Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 668 din 12 iunie 2008 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1364 din Codul civil
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 560 din 24 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.364 din Codul civil, excepţie ridicatã de Liviu Florin Mazilu în Dosarul nr. 25.611/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 decembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 25.611/3/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1364 din Codul civil, excepţie ridicatã de Liviu Florin Mazilu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile art. 1364 din Codul civil încalcã dreptul de proprietate, garantat şi ocrotit de Constituţie, întrucât permit îngrãdirea prerogativei dispoziţiei pe baza unei simple temeri de tulburare, care nu are temei în realitate. Mai mult, în condiţiile în care, în faţa instanţei, vânzãtorul trebuie sã facã dovada calitãţii de proprietar pentru a contracara simplele supoziţii ale cumpãrãtorului care nu îşi executã obligaţia izvorâtã din contract, textul de lege criticat contravine şi principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat reglementeazã unul dintre mijloacele juridice pe care debitorul preţului din contract le are la dispoziţie în cazul în care existã temerea cã cealaltã parte nu şi-ar putea îndeplini obligaţiile asumate, situaţie care nu este lãsatã la aprecierea exclusivã a debitorului, ci este supusã cenzurii instanţei de judecatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã critica de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. Condiţia invocãrii art. 1364 din Codul civil este iminenţa riscului celui care a cumpãrat un bun de a-l pierde, în urma unei acţiuni ipotecare sau de revendicare a unui terţ. În cazul contractului de vânzare-cumpãrare, una dintre obligaţiile care îi revin vânzãtorului este tocmai aceea de garanţie a cumpãrãtorului împotriva evicţiunii, obligaţie care îşi aflã una dintre sancţiuni în art. 1364 din Codul civil.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, posibilitatea recunoscutã cumpãrãtorului ca, în anumite condiţii, expres şi limitativ prevãzute de lege, sã poatã interveni pentru a-şi apãra drepturile şi interesele legitime constituie expresia valorificãrii dreptului de proprietate, garantat constituţional.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile art. 1364 din Codul civil, text de lege care are urmãtorul conţinut: "Dacã cumpãrãtorul este tulburat, sau are cuvânt de a se teme cã ar fi tulburat, prin vreo acţiune, sau ipotecarã sau de revendicare, el poate suspenda plata preţului pânã ce vânzãtorul va face sã înceteze tulburarea sau va da cauţiune, afarã numai dacã se va fi stipulat cã plata sã se facã chiar de ar urma tulburarea."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) care consacrã egalitatea în drepturi a cetãţenilor şi art. 44 privind garantarea proprietãţii private.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã dispoziţiile art. 1.364 din Codul civil constituie o aplicare, în materia vânzãrii, a excepţiei de neexecutare a contractului - exceptio non adimpleti contractus. Aceasta reprezintã un mijloc de apãrare aflat la dispoziţia uneia dintre pãrţile contractului sinalagmatic, în cazul în care i se pretinde executarea obligaţiei ce îi incumbã, fãrã ca partea care pretinde aceastã executare sã îşi execute propriile obligaţii. Temeiul juridic al invocãrii excepţiei îl constituie interdependenţa obligaţiilor reciproce ce izvorãsc din contractul sinalagmatic, respectiv împrejurarea cã fiecare dintre aceste obligaţii reprezintã cauza juridicã a obligaţiei corelative.
Prin invocarea excepţiei de neexecutare a contractului, partea obţine, fãrã intervenţia instanţei judecãtoreşti, suspendarea executãrii propriilor obligaţii, pânã în momentul în care cealaltã parte îşi va îndeplini obligaţiile ce îi revin. Astfel, când cumpãrãtorul are motive de a se teme de vreo evicţiune, el are dreptul, conform art. 1364 din Codul civil, sã suspende plata preţului pânã ce vânzãtorul va face sã înceteze tulburarea sau îi va da o cauţiune, cu excepţia cazului în care s-ar fi stipulat cã preţul se va plãti şi în astfel de împrejurãri. Deşi textul de lege criticat se referã numai la douã cazuri de tulburare care ar veni din partea unui terţ - acţiunea ipotecarã şi acţiunea în revendicare, aceastã enumerare este doar exemplificativã. Tulburarea poate proveni şi din fapta proprie a vânzãtorului şi poate fi o tulburare de fapt sau una de drept. În cazul evicţiunii venite din partea unui terţ, aceasta poate consta în invocarea unui drept real sau de creanţã, însã pentru a putea opera suspendarea plãţii preţului se cer a fi îndeplinite douã condiţii, şi anume tulburarea sã aibã o cauzã anterioarã vânzãrii, iar cumpãrãtorul sã nu fi cunoscut cauza acestei tulburãri. În toate cazurile, dacã tulburãrile survin dupã plata preţului de cãtre cumpãrãtor, acesta le poate opune persoanelor care produc evicţiunea excepţia de garanţie.
Dincolo de aceste consideraţii principiale, Curtea constatã cã argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate nu pot fi reţinute. Pentru a putea suspenda plata preţului, legea condiţioneazã invocarea excepţiei neexecutãrii contractului de existenţa unei tulburãri sau de iminenţa producerii acesteia, împrejurare care induce în persoana cumpãrãtorului o temere serioasã. Altfel spus, simpla supoziţie privind o eventualã tulburare nu poate constitui temei pentru invocarea excepţiei de neexecutare, fiind necesar ca persoana care o invocã sã aibã convingerea cã urmeazã a fi evinsã printr-o faptã ulterioarã, dar sigurã. Prin urmare, Curtea constatã cã posibilitatea recunoscutã cumpãrãtorului ca, în anumite condiţii, expres şi limitativ prevãzute de lege, sã poatã interveni pentru a-şi apãra drepturile şi interesele legitime, nu constituie o mãsurã discriminatorie pozitivã în favoarea lui şi nici o încãlcare a dreptului de proprietate al vânzãtorului, aşa cum considerã autorul excepţiei de neconstituţionalitate, ci reprezintã exclusiv o garanţie a asigurãrii echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.
Pe de altã parte, Curtea observã cã invocarea excepţiei de neexecutare are loc direct între pãrţi, fãrã a fi necesarã intervenţia instanţei judecãtoreşti. Nimic nu împiedicã însã partea cãreia i se opune aceastã excepţie sã sesizeze instanţa atunci când apreciazã cã invocarea ei s-a fãcut în mod abuziv. Cu acest prilej, vânzãtorul are posibilitatea de a cere instanţei sã constate cã neexecutarea obligaţiei se datoreazã faptei însãşi a celui ce invocã excepţia sau cã neexecutarea obligaţiei sale este numai parţialã şi nesemnificativã, astfel încât refuzul cumpãrãtorului de a-şi executa obligaţia nu este justificat. Prin urmare, Curtea constatã cã, în faţa instanţei judecãtoreşti, pãrţile beneficiazã de suficiente garanţii procesuale care sã le asigure dreptul la un proces echitabil.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.364 din Codul civil, excepţie ridicatã de Liviu Florin Mazilu în Dosarul nr. 25.611/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 iunie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
