Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Cu Adresa nr. 3.578 din 6 decembrie 2005 secretarul general al Senatului a transmis Curţii Constituţionale sesizarea privind neconstituţionalitatea Legii bugetului de stat pe anul 2006. Sesizarea a fost formulatã, în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie şi al <>art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, de un numãr de 27 de senatori aparţinând grupurilor parlamentare ale Partidului România Mare şi Partidului Social-Democrat, şi anume: Corneliu I. Vadim Tudor, Aurel M. Ardelean, Liviu Doru Bindea, Carol I. Dina, Valentin I. Dinescu, Viorel Senior D. Duca, Gheorghe Viorel C. Dumitrescu, Gheorghe V. Funar, Constantin I. Gãucan, Ilie Şt. Ilaşcu, Nicolae N. Iorga, Irina M. Loghin, Eugen N. Mihãescu, Viorica-Georgeta-Pompilia Moisuc, Ilie M. Petrescu, Petru V. Stan, Claudiu C. Tãnãsescu, Mihai I. Ungheanu, Verginia I. Vedinaş, Antonie Gh. Iorgovan, Emil Rãzvan V. Theodorescu, Vasile I. Ion, Aurel Gabriel N. Simionescu, Mihail E. Popescu, Vasile Ioan Dãnuţ V. Ungureanu, Ion. I. Vãrgãu şi Otilian B. Neagoe.
Sesizarea a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 7.523 din 6 decembrie 2005 şi formeazã obiectul Dosarului nr. 948A/2005.
Autorii sesizãrii apreciazã cã Legea bugetului de stat pe anul 2006 contravine, în ordinea invocãrii, art. 1 alin. (4), art. 64 alin. (1) teza a doua, art. 61 alin. (1) şi art. 109 alin. (1) din Constituţie.
În legãturã cu încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4), care prevede cã "Statul se organizeazã potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativã, executivã şi judecãtoreascã - în cadrul democraţiei constituţionale", coroborate cu ale art. 61 alin. (1), potrivit cãruia "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţãrii" şi ale art. 109 alin. (1) care stabileşte cã "Guvernul rãspunde politic numai în faţa Parlamentului", se aratã cã "statutul Parlamentului de organ reprezentativ suprem al poporului român şi de unicã autoritate legiuitoare a ţãrii nu permite ca executivul sã intervinã şi, prin decizia sa, sã aducã modificãri în bugetul fiecãrei Camere a Parlamentului, adicã a organului reprezentativ suprem al poporului român". Se mai aratã cã "nu este de acceptat ca Guvernul, care rãspunde politic în faţa Parlamentului, sã îşi aroge dreptul de a modifica bugetul organului în faţa cãruia rãspunde. Principiile statului de drept nu permit o asemenea soluţie juridicã".
În legãturã cu încãlcarea art. 64 alin. (1) din Constituţie, care prevede cã "Organizarea şi funcţionarea fiecãrei Camere se stabilesc prin regulamentul propriu", precum şi cã "[...] Resursele financiare ale Camerelor sunt prevãzute în bugetele aprobate de acestea", text constituţional în temeiul cãruia atât Senatul, cât şi Camera Deputaţilor şi-au întocmit, votat şi aprobat propriile bugete, publicate în Monitorul Oficial al României, se aratã cã Guvernul le-a modificat, "motivând caracterul de austeritate al întregului buget public, nevoia de a diminua bugetul Parlamentului, pentru ca o parte din resursele acolo prevãzute sã fie transferate pentru a satisface alte necesitãţi". Or, autorii sesizãrii considerã cã în sensul art. 64 alin. (1) din Constituţie, "singurele care pot hotãrî asupra bugetului lor sunt Camerele Parlamentului, în cazul de faţã, Senatul" şi "singura autoritate competentã sã-şi aprobe bugetul, sã-l modifice, sã-l majoreze sau diminueze este Parlamentul".
În temeiul <>art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere cu privire la obiecţiile de neconstituţionalitate.
Guvernul a transmis punctul sãu de vedere cu Adresa nr. 5/6.826/C.P.T. din 13 decembrie 2005, prin care apreciazã cã sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã, deşi, datoritã unor cerinţe imperioase, Guvernul a adus unele corecţii bugetelor Camerelor Parlamentului, voinţa Parlamentului ca unicã autoritate legiuitoare a ţãrii este exprimatã prin votul acordat pentru adoptarea legii. Controlul Parlamentului asupra bugetelor Camerelor, care fac parte integrantã din bugetul public naţional, se realizeazã cu prilejul dezbaterilor parlamentare asupra bugetului în integralitatea sa.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere în legãturã cu sesizarea de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituţionalitate, raportul judecãtorului-raportor, dispoziţiile Legii bugetului de stat pe anul 2006, raportate la prevederile din Constituţie invocate ca fiind încãlcate, precum şi <>Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine urmãtoarele:
Curtea a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi celor ale <>art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992 , sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii prevederilor legii criticate.
Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie Legea bugetului de stat pe anul 2006 care, în opinia autorilor sesizãrii, contravine, în ordinea invocãrii, prevederilor art. 1 alin. (4), art. 64 alin. (1) teza a doua, art. 61 alin. (1) şi art. 109 alin. (1) din Constituţie, al cãror cuprins este urmãtorul:
- Art. 1 alin. (4): "Statul se organizeazã potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativã, executivã şi judecãtoreascã - în cadrul democraţiei constituţionale.";
- Art. 64 alin. (1): "Organizarea şi funcţionarea fiecãrei Camere se stabilesc prin regulament propriu. Resursele financiare ale Camerelor sunt prevãzute în bugetele aprobate de acestea.";
- Art. 61 alin. (1): "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţãrii.";
- Art. 109 alin. (1): "Guvernul rãspunde politic numai în faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului rãspunde politic solidar cu ceilalţi membri pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia."
Examinând sesizarea de neconstituţionalitate formulatã, Curtea Constituţionalã reţine urmãtoarele:
În esenţã, autorii sesizãrii susţin cã Guvernul nu poate modifica bugetele celor douã Camere ale Parlamentului, astfel cum acestea şi le-au aprobat, singura autoritate competentã sã-şi aprobe, modifice, majoreze sau diminueze bugetul fiind Parlamentul. În caz contrar, se încalcã prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4), art. 61 alin. (1), art. 64 alin. (1) teza a doua şi art. 109 alin. (1).
Cu privire la aceste susţineri, Curtea constatã cã, în sensul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora "Formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unitãţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sunt reglementate prin lege", a fost adoptatã <>Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, care stabileşte principiile, cadrul general şi procedurile privind formarea, administrarea, angajarea şi utilizarea fondurilor publice, precum şi responsabilitãţile instituţiilor publice implicate în procesul bugetar. Din dispoziţiile constituţionale şi legale menţionate rezultã cã bugetul se constituie ca un plan financiar al statului, aprobat prin lege, prin care sunt prevãzute veniturile şi cheltuielile publice stabilite în fiecare an, necesare îndeplinirii funcţiilor şi sarcinilor statului. Astfel, în acest domeniu, Guvernul, în concordanţã cu art. 138 alin. (1) şi (2) din Constituţie, asigurã elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale şi transmiterea acestora spre adoptare Parlamentului, iar Camera Deputaţilor şi Senatul, cu consultarea Guvernului, îşi aprobã, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 34 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 , bugetele proprii şi le înainteazã Guvernului în vederea includerii lor în proiectul bugetului de stat.
În cauzã, din documentele comunicate de cele douã Camere ale Parlamentului, şi anume Adresa Senatului nr. I/672/9 decembrie 2005 şi Adresa Camerei Deputaţilor nr. 2.096/AN/9 decembrie 2005, rezultã cã între bugetele aprobate de Camera Deputaţilor şi Senat şi înaintate Guvernului pentru a fi incluse în proiectul bugetului de stat, pe de o parte, şi proiectul de buget depus de Guvern la Parlament pentru dezbatere şi cel votat în Parlament, pe de altã parte, existã unele diferenţe nefavorabile acestora. Însã, cu prilejul dezbaterii proiectului de buget trimis de Guvern, Parlamentul avea posibilitatea sã adopte amendamentele necesare pentru a aduce bugetele celor douã Camere la nivelul aprobat iniţial de acestea şi sã confirme, prin votul sãu, hotãrârile acestora. Or, adoptând cu anumite corective Legea bugetului de stat pe anul 2006, promovatã de Guvern, prin votul dat în şedinţa comunã din 29 noiembrie 2005, deputaţii şi senatorii şi-au reconsiderat primul vot, iar Parlamentul a modificat atât <>Hotãrârea Senatului nr. 25/2005 privind bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 904 din 10 octombrie 2005, cât şi <>Hotãrârea nr. 35/2005 privind bugetul Camerei Deputaţilor pe anul 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 1 noiembrie 2005. Aşa fiind, Curtea nu poate reţine încãlcarea art. 61 alin. (1) din Constituţie, referitor la rolul Parlamentului, întrucât Guvernul are numai atribuţia de a elabora şi de a prezenta Parlamentului proiectul legii bugetului de stat, iar Parlamentul, ca unicã autoritate legiuitoare a ţãrii, îl dezbate şi îl aprobã prin vot.
