Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 661 din 17 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 373^1 si art. 399 alin. 2^1 si 3 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 449 din 28 iunie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 şi art. 399 alin. 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Vili Mihai Dumitriu şi Stela Dumitriu în Dosarul nr. 1.714/94/2010 al Judecãtoriei Buftea - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 august 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.714/94/2010, Judecãtoria Buftea - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 şi art. 399 alin. 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã.
Excepţia a fost ridicatã de Vili Mihai Dumitriu şi Stela Dumitriu într-o cauzã civilã având ca obiect o contestaţie la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia considerã cã textele de lege criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (4), art. 16, art. 21 şi art. 126, prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi prevederile art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului. În acest sens sunt, în esenţã, susţinerile autorilor excepţiei, potrivit cãrora "contractele de credit şi contractele de garanţie nu au fost niciodatã cenzurate de justiţie, nimeni nu le-a controlat şi validat, nimeni nu rãspunde cererilor de a cenzura titlu executoriu, nu existã recurs împotriva încuviinţãrii executãrii silite". Autorii excepţiei fac referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 458 din 31 martie 2009.
Instanţa de judecatã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi a celor ale art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum reiese din Încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 373^1 şi art. 399 alin. 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã. (Se observã cã art. 399 din Codul de procedurã civilã are doar trei alineate.). În realitate, astfel cum rezultã din motivarea excepţiei, autorii acesteia criticã dispoziţiile art. 373^1 şi art. 399 alin. 2^1 şi 3 din Codul de procedurã civilã, Curtea urmând sã se pronunţe asupra acestor dispoziţii de lege.
Dispoziţiile art. 373^1 din Codul de procedurã civilã au fost modificate prin art. I pct. 36 din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010.
Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 373^1: "Cererea de executare silitã, însoţitã de titlul executoriu, se depune la executorul judecãtoresc, dacã legea nu prevede altfel. Acesta, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, va solicita instanţei de executare încuviinţarea executãrii silite, înaintându-i în copie cererea de executare şi titlul respectiv.
Instanţa de executare încuviinţeazã executarea silitã a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu, printr-o singurã încheiere datã în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor, în termen de cel mult 7 zile de la înregistrarea cererii de încuviinţare a executãrii silite.
În temeiul încheierii prin care se admite cererea de încuviinţare a executãrii silite, executorul judecãtoresc poate proceda la executarea silitã a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu în oricare dintre formele prevãzute de lege, dispoziţiile art. 371^1 alin. 3 aplicându-se în mod corespunzãtor. Încuviinţarea executãrii silite este de drept valabilã şi pentru titlurile executorii care se vor emite de executorul judecãtoresc în cadrul procedurii de executare silitã încuviinţate.
Instanţa poate respinge cererea de încuviinţare a executãrii silite numai dacã:
1. cererea de executare silitã este de competenţa altui organ de executare decât cel sesizat;
2. titlul nu a fost învestit cu formulã executorie, dacã, potrivit legii, aceastã cerinţã este necesarã pentru pornirea executãrii silite;
3. creanţa nu este certã, lichidã şi exigibilã;
4. titlul cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silitã;
5. existã alte impedimente prevãzute de lege.
Încheierea prin care instanţa admite cererea de încuviinţare a executãrii silite nu este supusã niciunei cãi de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executãrii silite poate fi atacatã cu recurs numai de cãtre creditor, în termen de 5 zile de la comunicare.
În tot cursul executãrii, executorul judecãtoresc este obligat sã aibã rol activ, stãruind, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integralã şi cu celeritate a obligaţiei prevãzute în titlul executoriu, cu respectarea dispoziţiilor legii, a drepturilor pãrţilor şi ale altor persoane interesate.
Dacã socoteşte cã este în interesul executãrii, executorul judecãtoresc îl va putea invita pe debitor pentru a-i cere, în scris, în condiţiile legii, lãmuriri în legãturã cu veniturile şi bunurile sale, inclusiv cele aflate în proprietate comunã pe cote-pãrţi sau în devãlmãşie, asupra cãrora se poate efectua executarea, cu arãtarea locului unde se aflã acestea, precum şi pentru a-l determina sã execute de bunãvoie obligaţia sa, arãtându-i consecinţele la care s-ar expune în cazul continuãrii executãrii silite. În toate cazurile, debitorul va fi informat cu privire la cuantumul estimativ al cheltuielilor de executare.
