Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 67 din 27 februarie 2001 referitoare la exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea si completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, astfel cum a fost modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 15/2000 , precum si a dispozitiilor art. 71, 79 si 80 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 188 din 12 aprilie 2001
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, astfel cum a fost modificatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 15/2000 , precum şi a dispoziţiilor <>art. 71, 79 şi 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de munca, excepţii ridicate de Mariana Serbanescu şi Adrian Preda în dosarele nr. 1.907/2000 şi nr. 1.910/2000 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal rãspunde Mariana Serbanescu. Lipsesc celelalte pãrţi, Adrian Preda şi Societatea de Servicii de Management Feroviar - S.A. (pentru S.N.C.F.R. "Cãlãtori" - S.A. din Bucureşti), fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere ca excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 255C/2000 şi nr. 258C/2000 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, conexarea cauzelor. Partea prezenta şi reprezentantul Ministerului Public nu se opun conexarii dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedura civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 258C/2000 la Dosarul nr. 255C/2000.
Autoarea exceptiei, Mariana Serbanescu, solicita admiterea exceptiei pentru motivele invocate în concluziile scrise depuse în susţinerea acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca dispoziţiile legale criticate nu incalca prevederile constituţionale invocate, solicita respingerea excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin încheierile din 25 mai 2000 şi 26 aprilie 2000, pronunţate în dosarele nr. 1.907/2000 şi nr. 1.910/2000, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, astfel cum a fost modificatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 15/2000 , precum şi a dispoziţiilor <>art. 71, 79 şi 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de munca. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de Mariana Serbanescu şi Adrian Preda în cadrul unor cauze civile ce au ca obiect litigii de munca.
În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate se susţine, în esenta, ca dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 modifica o lege organicã, şi anume <>Legea nr. 92/1992 , ceea ce contravine art. 107 alin. (3) şi art. 114 din Constituţie. De asemenea, se susţine ca art. IV şi IX din ordonanta de urgenta criticata contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), ale art. 20, 21 şi 24, deoarece suprima apelul în materia litigiilor de munca, litigii care ar trebui soluţionate de complete de judecata speciale, care însã nu au fost încã înfiinţate. În final se apreciazã ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 15/2000 pentru modificarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 ar trebui "sa prelungeascã" şi dispoziţiile art. IV ale acestei ordonanţe de urgenta ca, de altfel, şi pe ale <>art. 71, 79 şi 80 din Legea nr. 168/1999 .
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca "legea de organizare judecãtoreascã este o lege organicã şi, ca atare, se pare ca susţinerile intimatei, în sensul ca Guvernul nu putea pe calea unei ordonanţe de urgenta sa modifice <>Legea nr. 92/1992 , deoarece ar contraveni prevederilor constituţionale invocate mai sus, sunt întemeiate", astfel ca excepţiile trebuie admise.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, considera ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã, în ceea ce priveşte neconstituţionalitatea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 , ca prin Decizia nr. 34/1998 Curtea Constituţionalã a statuat ca interdicţia reglementãrii prin ordonanta a domeniilor rezervate legilor organice nu este aplicabilã ordonanţelor de urgenta ale Guvernului. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea celorlalte dispoziţii legale, Guvernul considera ca nu sunt infrante prevederile constituţionale ale art. 20, 21 şi ale art. 24 alin. (1).
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, rapoartele întocmite în cauze de judecãtorul-raportor, susţinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate ridicate.
Obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, ordonanta publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999, astfel cum a fost modificatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 15/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 14 martie 2000, precum şi dispoziţiile <>art. 71, 79 şi 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de munca, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999. Aceste din urma texte de lege au urmãtorul cuprins:
- Art. 71: "Instanţele judecãtoreşti competente sa judece cereri referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi se stabilesc prin lege.";
- Art. 79: "(1) Hotãrârile instanţei de fond sunt definitive. (2) Hotãrârile motivate ale instanţei de fond se redacteazã şi se comunica pãrţilor în termen de cel mult 15 zile de la pronunţare.";
- Art. 80: "Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicãrii hotãrârii pronunţate de instanta de fond."
