebuie invocat în mod concret în chiar conţinutul actului. Însã din cuprinsul ordonanţei nu se constatã existenţa unei situaţii cu caracter excepţional care sã fi impus o astfel de reglementare în regim de urgenţã şi, pe cale de consecinţã, instanţa opineazã cã, sub acest aspect, excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul României apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 73 din Legea fundamentalã, legiuitorul este unica autoritate competentã sã stabileascã care fapte constituie infracţiuni, în vederea apãrãrii valorilor statului de drept, consacrate în art. 1-13 din Constituţie, precum şi a garantãrii efective a exercitãrii, potrivit legii, a drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale omului consacrate în titlul II - Drepturile, libertãţile şi îndatoririle fundamentale.
Întrucât drepturile fundamentale nu sunt absolute, ele trebuie folosite numai în limitele interne şi externe stabilite de lege, cu respectarea drepturilor altor persoane. De aceea legiuitorul stabileşte aceste limite cu observarea dispoziţiilor constituţionale, precum şi a tratatelor şi convenţiilor la care România este parte.
Prin urmare, prevederile art. 317 din Codul penal şi ale <>art. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 31/2002 au rolul de a transpune aceste dispoziţii constituţionale.
De asemenea, elementele prevãzute în art. 53 din Constituţie şi în art. 9 şi 10 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale sunt întrunite, deoarece, în primul rând, restrângerea exerciţiului libertãţii de exprimare şi a libertãţii conştiinţei este prevãzutã într-o manierã clarã şi accesibilã şi, în al doilea rând, mãsura se impune pentru apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a moralei publice şi a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor.
Securitatea naţionalã, ordinea şi morala publicã sunt valori ale cãror existenţã şi dezvoltare depind de asigurarea bunei înţelegeri între cetãţeni, indiferent de rasã sau naţionalitate. Or, în lipsa unor mãsuri legislative de protecţie, drepturile fundamentale ale cetãţenilor aparţinând unor grupuri naţionale sau rasiale nu s-ar mai putea exercita cu deplinã demnitate - art. 1 din Constituţie, în unitate şi egalitate cu ceilalţi - art. 4 din Constituţie, dreptul la identitate al persoanelor aparţinând minoritãţilor naţionale consacrat în art. 6 din Constituţie ar fi eliminat, relaţiile internaţionale ale României nu s-ar mai desfãşura în mod paşnic - art. 10 din Constituţie, dreptul la viaţã şi integritate fizicã sau psihicã consacrat de art. 22 din Constituţie ar fi pus în pericol, iar libertatea conştiinţei a acestor grupuri ar fi, de asemenea, serios afectatã.
În ceea ce priveşte susţinerea potrivit cãreia adoptarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 31/2002 a încãlcat dispoziţiile art. 114 alin. (4) ale Constituţiei din 1991, întrucât nu erau întrunite condiţiile de existenţã a unui caz excepţional, Guvernul apreciazã cã este neîntemeiatã, deoarece necesitatea elaborãrii unui asemenea act normativ a decurs din necesitatea satisfacerii cerinţelor adoptate la nivelul Uniunii Europene în materia combaterii fascismului, a rasismului şi a xenofobiei, constituind un semnal important dat de ţara noastrã în îndeplinirea criteriilor politice de aderare la Uniunea Europeanã.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece incriminarea propagandei naţionalist-şovine reprezintã o mãsurã de ordin legislativ prin care statul garanteazã libertatea conştiinţei, în conformitate cu art. 30 alin. (7) din Constituţie. Totodatã, exercitarea unei propagande naţionalist-şovine reprezintã, în esenţã, o manifestare abuzivã a libertãţii de conştiinţã şi a libertãţii de exprimare.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 31/2002 , faţã de art. 115 alin. (4) din Legea fundamentalã, Avocatul Poporului apreciazã cã numai Curtea Constituţionalã are posibilitatea sã stabileascã dacã actul normativ indicat a fost adoptat cu respectarea dispoziţiilor referitoare la delegarea legislativã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 317 din Codul penal şi ale <>art. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovãrii cultului persoanelor vinovate de sãvârşirea unor infracţiuni contra pãcii şi omenirii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 28 martie 2002, cu urmãtorul conţinut:
- Art. 317 din Codul penal: "Propaganda naţionalist-şovinã, aţâţarea urii de rasã sau naţionale, dacã fapta nu constituie infracţiunea prevãzutã în art. 166, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.";
- <>Art. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 31/2002 : "(1) Rãspândirea, vânzarea sau confecţionarea de simboluri fasciste, rasiste ori xenofobe, precum şi deţinerea, în vederea rãspândirii, a unor astfel de simboluri se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã şi utilizarea în public a simbolurilor fasciste, rasiste sau xenofobe.