Art. 64 alin. (1) teza a doua din Constituţie, invocat ca fiind încãlcat, consacrã principiul autonomiei financiare, ca parte componentã a autonomiei parlamentare, principiu exprimat prin dreptul fiecãrei Camere a Parlamentului de a decide independent de celelalte autoritãţi publice, fiecare separat, asupra propriului buget care sã îi asigure fondurile necesare pentru buna organizare şi funcţionare.
Curtea Constituţionalã constatã cã autonomia financiarã a Camerelor nu este însã absolutã şi nelimitatã. În stabilirea propriilor bugete acestea trebuie sã aibã în vedere posibilitãţile financiare în construcţia bugetului la nivelul ţãrii, precum şi responsabilitatea Parlamentului de a asigura, prin legea pe care o adoptã, o repartizare proporţionalã a resurselor financiare între toate structurile statului, în special a întregului sistem economic, educaţional, sanitar, cultural şi al administraţiei publice.
O altã criticã constã în susţinerea cã legea supusã controlului de constituţionalitate încalcã şi principiul separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativã, executivã şi judecãtoreascã - în cadrul democraţiei constituţionale, aşa cum acesta este statuat în art. 1 alin. (4) din Constituţie.
Sub acest aspect Curtea constatã cã, potrivit Constituţiei, cele douã Camere ale Parlamentului îşi aprobã bugetele proprii, cu consultarea Guvernului, singurul în mãsurã sã cunoascã posibilele venituri în formarea bugetului de stat, sã facã evaluãrile de venituri şi cheltuieli bugetare şi sã propunã autoritãţii legiuitoare o dimensionare corespunzãtoare a cheltuielilor, pe categorii de destinaţii absolut necesare. Aceasta nu încalcã principiul separaţiei puterilor în stat, care nu exclude, ci, dimpotrivã, presupune colaborarea între autoritãţile publice.
În opinia autorilor sesizãrii, Legea bugetului de stat pe anul 2006 contravine şi art. 109 alin. (1) din Legea fundamentalã, privind rãspunderea politicã a Guvernului în faţa Parlamentului, întrucât nu este de acceptat ca Guvernul "sã îşi aroge dreptul de a modifica bugetul organului în faţa cãruia rãspunde, iar principiile statului de drept nu permit o asemenea soluţie juridicã".
Curtea constatã cã nici aceastã susţinere nu poate fi reţinutã. Prevederile alin. (1) al art. 109 din Constituţie consacrã principiul potrivit cãruia Guvernul rãspunde politic numai în faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Altfel spus, singura autoritate publicã în faţa cãreia Guvernul rãspunde politic nu poate fi decât Parlamentul, iar sancţiunea corespunzãtoare acestei rãspunderi politice este demiterea Guvernului, ca urmare a retragerii încrederii acordate prin votul de învestiturã al Parlamentului, aşa cum prevede art. 113 alin. (1), numai prin adoptarea unei moţiuni de cenzurã.
De altfel, nici din analiza separatã, nici din coroborarea dispoziţiilor constituţionale pretins a fi încãlcate nu reiese, aşa cum susţin autorii sesizãrii, cã statutul Parlamentului de organ reprezentativ suprem al poporului român şi de unicã autoritate legiuitoare a ţãrii nu permite Guvernului, care rãspunde politic numai în faţa acestuia, sã propunã unele ajustãri ale bugetelor celor douã Camere cu prilejul elaborãrii proiectului de buget şi supunerii acestuia aprobãrii Parlamentului. Decizia finalã asupra bugetelor Camerelor - componente ale bugetului de stat - aparţine acestora, reunite în şedinţã comunã, în conformitate cu dispoziţiile art. 65 alin. (2) lit. b) din Constituţie, referitoare la aprobarea bugetului de stat şi a bugetului asigurãrilor sociale de stat.
Pentru considerentele expuse, Curtea constatã cã Legea bugetului de stat pe anul 2006, cât priveşte bugetele celor douã Camere ale Parlamentului, nu este contrarã prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4), art. 61 alin. (1), art. 64 alin. (1) teza a doua şi art. 109 alin. (1), invocate ca fiind încãlcate.
Faţã de cele arãtate mai sus, în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. a) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al prevederilor art. 11 alin. (1) lit. A.a), art. 15 şi <>art. 18 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Constatã cã Legea bugetului de stat pe anul 2006 este constituţionalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã Preşedintelui României şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 14 decembrie 2005 şi la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Aspazia Cojocaru, Constantin Doldur, Acsinte Gaspar, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu şi Ion Predescu, judecãtori.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