Autorii excepţiilor considera ca aceste dispoziţii legale incalca urmãtoarele prevederi constituţionale:
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile.";
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 107 alin. (3): "Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile prevãzute de aceasta.";
- Art. 114: "(1) Parlamentul poate adopta o lege specialã de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data pana la care se pot emite ordonanţe.
(3) Dacã legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobãrii Parlamentului, potrivit procedurii legislative, pana la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanţei.
(4) În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenta. Acestea intra în vigoare numai dupã depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacã Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacã în mod obligatoriu.
(5) Aprobarea sau respingerea ordonanţelor se face printr-o lege în care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale cãror efecte au încetat potrivit alineatului (3)."
Examinând excepţiile, Curtea constata ca nu poate fi primitã nici una dintre criticile de neconstituţionalitate formulate de autorii acestora.
Astfel, în ceea ce priveşte încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), Curtea Constituţionalã constata ca textele de lege criticate nu conţin vreo dispoziţie de natura sa le confere caracter retroactiv.
Nu poate fi primitã nici critica adusã <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 în baza argumentului ca potrivit art. 107 alin. (3) şi art. 114 din Constituţie o asemenea ordonanta nu poate interveni într-un domeniu aparţinând unei legi organice. Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, a reţinut ca "Dispoziţiile art. 114 din Constituţie nu prevãd interdicţia de a se emite ordonanţe de urgenta în domeniul legilor organice, deoarece cazul excepţional ce impune adoptarea unei mãsuri urgente pentru salvgardarea unui interes public ar putea reclama instituirea unei reglementãri de domeniul legii organice, nu numai ordinare, care, dacã nu ar putea fi adoptatã, interesul public avut în vedere ar fi sacrificat, ceea ce este contrar finalitatii constituţionale a instituţiei".
În ceea ce priveşte motivul de neconstituţionalitate decurgând din "suprimarea apelului", Curtea Constituţionalã a statuat ca "accesul liber la justiţie nu înseamnã ca el trebuie asigurat la toate structurile judecãtoreşti, deoarece competenta şi cãile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii deosebite". În acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 38 din 26 februarie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 13 mai 1998.
În legatura cu invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 24 din Constituţie, referitoare la garantarea dreptului la apãrare, Curtea nu o poate retine ca fiind relevanta, întrucât toate litigiile legate de modificarea sau desfacerea contractelor de munca se judeca de cãtre instanţele judecãtoreşti, pãrţile având dreptul de a fi asistate de un avocat în tot cursul procesului, indiferent de gradele de jurisdicţie.
Sub aspectul privind invocarea art. 20 din Constituţie, Curtea observa ca autorii exceptiei nu arata în ce mod dispoziţiile legale criticate contravin acestei norme constituţionale, astfel ca nici acest argument nu poate fi reţinut.
Referitor la toate celelalte critici legate de modul de soluţionare a litigiilor de munca, se constata ca acestea nu ridica probleme de constitutionalitate, ci de aplicare a legii.
În sfârşit, în legatura cu faptul ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 15/2000 ar trebui, potrivit autorilor excepţiilor, "sa prelungeascã" dispoziţiile <>art. IV din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 ca, de altfel, şi pe cele ale <>art. 71, 79 şi 80 din Legea nr. 168/1999 , Curtea constata ca aceasta este o problema de legiferare ce aparţine competentei exclusive a legiuitorului, iar nu una de contencios constituţional.
Asa fiind, în cauzele de fata excepţiile de neconstituţionalitate ridicate urmeazã sa fie respinse.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi sub aspectul raportarii dispoziţiilor legale criticate la art. 114 alin. (4) din Constituţie şi cu unanimitate de voturi sub celelalte aspecte,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, astfel cum a fost modificatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 15/2000 , precum şi a dispoziţiilor <>art. 71, 79 şi 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de munca, excepţii ridicate de Mariana Serbanescu şi Adrian Preda în dosarele nr. 1.907/2000 şi nr. 1.910/2000 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 27 februarie 2001.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
