Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 121 din 16 noiembrie 1994.
Antonie Iorgovan - preşedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Constantin Burada - magistrat-asistent
Pe rol pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>Legii nr. 59/1993 , în partea referitoare la modificarea <>Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 , invocatã de recurentii Panaitescu Edmond şi Liga Democratica pentru Dreptate din România în Dosarul nr. 1441/1993 al Curţii Supreme de Justiţie, Secţia de contencios administrativ.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 1 iunie 1994, concluziile pãrţilor şi ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea din aceeaşi data, cînd Curtea, avînd nevoie de timp pentru deliberare, a aminat pronunţarea la 6 iunie şi apoi la 13 iunie 1994.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Panaitescu Edmond şi Liga Democratica pentru Dreptate din România au declarat recurs impotriva Deciziei nr. 524 din 26 mai 1993 a Curţii Supreme de Justiţie, Secţia de contencios administrativ, recurs ce formeazã obiectul Dosarului nr. 1441/1993 al acestei instanţe. La termenul de 3 februarie 1994, Panaitescu Edmond a menţionat ca susţine excepţia de neconstituţionalitate a <>Legii nr. 59/1993 , în partea referitoare la modificarea <>Legii nr. 29/1990 , şi solicita sesizarea Curţii Constituţionale pentru a hotãrî asupra exceptiei.
Prin excepţie se susţine ca prevederile <>Legii nr. 59/1993 , în partea referitoare la modificarea <>Legii nr. 29/1990 , sînt neconstituţionale, deoarece: nu rezulta dacã litigiile ce se soluţioneazã în temeiul <>Legii nr. 29/1990 beneficiazã de trei sau de doua grade de jurisdicţie; nu confirma şi nici nu infirma punctul 2 din dispozitivul <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 34/1993 , prin care s-a constatat abrogarea <>art. 4 din Legea nr. 29/1990 , cît priveşte trimiterea la art. 3; lasa sa planeze, în continuare, echivocul în ce priveşte interpretarea exceptiei din <>art. 2 lit. c) din Legea nr. 29/1990 prin formularea "o alta procedura judiciarã"; contenciosul administrativ nu este reglementat printr-o lege organicã, asa cum prevede <>art. 72 alin. (3) lit. j) din Constituţie; limitarea aplicãrii Legii nr. 29/1990 la actele administrative emise dupã intrarea sa în vigoare - 8 noiembrie 1990 - lipseşte pe cetãţeni de accesul liber la justiţie, contravenind flagrant atît art. 21 alin. (1) şi alin. (2), cît şi art. 150 alin. (1) din Constituţie.
Curtea Suprema de Justiţie, Secţia contencios administrativ, a suspendat, prin Încheierea din 3 februarie 1994, judecarea recursului şi a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea exceptiei. În opinia exprimatã cu privire la excepţie, Curtea Suprema de Justiţie apreciazã ca "aceasta nu este intemeiata".
Potrivit <>art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , s-au cerut punctele de vedere ale celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului se considera ca excepţia nu este intemeiata pentru urmãtoarele motive: cu privire la gradele de jurisdicţie, Constituţia a lãsat în competenta exclusiva a legiuitorului instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în fata instanţelor judecãtoreşti; în mod deliberat, <>Legea nr. 59/1993 nu a modificat procedura contenciosului administrativ, întrucît ea corespunde acestor litigii; dispoziţiile art. 2 lit. c) şi cele referitoare la art. 3 şi <>art. 4 ale Legii nr. 29/1990 au fost abrogate implicit, încã de la data intrãrii în vigoare a Constituţiei, astfel încît nu se justifica abrogarea lor şi prin <>Legea nr. 59/1993 de modificare a <>Legii nr. 29/1990 .
Cele doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
ţinînd seama de excepţia invocatã, de opinia instanţei, de punctul de vedere al Guvernului, de raportul întocmit de judecãtorul-raportor, de susţinerile pãrţilor, de dispoziţiile legale contestate şi de prevederile Constituţiei, retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca este competenta sa soluţioneze excepţia.
Potrivit <>art. 6 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , asa cum a fost modificat prin <>Legea nr. 59/1993 , "Judecarea acţiunilor formulate în baza art. 1 din prezenta lege este de competenta tribunalului sau a Curţii de apel în a carei raza teritorialã îşi are domiciliul reclamantul, potrivit competentei materiale prevãzute de art. 2 şi 3 din Codul de procedura civilã", iar potrivit <>art. 14 alin. 1 din aceeaşi lege, asa cum a fost modificat prin Legea nr. 59/1993 , "Sentinta instanţei prin care s-a soluţionat acţiunea prevãzutã în prezenta lege poate fi atacatã cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare". Rezulta deci ca <>Legea nr. 29/1990 stabileşte numai doua grade de jurisdicţie, fond şi recurs. Aceasta reglementare este în concordanta cu art. 120 din Constituţie, care prevede ca "Impotriva hotãrîrilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii". Codul de procedura civilã, care este dreptul comun, prevede în art. 299 ca sînt supuse recursului şi "hotãrîrile date fãrã drept de apel". De altfel, în acest sens, s-a pronunţat şi Plenul Curţii Constituţionale care, prin Decizia nr. 1/1994, a statuat ca accesul la structurile judecãtoreşti şi la mijloacele procedurale, inclusiv la cãile de atac, se face cu respectarea regulilor de competenta şi procedura de judecata stabilite de lege.
În legatura cu neconstituţionalitatea exceptiei prevãzute în <>art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , referitoare la art. 3 din aceeaşi lege, este de menţionat ca prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 34/1993 s-a constatat ca aceasta excepţie este abrogatã potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, astfel încît neabrogarea ei expresã nu constituie un motiv de neconstituţionalitate.
Cu privire la susţinerea facuta, în sensul sa s-au încãlcat dispoziţiile art. 72 alin. (3) lit. j) din Constituţie, care prevãd ca prin lege organicã se reglementeazã contenciosul administrativ, se constata ca, nici sub acest aspect, excepţia nu este intemeiata.
Într-adevãr, <>Legea nr. 29/1990 a fost adoptatã într-o perioada în care, pe plan constituţional, nu exista distincţia dintre legea organicã şi legea ordinarã, astfel ca aceasta distincţie este aplicabilã numai în cazul în care ar urma sa se adopte o noua reglementare sau sa se modifice reglementarea actuala. De altfel, în concordanta cu prevederile Constituţiei, <>Legea nr. 59/1993 , prin care s-a modificat <>Legea nr. 29/1990 , a fost adoptatã ca lege organicã, asa cum rezulta din formula de adoptare a legii redata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 26 iulie 1993, în care a fost publicatã.
Fata de cele de mai sus, excepţia de neconstituţionalitate urmeazã a fi respinsã.
Vazind şi dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi ale <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a <>Legii nr. 59/1993 , în partea referitoare la modificarea <>Legii nr. 29/1990 , ridicatã de Panaitescu Edmond şi Liga Democratica pentru Dreptate din România în Dosarul nr. 1441/1993 al Curţii Supreme de Justiţie, Secţia contencios administrativ.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţa publica din 13 iunie 1994.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Antonie Iorgovan
Magistrat-asistent,
Constantin Burada
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
