Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 666 din 30 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 393 si art. 401 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 418 din 18 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 393 şi art. 401 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Eugen Lãcustã în Dosarul nr. 4.587/233/2008 al Judecãtoriei Galaţi.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã prevederile din Legea fundamentalã invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 decembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 4.587/233/2008, Judecãtoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 393 şi art. 401 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Eugen Lãcustã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã dispoziţiile art. 393 din Codul de procedurã penalã sunt neconstituţionale în mãsura în care sunt supuse revizuirii numai hotãrârile judecãtoreşti definitive prin care a fost soluţionat fondul cauzei, fiind limitat astfel accesul liber la justiţie. Dispoziţiile art. 401 din Codul de procedurã penalã sunt neconstituţionale în mãsura în care instanţelor de control judiciar nu le revine competenţa de soluţionare a cererilor de revizuire a propriilor hotãrâri pronunţate în cãile de atac împotriva hotãrârii judecãtoreşti ce vizeazã fondul.
Judecãtoria Galaţi apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât niciuna dintre dispoziţiile legale cu privire la care s-a invocat excepţia nu contravine vreunui text din Constituţie.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale, deoarece nu încalcã dispoziţiile din Legea fundamentalã şi din actele internaţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 393 şi art. 401 din Codul de procedurã penalã, având urmãtorul cuprins:
- art. 393: "Hotãrârile judecãtoreşti definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penalã cât şi cu privire la latura civilã.
Când o hotãrâre priveşte mai multe infracţiuni sau mai multe persoane, revizuirea se poate cere pentru oricare dintre fapte sau dintre fãptuitori.";
- art. 401: "Competentã sã judece cererea de revizuire este instanţa care a judecat cauza în prima instanţã. Când temeiul cererii de revizuire constã în existenţa unor hotãrâri ce nu se pot concilia, competenţa se determinã potrivit dispoziţiilor art. 35.".
În susţinerea excepţiei se invocã dispoziţiile constituţionale ale art. 1, 4, 11, 15, 20, 21, 16, 24, 53, 124 şi 126, dispoziţiile art. 6, 14 şi 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi cele ale art. 1, 2, 6, 7, 8, 10, 11 şi 30 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã, deşi autorul acesteia invocã o serie de dispoziţii din Constituţie, din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, nu motiveazã încãlcarea acestora, limitându-se sã arate de ce, în opinia sa, textele de lege criticate aduc atingere liberului acces la justiţie.
În ceea ce priveşte aceastã susţinere, se constatã cã, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat atât asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 393 din Codul de procedurã penalã (Decizia nr. 106 din 14 februarie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 6 martie 2008), cât şi asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 401 din Codul de procedurã penalã (Decizia nr. 579 din 7 iunie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 7 august 2007), statuând cã aceste texte de lege nu încalcã liberul acces la justiţie şi nici dreptul la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Constituţie şi de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Întrucât nu au intervenit elemente noi, cele statuate anterior de Curte sunt valabile şi în prezenta cauzã.
Cât priveşte susţinerea încãlcãrii celorlalte texte din Legea fundamentalã şi din actele internaţionale invocate, nu se poate proceda la examinarea acesteia, deoarece nu este motivatã, iar Curtea Constituţionalã nu se poate substitui autorului excepţiei pentru complinirea acestei cerinţe impuse de <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 .
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 393 şi art. 401 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Eugen Lãcustã în Dosarul nr. 4.587/233/2008 al Judecãtoriei Galaţi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 30 aprilie 2009.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
