Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 668 din 30 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 402 alin. 2 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 437 din 26 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 402 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Sorin-Mihail Râznic în Dosarul nr. 3.604/314/2008 al Judecãtoriei Suceava - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 ianuarie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 3.604/314/2008, Tribunalul Suceava - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 402 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Sorin-Mihail Râznic într-o cauzã având ca obiect soluţionarea recursului formulat în procedura contestaţiei la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã, în funcţie de conţinutul contestaţiei la executare, se instituie un tratament juridic diferit sub aspectul exercitãrii cãilor de atac. Totodatã, limitarea cãilor de atac posibil a fi utilizate, precum şi a posibilitãţii de a administra toate probele necesare lãmuririi cauzei sunt contrare prevederilor art. 21 şi art. 124 alin. (2) din Constituţie.
Tribunalul Suceava - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciazã cã textul legal criticat este constituţional.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 402 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul cuprins:
"Hotãrârea pronunţatã cu privire la contestaţie se dã fãrã drept de apel, cu excepţia hotãrârii pronunţate în temeiul art. 400^1 şi al art. 401 alin. 2."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 124 privind înfãptuirea justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã textul legal criticat a mai format obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, Curtea, prin <>Decizia nr. 37 din 15 ianuarie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 28 ianuarie 2008, <>Decizia nr. 540 din 7 iunie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 15 august 2007, <>Decizia nr. 940 din 18 octombrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 7 decembrie 2007, <>Decizia nr. 436 din 30 mai 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 22 iunie 2006, a constatat constituţionalitatea acestui text de lege în raport cu critici similare de constituţionalitate.
Prin aceste decizii, Curtea a statuat, în esenţã, cã accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfãptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti, deci şi reglementarea cãilor ordinare sau extraordinare de atac, sunt de competenţa exclusivã a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã. Reglementãrile internaţionale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate cãile de atac prevãzute de legislaţiile naţionale, art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie.
Totodatã, art. 21 din Constituţie nu precizeazã in terminis cã accesul liber la justiţie implicã întotdeauna dreptul de a exercita atât calea de atac a apelului, cât şi a recursului, situaţie în care exercitarea cumulativã a ambelor cãi de atac împotriva unei hotãrâri nu constituie un criteriu de constituţionalitate.
Prin aceleaşi decizii, Curtea, pentru aceleaşi raţiuni, a stabilit cã nu sunt încãlcate nici prevederile art. 124 din Constituţie.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţiile deciziilor amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Distinct de cele arãtate mai sus, Curtea constatã cã textul legal criticat nu contravine nici art. 16 din Constituţie, legiuitorul, în considerarea unor situaţii speciale, justificate în mod obiectiv şi raţional, putând institui un tratament juridic diferenţiat. În cazul de faţã, legiuitorul a apreciat ca regulã generalã atacarea hotãrârilor pronunţate în contestaţia la executare numai cu recurs, iar cele douã excepţii cuprinse în textul contestat se referã la împãrţirea bunurilor proprietate comunã şi la contestaţia formulatã de o terţã persoanã vizând un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmãrit. O atare opţiune a legiuitorului este justificatã de domeniile în care intervin aceste reglementãri, şi anume în ipoteze specifice ce ţin de materia succesiunilor sau a drepturilor reale.
Având în vedere cele de mai sus, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 402 alin. 2 din Codul de procedurã civilã urmeazã sã fie respinsã ca neîntemeiatã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 402 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Sorin-Mihail Râznic în Dosarul nr. 3.604/314/2008 al Judecãtoriei Suceava - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 30 aprilie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