Refuzul nejustificat al debitorului de a se prezenta ori de a da lãmuririle necesare, precum şi darea de informaţii incomplete ori eronate atrag rãspunderea acestuia pentru toate prejudiciile cauzate, precum şi aplicarea sancţiunii prevãzute de art. 1082 alin. 2, dacã fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei fapte prevãzute de legea penalã.
În situaţia prevãzutã la art. 371^7 alin. 1, executorul judecãtoresc este dator sã punã în vedere pãrţii sã îşi îndeplineascã de îndatã obligaţia de avansare a cheltuielilor de executare.";
- Art. 399 alin. 2^1 şi 3: "De asemenea, dupã ce a început executarea silitã, cei interesaţi sau vãtãmaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formula executorie, datã fãrã îndeplinirea condiţiilor legale.
În cazul în care executarea silitã se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţã judecãtoreascã, se pot invoca în contestaţia la executare apãrãri de fond împotriva titlului executoriu, dacã legea nu prevede în acest scop o altã cale de atac."
Autorii excepţiei susţin cã aceste texte legale încalcã prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (4) care consacrã statul de drept, democratic şi social şi principiul separaţiei puterilor în stat, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 126 referitoare la instanţele judecãtoreşti, prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, precum şi prevederile art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un tribunal independent şi imparţial.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã dispoziţiile de lege criticate reprezintã norme de procedurã a cãror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, intrã în competenţa exclusivã a legiuitorului.
Curtea observã cã art. 373^1 din Codul de procedurã civilã, în actuala redactare, creeazã o reglementare unitarã a procedurii executãrii silite şi determinã un control real al instanţei asupra executãrii silite.
Faptul cã încheierea prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executãrii silite nu este supusã nici unei cãi de atac nu constituie o înfrângere a dispoziţiilor constituţionale invocate de autorii excepţiei. Astfel, potrivit art. 129 din Constituţie, "Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii", acest text constituţional lãsând la latitudinea legiuitorului reglementarea cãilor de atac, ceea ce îi permite acestuia din urmã sã excepteze de la exercitarea lor, atunci când considerã cã se impune, anumite hotãrâri judecãtoreşti, aşa cum a procedat prin dispoziţiile de lege criticate.
Prin instituirea acestei proceduri, legiuitorul a urmãrit sã restrângã posibilitatea de tergiversare a executãrii silite, prin exercitarea abuzivã a unei atare cãi de atac, şi sã realizeze un spor de celeritate în realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu.
Cu privire la încãlcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea constatã cã, potrivit jurisprudenţei sale constante, tratamentul juridic egal constituie un drept al cetãţenilor numai în mãsura în care aceştia se gãsesc în situaţii juridice identice, deosebirile sub acest aspect impunând, în mod necesar, un regim juridic diferenţiat. Aşa fiind, în mãsura în care reglementarea dedusã controlului se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiatã.
De asemenea, Curtea nu poate reţine nici critica potrivit cãreia dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi celor ale art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
În fine, prin Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009, Curtea a reţinut cã "executarea silitã nu trebuie privitã unilateral, numai din perspectiva creditorului şi a drepturilor acestuia, ci şi din perspectiva debitorului, cãruia deopotrivã trebuie sã-i fie asigurate garanţiile ce caracterizeazã dreptul la un proces echitabil, prin înlãturarea oricãror posibilitãţi de abuz şi a eventualelor demersuri şicanatorii. Accesul la o instanţã de judecatã, prin posibilitatea contestãrii actelor de executare fãcute cu încãlcarea legii, nu constituie întotdeauna un remediu suficient oferit persoanei împotriva cãreia s-a procedat în mod nelegal la începerea executãrii silite. Este necesarã o garanţie procesualã a debitorului pentru prevenirea oricãrui abuz în exercitarea dreptului de cãtre creditorul urmãritor". Or, dispoziţiile de lege criticare, reglementând controlul judecãtoresc al începerii executãrii silite, constituie o asemenea garanţie, adecvatã şi eficientã, a dreptului la un proces echitabil al tuturor pãrţilor implicate în aceastã procedurã.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 şi art. 399 alin. 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Vili Mihai Dumitriu şi Stela Dumitriu în Dosarul nr. 1.714/94/2010 al Judecãtoriei Buftea - Secţia civilã
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 mai 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
