Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 664 din 5 iulie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 4 si art. 198 alin. 3 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 587 din 27 august 2007
Ion Predescu - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 4 şi ale art. 198 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Dinu Cãtãlin Laurenţiu în Dosarul nr. 98/P/2006 al Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 martie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 98/P/2006, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 4 şi ale art. 198 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Dinu Cãtãlin Laurenţiu în cadrul judecãrii recursului declarat de autorul excepţiei împotriva deciziei penale privind soluţionarea contestaţiei la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 24 din Constituţie, deoarece reglementarea privind posibilitatea instanţelor de a înlocui avocatul ales prin mãsuri judiciare lipseşte de conţinut "dreptul fundamental al unei persoane supuse rigorilor procesului penal de a-şi alege singurã avocatul." În cauzã, prin Încheierea din 20 noiembrie 2006, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov a dispus sancţionarea avocatului ales al autorului excepţiei pe considerentul cã, deşi era bolnav, n-a asigurat substituirea sa de cãtre un alt avocat. Se mai susţine cã, sub imperiul acestor reglementãri, substituirea avocatului ales cu un altul desemnat de acesta, fãrã acordul inculpatului, face ca unul dintre elementele definitorii ale contractului de asistenţã judiciarã, şi anume caracterul intuitu personae sã disparã, iar dreptul la apãrare al inculpatului sã fie golit de conţinut.
Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã cã prevederile criticate se impun pentru a nu tergiversa judecarea cauzei şi a nu se ajunge la exercitarea cu rea-credinţã de cãtre pãrţi a drepturilor procesuale conferite de lege. Totodatã, cauzele penale trebuie soluţionate cu celeritate.
În conformitate cu prevederile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale criticate este neîntemeiatã, întrucât textul de lege criticat nu aduce atingere prevederilor constituţionale privind dreptul la apãrare, ci le garanteazã, tocmai pentru asigurarea celeritãţii procesului penal.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile criticate sunt constituţionale. În acest sens, se aratã cã, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul stabileşte procedura de judecatã. Dispoziţiile legale criticate nu reprezintã un obstacol, ci asigurã inculpatului un apãrãtor din oficiu atunci când acesta nu are posibilitatea sã beneficieze de serviciile unui avocat ales. În ceea ce priveşte sancţionarea pentru lipsa nejustificatã a apãrãtorului fãrã a i se asigura substituirea, aceasta nu constituie o încãlcare a art. 24 din Constituţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 171 alin. 4 şi art. 198 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 171 "Asistenţa învinuitului sau a inculpatului" [...] alin. 4: "Când asistenţa juridicã este obligatorie, dacã învinuitul sau inculpatul nu şi-a ales un apãrãtor, se iau mãsuri pentru desemnarea unui apãrãtor din oficiu."
- Art. 198 "Abateri judiciare" [...] alin. (3): "Lipsa nejustificatã a apãrãtorului ales sau desemnat din oficiu fãrã a asigura substituirea, în condiţiile legii, ori înlocuirea sau refuzul acestuia de a asigura apãrarea se sancţioneazã cu amendã judiciarã de la 500 la 5000 lei."
Autorul excepţiei susţine cã prin aceste dispoziţii legale se încalcã art. 24 din Constituţie privind dreptul la apãrare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
În cazul dedus analizei sale, Curtea observã cã cele douã texte legale criticate stabilesc situaţii diferite. Primul se referã la asistenţa juridicã a învinuitului sau a inculpatului când aceasta este obligatorie şi prevede obligaţia instanţei de a lua mãsuri pentru desemnarea unui apãrãtor din oficiu. Celãlalt text de lege reglementeazã abaterile judiciare şi prevede sancţionarea apãrãtorului ales sau desemnat din oficiu în cazul lipsei nejustificate a acestuia, fãrã a asigura substituirea ori înlocuirea, sau al refuzului acestuia de a asigura apãrarea. Ambele texte de lege asigurã, însã, învinuitului sau inculpatului, când asistenţa juridicã este obligatorie, ca aceasta sã se realizeze de cãtre un apãrãtor ales sau desemnat din oficiu. De asemenea, fie cã asistenţa juridicã se realizeazã de un apãrãtor ales, fie de cãtre un apãrãtor desemnat din oficiu, învinuitul sau inculpatul beneficiazã, în egalã mãsurã, de toate mijloacele de apãrare prevãzute de lege. Este îndeplinitã, astfel, dispoziţia constituţionalã referitoare la garantarea dreptului la apãrare. Totodatã, este respectatã prevederea art. 24 alin. (2) din Constituţie referitoare la dreptul pãrţilor de a fi asistate de un avocat ales sau numit din oficiu.
În legãturã cu susţinerile autorului excepţiei referitoare la "posibilitatea instanţelor, în baza textului legal, de a înlocui avocatul ales prin mãsuri judiciare" sau la "substituirea avocatului ales cu un altul desemnat de acesta", Curtea constatã cã acestea constituie aspecte legate de interpretarea şi aplicarea legii, fiind de competenţa instanţelor de judecatã.
În consecinţã, Curtea reţine cã invocarea încãlcãrii dreptului la apãrare în situaţiile analizate este lipsitã de temei.
Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra prevederilor criticate din Codul de procedurã penalã, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie. Astfel, prin <>Decizia nr. 80 din 2 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 21 februarie 2006, a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 171 alin. 4.
Totodatã, prin <>Decizia nr. 332 din 3 aprilie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 9 mai 2007, respingând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 198 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, Curtea Constituţionalã a constatat cã şi acestea sunt constituţionale, neîngrãdind cu nimic dreptul constituţional la apãrare. Textul în cauzã sancţioneazã comportamentul abuziv al apãrãtorului ales şi nu vatãmã în niciun mod persoana care beneficiazã de asistenţa sa judiciarã.
Întrucât faţã de excepţiile de neconstituţionalitate soluţionate prin deciziile amintite nu au intervenit elemente noi, de naturã a modifica jurisprudenţa în materie a Curţii, rezultã cã atât soluţia, cât şi considerentele ce au stat la baza acestora se menţin şi în prezenta cauzã.
Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 4 şi art. 198 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Dinu Cãtãlin Laurenţiu în Dosarul nr. 98/P/2006 al Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 iulie 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
