Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 67 din 18 aprilie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 alin. 25^1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor si al altor impozite indirecte, modificata si completata, precum si a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 1/1999 pentru modificarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 334 din 19 iulie 2000
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 34 alin. 25^1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte, modificatã şi completatã, precum şi a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 1/1999 pentru modificarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 , excepţie ridicatã de Tunde Bokor în Dosarul nr. 3.213/1999 al Judecãtoriei Medias, având ca pãrţi pe autorul exceptiei şi Direcţia generalã a finanţelor publice şi controlului financiar de stat Sibiu.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ridicate, întrucât <>art. 34 alin. 25^1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 nu contravine dreptului de proprietate al comercianţilor. Totodatã, prin textul de lege criticat nu se creeazã nici o inegalitate cu privire la ocrotirea proprietãţii private, care sa contravina dispoziţiilor cuprinse la art. 41 din Constituţie, iar desfãşurarea activitãţii agenţilor comercianţi se face cu respectarea legii. În ceea ce priveşte mãsura confiscãrii bunurilor rezultate din infracţiuni ori contravenţii, aceasta este constituţionalã. Art. 41 alin. (7) din Constituţie prevede ca nu poate fi confiscatã averea dobandita licit. De aceea rezulta ca pot fi confiscate bunurile dobândite ilicit.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 septembrie 1999 Judecãtoria Medias a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 34 alin. 25^1 din Ordonanta Guvernului nr. 1/1999 pentru modificarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 şi a <>Ordonanţei Guvernului nr. 1/1999 pentru modificarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 , excepţie ridicatã de Tunde Bokor într-o cauza civilã având ca obiect soluţionarea plângerii formulate de autorul exceptiei impotriva unui proces-verbal de contravenţie.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenta, ca <>art. 34 alin. 25^1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 contravine Constituţiei, întrucât stabileşte sancţiunea cu amenda contravenţionalã şi confiscarea mãrfurilor vândute în ultimele 3 luni anterioare sãvârşirii contravenţiei sau a contravalorii lor. Potrivit susţinerilor autorului exceptiei, prin aceasta dispoziţie nu se are în vedere valoarea de achizitionare a mãrfurilor, ci valoarea de desfacere, care cuprinde şi adaosul comercial, inclusiv venitul brut al comerciantului, venit care este supus impozitului pe profit şi altor impozite şi taxe. Asa fiind, se susţine ca în realitate comerciantul sancţionat suporta o dubla impunere, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 53 alin. (2) din Constituţie, privind contribuţiile financiare, dispoziţiilor art. 134 alin. (1) din Constituţie, care precizeazã ca economia tarii este o economie de piata, precum şi dispoziţiilor art. 134 alin. (2) lit. e) din Constituţie, care reglementeazã libertatea comerţului. Se considera, totodatã, de cãtre autorul exceptiei ca prevederile legale criticate contravin art. 41 din Constituţie, care consfinţeşte protecţia proprietãţii private.
Referindu-se la întregul conţinut al <>Ordonanţei Guvernului nr. 1/1999 , autorul exceptiei considera ca aceasta este neconstitutionala, întrucât ea reprezintã un act al executivului, iar nu al puterii legiuitoare, asa cum se prevede prin art. 41 alin. (8) din Constituţie.
