Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 67 din 2 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 32/2002 privind organizarea si functionarea serviciilor publice de alimentare cu apa si de canalizare si ale art. 3 lit. c) alin. 1, 2 si 4 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociatiilor de proprietari) la Legea locuintei nr. 114/1996
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 249 din 20 martie 2006
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 17 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/2002 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de alimentare cu apã şi de canalizare şi a celor ale art. 3 lit. c) alin. 2 şi 4 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociaţiilor de proprietari) la <>Legea locuinţei nr. 114/1996 , excepţie ridicatã de Mircea Nan în Dosarul nr. 5.261/2005 al Judecãtoriei Sibiu.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în Dosarul nr. 1.057 D/2005, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de Virginia Bãncilã şi Maria Imbãruş în Dosarul nr. 5.262/2005 al Judecãtoriei Sibiu.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor sus-menţionate, având în vedere obiectul identic al excepţiilor ridicate.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 1.057 D/2005 la Dosarul nr. 734 D/2005, care este primul înregistrat.
Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate în susţinerea acesteia. Astfel, limitele stabilite prin lege cu privire la dreptul de proprietate se justificã pentru asigurarea dreptului de administrare a imobilului, aşa cum a statuat Curtea prin <>Decizia nr. 455 din 20 septembrie 2005 . Nu poate fi reţinutã nici critica cu privire la încãlcarea art. 1 pct. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece textele de lege criticate reglementeazã folosinţa bunurilor conform interesului general, adicã cu respectarea art. 1 pct. 2 din protocolul menţionat.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 20 septembrie 2005 şi 7 noiembrie 2005, pronunţate în dosarele nr. 5.261/2005 şi nr. 5.262/2005, Judecãtoria Sibiu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 17 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/2002 şi a celor ale art. 3 lit. c) alin. 2 şi 4 din anexa nr. 2 la <>Legea nr. 114/1996 , excepţie ridicatã de Mircea Nan, Virginia Bãncilã şi Maria Imbãruş în cauze având ca obiect obligaţia de a face.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã dispoziţiile <>art. 17 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/2002 restrâng dreptul de proprietate al persoanei fizice care locuieşte într-un imobil în care sunt mai mulţi proprietari, întrucât aceasta nu se poate separa de ceilalţi cu instalaţiile de apã şi canalizare pentru a achita doar ceea ce consumã. Se încalcã în acest fel şi dispoziţiile art. 49 (devenit art. 53 din Constituţia revizuitã) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. Totodatã, este încãlcat principiul egalitãţii în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituţie, deoarece ar trebui ca toate persoanele sã utilizeze serviciile publice de gospodãrire comunalã, iar nu doar "utilizatorii" în sensul <>art. 17 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/2002 .
Referitor la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 3 lit. c) alin. 2 şi 4 din anexa nr. 2 la <>Legea locuinţei nr. 114/1996 , autorii excepţiei susţin cã obligarea proprietarului unui apartament de a rãmâne la nesfârşit în indiviziune pentru instalaţiile şi pãrţile care sunt destinate folosirii comune încalcã principiul ocrotirii egale a dreptului de proprietate privatã, indiferent de titular, consacrat de art. 41 alin. (2) [devenit art. 44 alin. (2) din Constituţia revizuitã].
Judecãtoria Sibiu considerã cã dispoziţiile legale criticate "nu contravin dispoziţiilor art. 44 şi 53 din Constituţie".
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã, în esenţã, cã <>art. 17 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/2002 "defineşte doar noţiunea de utilizator, fãrã sã cuprindã vreo dispoziţie care sã îngrãdeascã într-un fel sau altul dreptul de proprietate, în conţinutul sãu, sau exercitarea acestui drept."
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, arãtând cã textele de lege criticate "nu sunt de naturã a aduce atingere dreptului de proprietate, întrucât <>art. 17 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/2002 se referã exclusiv la drepturile utilizatorilor de servicii publice de alimentare cu apã şi de canalizare, şi nu la exercitarea dreptului de proprietate". În ceea ce priveşte prevederile art. 3 lit. c) alin. 2 şi 4 din anexa nr. 2 din <>Legea nr. 114/1996 , în punctul de vedere prezentat se precizeazã cã aceste texte, definind proprietatea comunã, "dau expresie competenţei legiuitorului de a stabili conţinutul şi limitele dreptului de proprietate privatã, conform art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 17 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/2002 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de alimentare cu apã şi de canalizare, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 2 februarie 2002, precum şi cele ale art. 3 lit. c) alin. 2 şi 4 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociaţiilor de proprietari) la <>Legea locuinţei nr. 114/1996 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Este de observat în legãturã cu obiectul excepţiei cã, deşi autorul acesteia indicã în mod expres alin. 2 şi 4 ale art. 3 lit. c) din anexa nr. 2 la <>Legea nr. 114/1996 , în realitate, din motivarea acesteia şi mai ales prin reproducerea textului pe care îl considerã neconstituţional, rezultã cã se referã şi la alin. 1 al articolului respectiv.
În consecinţã, Curtea urmeazã a se pronunţa asupra dispoziţiilor <>art. 17 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/2002 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de alimentare cu apã şi de canalizare şi ale art. 3 lit. c) alin. 1, 2 şi 4 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociaţiilor de proprietari) la <>Legea locuinţei nr. 114/1996 .
Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- <>Art. 17 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/2002 : "Utilizator al serviciilor publice de alimentare cu apã şi de canalizare poate fi orice persoanã fizicã sau juridicã, proprietarã sau cu împuternicire de proprietar al unui imobil având branşament propriu de apã potabilã sau racord propriu de canalizare şi care beneficiazã pe bazã de contract de serviciile operatorului.";
- Art. 3 lit. c) alin. 1, 2 şi 4 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociaţiilor de proprietari) la <>Legea locuinţei nr. 114/1996 : "Termenii utilizaţi în prezentul regulament au urmãtorul înţeles:
[...] c) Prin proprietate comunã se înţelege toate pãrţile dintr-o clãdire aflatã în proprietate, care nu sunt apartamente şi care sunt destinate folosirii în comun de cãtre toţi proprietarii din acea clãdire.
Proprietatea comunã este indivizibilã şi este deţinutã de proprietarii apartamentelor individuale, conform cotelor calculate. [...]
Proprietatea comunã include instalaţii ale clãdirii aflate în folosinţã comunã cu care a fost înzestratã clãdirea în timpul construcţiei sau cu care a fost dotatã mai târziu de cãtre proprietari, ca de exemplu: canale pluviale, paratrãsnete, antene, instalaţii de telefonie, instalaţii electrice, conducte de apã, sisteme de încãlzire şi conducte de gaze care pot trece prin proprietatea comunã pânã la punctele de distribuţie din apartamentele individuale."
Critica de neconstituţionalitate constã în susţinerea cã prevederile legale supuse controlului încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 41 alin. (2) teza întâi [devenit art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţia revizuitã] privind protecţia egalã a proprietãţii private, indiferent de titular, precum şi pe cele ale art. 49 (devenit art. 53 din Constituţia revizuitã) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
De asemenea, autorul invocã în susţinerea excepţiei şi încãlcarea art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
Coproprietatea forţatã permite, datoritã naturii bunului comun, exercitarea mai liberã de cãtre fiecare coproprietar a drepturilor sale asupra bunului respectiv, dar, în acelaşi timp, impune şi obligaţii, printre care obligaţia de a suporta proporţional cu cota-parte a fiecãruia cheltuielile de întreţinere şi conservare a bunului comun.
Critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. c) alin. 1, 2 şi 4 din anexa nr. 2 la <>Legea locuinţei nr. 114/1996 în raport cu prevederile art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie nu poate fi reţinutã, deoarece regimul de proprietate comunã perpetuã şi forţatã asupra instalaţiilor din clãdirile cu mai multe apartamente, instalaţii aflate în folosinţã comunã, se încadreazã în dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cãrora prin lege se stabilesc conţinutul şi limitele dreptului de proprietate.
În acest sens, Curtea s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 455 din 20 septembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 935 din 20 octombrie 2005, statuând cã "limitele aduse prin lege dreptului de proprietate, în speţã asupra pãrţilor destinate folosirii în comun de cãtre toţi proprietarii dintr-o clãdire cu mai multe locuinţe, se justificã constituţional prin asigurarea posibilitãţii efective de administrare, folosire, întreţinere şi exploatare a imobilului în interesul tuturor proprietarilor de locuinţe din acel imobil".
Nu poate fi reţinutã aşadar nici încãlcarea art. 53 din Constituţie, de vreme ce limitele impuse dreptului de proprietate sunt stabilite prin textele de lege criticate, iar acestea se justificã prin necesitatea respectãrii drepturilor tuturor proprietarilor dintr-o clãdire cu mai multe locuinţe.
Curtea reţine cã protecţia proprietãţii private, garantatã prin art. 1 pct. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, nu exclude, ci, dimpotrivã, presupune dreptul statului de a reglementa folosinţa bunurilor, conform interesului general, potrivit art. 1 pct. 2 din acelaşi act internaţional. Aşa fiind, nu se poate reţine încãlcarea prin textele de lege criticate a art. 1 pct. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, deoarece limitarea dreptului de proprietate se datoreazã necesitãţii ca statul sã reglementeze folosinţa bunurilor aflate în coproprietate forţatã şi perpetuã, conform interesului general.
Curtea constatã cã prevederile <>art. 17 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/2002 definesc doar noţiunea de utilizator al serviciilor publice de alimentare cu apã şi de canalizare, fãrã a cuprinde vreo dispoziţie care sã încalce art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie privind protecţia egalã a proprietãţii private, indiferent de titular, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, din Legea fundamentalã, precum şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Curtea observã cã atât <>art. 17 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/2002 , cât şi art. 3 lit. c) alin. 1, 2 şi 4 din anexa nr. 2 la <>Legea locuinţei nr. 114/1996 nu aduc atingere art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nici o discriminare pe considerente arbitrare.
Curtea reţine cã referirea autorului excepţiei la unele necorelãri care ar exista între reglementarea criticatã şi unele dispoziţii din Codul civil sau din <>Legea serviciilor publice de gospodãrie comunalã nr. 326/2001 nu are relevanţã, întrucât coordonarea legislativã este de competenţa autoritãţii legiuitoare, iar nu a instanţei de contencios constituţional.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 17 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/2002 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de alimentare cu apã şi de canalizare şi a celor ale art. 3 lit. c) alin. 1, 2 şi 4 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociaţiilor de proprietari) la <>Legea locuinţei nr. 114/1996 , excepţie ridicatã de Mircea Nan în Dosarul nr. 5.261/2005 al Judecãtoriei Sibiu şi de Virginia Bãncilã şi Maria Imbãruş în Dosarul nr. 5.262/2005 al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 februarie 2006.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
