Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 668 din 11 septembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (2) si art. 31 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 711 din 22 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (2) şi <>art. 31 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Doru Teodor şi Victor Panaghiu în Dosarul nr. 21.545/245/2006 al Judecãtoriei Iaşi.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
Dupã dezbaterea cauzei s-a prezentat, pentru partea Ministerul Economiei şi Finanţelor - Oficiul de Plãţi şi Contractare PHARE, domnul avocat Florin Gornea, care a depus note scrise prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 decembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 21.545/245/2006, Judecãtoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (2) şi <>art. 31 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Doru Teodor şi Victor Panaghiu în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (2) referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietãţii private în mod egal, indiferent de titular, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Astfel, deşi existã o mare asemãnare, inclusiv sub aspect sancţionator, între infracţiunea de înşelãciune prevãzutã în Codul penal şi infracţiunile incriminate de legea specialã ce vizeazã interesele financiare ale Comunitãţii Europene, legiuitorul, prin reglementarea criticatã, a încãlcat dispoziţiile constituţionale invocate, întrucât a creat o inechitate sub aspectul competenţei materiale a instanţelor, în raport cu titularul dreptului de proprietate. Prin aceasta, se încalcã nu numai dispoziţiile din Legea fundamentalã referitoare la ocrotirea proprietãţii, dar şi dreptul la un proces echitabil consfinţit de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Judecãtoria Iaşi opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece infracţiunile prevãzute în <>Legea nr. 78/2000 sunt infracţiuni distincte, care au un obiect juridic specific, privesc o anumitã sferã a relaţiilor sociale ocrotite de legea penalã, iar stabilirea competenţei de soluţionare a cauzelor care au ca obiect aceste infracţiuni în favoarea judecãtoriei ca primã instanţã nu constituie o încãlcare a garantãrii şi apãrãrii dreptului de proprietate ori a dreptului la un proces echitabil, în condiţiile în care pãrţile se bucurã de aceleaşi drepturi şi garanţii procesuale.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, reglementarea distinctã a infracţiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Comunitãţi Europene este justificatã de obiectul specific al acestor infracţiuni şi de gradul de pericol social crescut. Mai mult, prin art. 73 alin. (3) lit. h), Constituţia stabileşte dreptul Parlamentului de a adopta legi organice care reglementeazã "infracţiunile, pedepsele şi regimul executãrii acestora". De asemenea, prevederile legale criticate nu conţin nicio dispoziţie de naturã sã împiedice pãrţile interesate sã se prevaleze fãrã nicio îngrãdire de toate garanţiile care caracterizeazã dreptul la un proces echitabil.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu sunt contrare prevederilor constituţionale privind dreptul de proprietate privatã, al cãrui conţinut şi limite sunt stabilite de lege. De asemenea, textele criticate se completeazã, în ce priveşte urmãrirea şi judecata, cu dispoziţiile Codului de procedurã penalã, prevederi care instituie dublul grad de jurisdicţie, faţã de care nu poate fi invocatã încãlcarea art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Normele procesual penale dau posibilitatea pãrţilor interesate de a formula apãrãri, de a propune probe şi de a recurge la cãile de atac prevãzute de lege, iar instanţa de judecatã are obligaţia de a aplica în mod corespunzãtor dispoziţiile legale, atât cele privitoare la judecarea în primã instanţã, cât şi cele referitoare la cãile de atac.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 21 alin. (2) şi <>art. 31 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, care au urmãtorul conţinut:
Art. 21 alin. (2): "Dacã infracţiunile prevãzute la alin. (1) nu sunt flagrante, urmãrirea penalã şi judecata se efectueazã potrivit procedurii de drept comun."
Art. 31 alin. (1): "Prevederile prezentei legi se completeazã, în ceea ce priveşte urmãrirea şi judecata, cu dispoziţiile Codului de procedurã penalã."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, legiuitorul are libertatea de a stabili prin lege organicã infracţiunile, pedepsele şi regimul executãrii acestora. Acest lucru nu presupune însã uniformitate de reglementare, motiv pentru care, din anumite raţiuni de politicã penalã ori din considerente ce izvorãsc din realitãţi iminente, Parlamentul poate incrimina, prin lege specialã, o anumitã conduitã susceptibilã de a leza o serie de relaţii sociale ocrotite.
De asemenea, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã, competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege şi este dreptul legiuitorului de a reglementa în acest sens. Împrejurarea cã anumite fapte penale sunt date în competenţa de judecatã a unei instanţe iar altele în competenţa altor instanţe nu este de naturã a determina afectarea dreptului la un proces echitabil, care presupune accesul la o instanţã independentã şi imparţialã şi exercitarea neîngrãditã a tuturor drepturilor şi garanţiilor procesuale.
De asemenea, nu poate fi primitã susţinerea potrivit cãreia este afectat dreptul de proprietate prin lipsa uniformitãţii normelor de procedurã referitoare la competenţa materialã a instanţelor de judecatã, deoarece prin normele legale criticate nu se suprimã dreptul constituţional, ci, dimpotrivã, se asigurã garantarea şi ocrotirea acestuia.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (2) şi <>art. 31 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Doru Teodor şi Victor Panaghiu în Dosarul nr. 21.545/245/2006 al Judecãtoriei Iaşi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 septembrie 2007.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
