Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 662 din 11 mai 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 111 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 398 din 16 iunie 2010
Tudorel Toader - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Dinu Dumitru în Dosarul nr. 5.328/236/2009 al Judecãtoriei Giurgiu.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 decembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 5.328/236/2009, Judecãtoria Giurgiu a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 111 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Dinu Dumitru.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul considerã cã acţiunea pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept nu trebuie sã fie condiţionatã de necesitatea formulãrii unei cereri având ca obiect realizarea dreptului. Acţiunea în constatarea existenţei unui drept trebuie sã fie de sine stãtãtoare, fãrã sã fie nevoie de promovarea în prealabil a unei alte acţiuni.
Judecãtoria Giurgiu apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, modul de redactare a textului ţinând de libertatea legiuitorului de a stabili atât categoriile de acţiuni ce pot fi exercitate, cât şi condiţiile de admisibilitate ce trebuie îndeplinite.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 111 din Codul de procedurã civilã, text de lege care are urmãtorul conţinut: "Partea care are interes poate sã facã cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primitã dacã partea poate cere realizarea dreptului."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 şi art. 21 alin. (3) şi art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţia legalã criticatã consacrã acţiunea în constatare, numitã şi în recunoaşterea dreptului sau în confirmare, acţiune prin care reclamantul solicitã instanţei sã constate existenţa unui drept al sãu sau inexistenţa unui drept al pârâtului împotriva sa. Pentru exercitarea acţiunii în constatare este necesarã îndeplinirea cumulativã a urmãtoarelor condiţii: partea sã nu poatã cere realizarea dreptului, sã justifice un interes şi prin acţiune sã nu urmãreascã contestarea existenţei sau inexistenţei unei stãri de fapt.
O particularitate importantã a acţiunii în constatare rezidã în caracterul sãu preventiv, scopul exercitãrii sale fiind acela de a preîntâmpina contestarea unui raport juridic. Prevederile art. 111 din Codul de procedurã civilã statornicesc, de asemenea, principiul subsidiaritãţii acţiunii în constatare în raport cu acţiunea în realizarea dreptului. Astfel, pentru chiar admisibilitatea acţiunii, norma proceduralã impune condiţia negativã ca partea sã nu poatã cere realizarea dreptului dedus judecãţii. Caracterul subsidiar şi limitat al acestei acţiuni constituie expresia voinţei legiuitorului de a adopta norme prin care actul de justiţie sã fie gestionat în mod eficient, astfel încât activitatea organelor judiciare sã nu fie încãrcatã cu douã acţiuni paralele: una în constatarea şi una în realizarea dreptului.
În ceea ce priveşte încãlcarea prevederilor art. 16 din Constituţie, Curtea constatã cã, în mãsura în care reglementarea dedusã controlului se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, stabilirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã. Sub acest aspect, principiul liberului acces la justiţie presupune posibilitatea neîngrãditã a celor interesaţi de a le utiliza în formele şi în modalitãţile instituite de lege. În consecinţã, prin reglementãrile cuprinse în art. 111 din Codul de procedurã civilã, referitoare la caracterul subsidiar al acţiunii în constatare, legiuitorul nu a înţeles sã stabileascã un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenţa unor situaţii procesuale diferite.
Dincolo de aceste raţiuni, Curtea constatã cã, în speţã, argumentarea neconstituţionalitãţii art. 111 din Codul de procedurã civilã se realizeazã din perspectiva şi în interesul exclusiv al reclamantului, autorul criticând caracterul subsidiar al acţiunii în constatare şi considerând cã aceasta ar trebui sã aibã "o existenţã de sine stãtãtoare, necondiţionatã de promovarea în prealabil a unei alte acţiuni". Or, o atare criticã lipseşte de interes şi deci de legitimare procesualã pe autorul excepţiei, care are calitatea de pârât în dosarul instanţei de judecatã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Dinu Dumitru în Dosarul nr. 5.328/236/2009 al Judecãtoriei Giurgiu.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 mai 2010.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. TUDOREL TOADER
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