Judecãtoria Medias, exprimandu-şi opinia asupra exceptiei de neconstituţionalitate, apreciazã ca prevederile legale criticate nu incalca dispoziţiile Constituţiei şi "nu aduc atingere drepturilor fundamentale ale cetãţenilor". Mãsura confiscãrii, "adiacenta unei sancţiuni principale - contravenţionale sau penale -, urmeazã soarta acesteia, având ca menire înlãturarea unei stãri de pericol social" şi fiind determinata, potrivit opiniei instanţei, "de legatura dintre lucrurile supuse confiscãrii cu fapta sãvârşitã ori din cauza naturii lor". Totodatã instanta apreciazã ca "libertatea comerţului nu înseamnã arbitrariu şi aparţine competentei legiuitorului stabilirea cadrului şi limitelor în care se manifesta aceasta libertate". Referitor la incidenta prevederilor art. 41 alin. (8) din Constituţie, invocatã de autorul exceptiei, instanta de judecata considera ca expresia "în condiţiile legii", folositã în acest text, "este generica, prin aceasta sintagma urmãrindu-se a fi cuprins orice fel de act normativ care are puterea unei legi, izvorata din opozabilitatea ei erga omnes şi caracterul ei general-obligatoriu".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât prin dispoziţiile legale criticate sunt reglementate "conţinutul şi sancţiunea contravenţiei de desfãşurare a activitãţilor de comercializare a unor produse de cãtre agenţii economici neautorizati", ceea ce constituie o modalitate de protecţie a consumatorilor. Prin acest text nu se creeazã nici o inegalitate cu privire la ocrotirea proprietãţii private, care sa contravina dispoziţiilor cuprinse în art. 41 din Constituţie, fiind necesar ca toţi comercianţii sa desfãşoare activitatea în aceleaşi condiţii stabilite de lege. Mai mult chiar, "obligarea comercianţilor de a-şi desfasura activitatea în condiţii egale, stabilite prin lege, constituie un mijloc prin care statul asigura libertatea comerţului şi protecţia concurentei loiale, obiective, prevãzute în art. 134 alin. (2) din Legea fundamentalã. Aplicarea unor sancţiuni comercianţilor care incalca dispoziţiile legale ce reglementeazã activitatea de comerţ contribuie la realizarea acestor obiective şi nu contravine dispoziţiilor constituţionale".
Referitor la motivul invocat de autorul exceptiei de neconstituţionalitate, în sensul ca reglementarea confiscãrii unor bunuri prin ordonanta a Guvernului ar contraveni dispoziţiilor alin. (8) al art. 41 din Constituţie, Guvernul considera ca sintagma "în condiţiile legii" se referã, în mod generic, la actele normative cu putere de lege, fãrã a impune reglementarea unor raporturi din acest domeniu numai prin lege. De altfel, ordonanţele Guvernului sunt acte normative adoptate pe baza unei delegari legislative, conţinând norme cu putere de lege, fãrã ca prin aceasta sa se încalce atributia Parlamentului de unica autoritate legiuitoare a tarii.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Din examinarea încheierii de sesizare, precum şi a susţinerilor formulate în dosarul cauzei de autorul exceptiei de neconstituţionalitate rezulta ca obiectul acesteia îl constituie, în primul rând, dispoziţiile <>art. 34 alin. 25^1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 29 decembrie 1997 şi aprobatã, cu modificãri, prin <>Legea nr. 196/1998 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Dispoziţiile <>art. 34 alin. 25^1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 au fost introduse prin <>art. I pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 1/1999 pentru modificarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 14 ianuarie 1999.
Potrivit <>art. 34 alin. 25^1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte, "Desfãşurarea de activitãţi de comercializare a alcoolului etilic alimentar, a bãuturilor alcoolice şi a oricãror alte produse destinate industriei alimentare sau consumului, care conţin alcool etilic alimentar, a produselor din tutun, a cafelei, cafelei cu inlocuitori, cafelei solubile, inclusiv a amestecurilor cu cafea solubila, de cãtre agenţii economici neautorizati constituie contravenţie şi se sancţioneazã cu amenda de 10.000.000 lei şi confiscarea tuturor cantitãţilor de astfel de produse. În cazul în care produsele supuse autorizãrii au fost deja vândute, se vor confisca sumele rezultate din aceasta vânzare".
Autorul exceptiei de neconstituţionalitate susţine ca acest text, care se referã la posibilitatea confiscãrii sumelor rezultate din desfãşurarea activitãţii comerciale, contravine dispoziţiilor constituţionale privind protecţia proprietãţii private şi realizeazã o "dubla impunere indirecta", întrucât prin impozitele şi taxele stabilite potrivit legii se iau în calcul şi se impoziteazã inclusiv valorile confiscate pentru sãvârşirea contravenţiei. În acest sens, sunt indicate ca fiind incalcate dispoziţiile constituţionale ale art. 41 alin. (1) şi (2), ale art. 53 alin. (2), ale art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) precum şi ale art. 135 alin. (1).
În al doilea rând, este criticat întregul cuprins al <>Ordonanţei Guvernului nr. 1/1999 , arãtându-se ca, deşi potrivit art. 41 alin. (8) din Constituţie "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii", mãsura confiscãrii a fost totuşi reglementatã printr-un act normativ al executivului, iar nu printr-o lege.