(3) Nu constituie infracţiune fapta prevãzutã la alin. (1) sau (2), dacã este sãvârşitã în interesul artei sau ştiinţei, cercetãrii ori educaţiei."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate dispoziţiile constituţionale ale art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 29 referitoare la Libertatea conştiinţei, ale art. 30 referitoare la Libertatea de exprimare şi ale art. 115 referitoare la Delegarea legislativã, precum şi dispoziţiile art. 9 care statueazã cu privire la Libertatea de gândire, de conştiinţã şi de religie şi ale art. 10 privind Libertatea de exprimare, ambele din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra dispoziţiilor art. 317 din Codul penal s-a mai pronunţat, statuând cã acestea sunt constituţionale. Astfel, prin <>Decizia nr. 480 din 9 noiembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004, pronunţându-se în legãturã cu critica potrivit cãreia prevederile legale criticate încalcã dispoziţiile constituţionale referitoare la anumite drepturi şi libertãţi fundamentale, cum ar fi libertatea conştiinţei şi libertatea de exprimare, Curtea a constatat cã exercitarea acestor drepturi şi libertãţi nu implicã intoleranţa naţionalã sau rasialã, adicã negarea drepturilor şi libertãţilor altor persoane pe criterii de apartenenţã naţionalã.
Libertatea, ca principiu fundamental al statului de drept, este temelia tuturor principiilor morale şi presupune elaborarea unor asemenea norme de drept care sã garanteze tuturor persoanelor sã se manifeste potrivit propriilor opţiuni în relaţiile cu ceilalţi membri ai colectivitãţii. Tocmai de aceea exercitarea unei propagande naţionalist-şovine reprezintã, în esenţã, o manifestare abuzivã a drepturilor şi libertãţilor de mai sus.
Dimpotrivã, tolerarea unor asemenea fapte ar contraveni tuturor dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei referitoare la libertatea conştiinţei, libertatea de exprimare şi tratatelor internaţionale privind drepturile omului, precum şi prevederilor din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind libertatea de gândire, de conştiinţã şi de religie.
Cele statuate prin decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, întrucât nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea acestei jurisprudenţe.
Sub aspectul constituţionalitãţii extrinseci a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 31/2002 , Curtea reţine cã respectarea condiţiilor delegãrii legislative trebuie analizatã prin raportare la prevederile constituţionale în vigoare la data la care Guvernul a emis ordonanţa. Astfel, în prezenta cauzã Curtea urmeazã a stabili dacã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 31/2002 s-a adoptat cu respectarea condiţiilor prevãzute de dispoziţiile constituţionale ale art. 114 alin. (4), în redactarea sa anterioarã revizuirii şi republicãrii Constituţiei. În aceastã privinţã, ordonanţa este consideratã de autorul excepţiei ca fiind neconstituţionalã în sensul cã adoptarea ei nu a fost justificatã de existenţa vreunui caz excepţional.
Curtea reţine cã, în absenţa unei definiţii constituţionale a noţiunii de "caz excepţional", aşa cum s-a statuat prin <>Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995, acesta trebuie privit în raport cu "necesitatea şi urgenţa reglementãrii unei situaţii care, datoritã circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitãrii unei grave atingeri aduse interesului public". Astfel, în speţa examinatã, existenţa cazului excepţional a fost determinatã de urgenţa reglementãrii mai stricte a domeniului vizat, datoritã necesitãţii promovãrii principiilor statului de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, dreptatea, pluralismul politic şi egalitatea între oameni reprezintã valori supreme. Or, împiedicarea proliferãrii manifestãrilor extremiste de tip fascist, rasist sau xenofob a constituit şi constituie o preocupare constantã a comunitãţii internaţionale, atât la nivelul organismelor europene şi internaţionale, cât şi la nivelul legislaţiilor naţionale. Prevenirea şi combaterea incitãrii la urã naţionalã, rasialã sau religioasã corespund cerinţelor Uniunii Europene în domeniu, constituind, în acelaşi timp, un semnal pozitiv dat de statul român pentru combaterea rasismului, antisemitismului şi xenofobiei. Eficienţa acestui semnal depinde în mare mãsurã de urgenţa cu care statul român adoptã mãsurile legislative necesare pentru sancţionarea acestor fapte.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 din Codul penal şi ale <>art. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovãrii cultului persoanelor vinovate de sãvârşirea unor infracţiuni contra pãcii şi omenirii, excepţie ridicatã de Grigore Opriţã în Dosarul nr. 49/P/Ap/2004 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 februarie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