1. Examinând criticile formulate, Curtea observa ca susţinerile autorului exceptiei pornesc de la premisa eronatã ca atât proprietatea, cat şi desfãşurarea libera a activitãţii comerciale trebuie ocrotite, respectiv asigurate în orice condiţii, şi anume inclusiv atunci când legea este incalcata. În realitate însã, garantarea dreptului de proprietate, precum şi desfãşurarea libera a activitãţii comerciale implica respectarea de cãtre toţi comercianţii a obligaţiilor ce le revin în aceasta calitate. Textele constituţionale menţionate care conţin prevederi referitoare la protecţia proprietãţii private şi la economia de piata au în vedere, în mod evident, desfãşurarea activitãţii comerciale în condiţiile respectãrii prevederilor legale privind dreptul de proprietate. Aceasta rezulta din intreaga economie a dispoziţiilor constituţionale menţionate. Astfel, potrivit art. 41 alin. (1) teza finala, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Totodatã, alin. (8) al art. 41 prevede ca "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii", ceea ce demonstreaza ca însãşi Constituţia exclude protecţia bunurilor folosite la sãvârşirea unor fapte ilicite sau dobândite prin asemenea fapte. Totodatã, art. 135 alin. (6) din Constituţie precizeazã ca "Proprietatea privatã este, în condiţiile legii, inviolabilã". Textul nu exclude, ci, dimpotriva, presupune ca, atunci când legea prevede, în concordanta cu dispoziţiile Constituţiei, proprietatea privatã poate constitui obiectul unor mãsuri restrictive, cum sunt cele care vizeazã bunurile folosite sau rezultate din sãvârşirea unor infracţiuni ori contravenţii. În sfârşit, potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. (7), teza întâi din Constituţie "Averea dobandita licit nu poate fi confiscatã", ceea ce presupune, per a contrario, ca poate fi confiscatã averea dobandita în mod ilicit şi deci este posibila instituirea unor sancţiuni pentru ipoteza în care desfãşurarea activitãţii de comercializare a unor produse de cãtre agenţii economici contravine legii.
2. În ceea ce priveşte susţinerea ca prevederea din ordonanta criticata a mãsurii confiscãrii sumelor rezultate din vânzarea de cãtre contravenient a produselor supuse autorizãrii, care au fost deja vândute, incalca dispoziţiile art. 53 alin. (2) din Constituţie, care prevãd ca "Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure aşezarea justa a sarcinilor fiscale", Curtea constata ca aceasta nu are relevanta în cauza. Într-adevãr, modalitatea de stabilire a impozitului în cazul în care anumite produse ori sume de bani folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii au fost confiscate constituie o problema de aplicare a normelor legale privind impozitele şi taxele, iar nu una de constitutionalitate a textului ordonanţei criticate, text care nu conţine nici o dispoziţie referitoare la modalitatea de stabilire şi de aplicare a impozitelor şi taxelor.
3. În sfârşit, referitor la critica de neconstituţionalitate care se întemeiazã pe susţinerea ca prevederile din ordonanta, prin care s-au stabilit contravenţia şi sancţiunea, inclusiv mãsura confiscãrii, nu au fost adoptate de autoritatea legiuitoare, ci de Guvern, Curtea retine ca <>Ordonanta Guvernului nr. 1/1999 pentru modificarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 a fost emisã de Guvern în baza <>Legii nr. 259/1998 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, lege adoptatã de Parlament conform art. 114 alin. (1) din Constituţie şi publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 31 decembrie 1998. Or, dispoziţiile art. 114 din Constituţie reglementeazã delegarea legislativã, stabilind condiţiile în care Guvernul poate adopta ordonanţe şi ordonanţe de urgenta, acte normative care produc aceleaşi efecte ca şi legea, în domeniile în care sunt adoptate, întrucât în cazul lor atributia de legiferare a Parlamentului este delegatã Guvernului prin însãşi Legea fundamentalã, iar în situaţia ordonanţelor adoptate în baza unei legi de abilitare, şi prin vointa Parlamentului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 34 alin. 25^1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte, modificatã şi completatã, precum şi a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 1/1999 pentru modificarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 , excepţie ridicatã de Tunde Bokor în Dosarul nr. 3.213/1999 al Judecãtoriei Medias.
Deifinitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 18 aprilie 2000.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Paul Mihai Cotta
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
