Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 66 din 31 ianuarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 142 din 25 februarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Marian Florin Pîslan în Dosarul nr. 2.902/2/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din data de 15 ianuarie 2008, în prezenţa autorului excepţiei şi a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 31 ianuarie 2008.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 septembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 2.902/2/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Marian Florin Pîslan în dosarul cu numãrul de mai sus, având ca obiect soluţionarea recursului declarat de acesta împotriva sentinţei Curţii de Apel Bucureşti prin care i s-a respins ca inadmisibilã cererea de revizuire.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã este neconstituţionalã abrogarea tezei a doua a art. 322 pct. 4 din Codul de procedurã civilã. Astfel, prin anularea posibilitãţii instanţei de judecatã de a se pronunţa pe cale incidentalã asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate, nu se mai asigurã aflarea adevãrului şi se îngrãdeşte dreptul la un proces echitabil.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal opineazã cã dispoziţiile atacate sunt constituţionale, iar criticile autorului excepţiei de neconstituţionalitate vizeazã, în realitate, interpretarea datã de instanţa de revizuire, în sensul imposibilitãţii stabilirii pe cale incidentalã a caracterului real sau nereal al conţinutului unui înscris determinant în pronunţarea hotãrârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece instituirea unor reguli speciale privind exercitarea cãilor de atac nu contravine art. 21 din Constituţie, atât timp cât pãrţilor le este asiguratã posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotãrârii judecãtoreşti considerate nefavorabilã.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât principiul liberului acces la justiţie are caracter legitim numai în mãsura în care este exercitat cu bunã-credinţã, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor şi intereselor celorlalte subiecte de drept.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, cu urmãtorul cuprins:
"La articolul I punctul 123, punctul 4 al articolului 322 va avea urmãtorul cuprins:
4. dacã un judecãtor, martor sau expert, care a luat parte la judecatã, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricinã sau dacã hotãrârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecãţii ori dacã un magistrat a fost sancţionat disciplinar pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţã sau gravã neglijenţã în acea cauzã;".
Anterior acestor modificãri, pct. 4 al art. 322 din Codul de procedurã civilã avea urmãtorul cuprins: "Revizuirea unei hotãrâri rãmase definitivã în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotãrâri datã de o instanţã de recurs atunci când evocã fondul, se poate cere în urmãtoarele cazuri: [...] 4. dacã un judecãtor, martor sau expert, care a luat parte la judecatã, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricinã sau dacã hotãrârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecãţii. În cazul în care, în ambele situaţii, constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotãrâre penalã, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentalã, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de sãvârşirea infracţiunii;".
Excepţia de neconstituţionalitate este raportatã la prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul de drept, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, ale art. 124 alin. (3) referitoare la independenţa judecãtorilor şi ale art. 129 privind folosirea cãilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
Cazul de revizuire prevãzut la art. 322 pct. 4 din Codul de procedurã civilã era redactat, pânã la adoptarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 , în urmãtorii termeni: "dacã un judecãtor, martor sau expert, care a luat parte la judecatã, a fost condamnat irevocabil pentru o infracţiune privitoare la pricinã sau dacã hotãrârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecãţii, sau dacã partea care a jurat a fost condamnatã irevocabil pentru fals."
Atât în doctrinã, cât şi în practica instanţelor s-a pus întrebarea ce se poate face în situaţiile în care intervine un impediment legal care face imposibilã pronunţarea unei hotãrâri penale pentru stabilirea acestor infracţiuni. Soluţia, preconizatã de literatura juridicã şi însuşitã în jurisprudenţã, era ca stabilirea sãvârşirii infracţiunilor sã se facã de cãtre însãşi instanţa de revizuire, prin aplicarea sistemului probator de drept comun în materie, care se va administra în cursul revizuirii.
Având în vedere cã soluţia menţionatã rãmânea criticabilã sub aspectul legalitãţii, prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 , art. 322 pct. 4 din Codul de procedurã civilã a fost completat cu urmãtorul text: "În cazul în care, în ambele situaţii, constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotãrâre penalã, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentalã, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de sãvârşirea infracţiunii."
Eliminarea acestui text prin dispoziţiile legale care formeazã obiectul excepţiei de neconstituţionalitate face imposibilã întoarcerea la soluţia anterioarã, preconizatã în doctrinã şi validatã de instanţele judecãtoreşti, cãci nu se poate accepta ca o normã de procedurã judiciarã abolitã expres de legiuitor sã producã în continuare efecte prin voinţa judecãtorului chemat sã aplice legea. Rãmâne un vid legislativ în care hotãrârile judecãtoreşti viciate de infracţiunile menţionate nu mai pot fi reformate, cu evidenta încãlcare a principiilor dreptãţii, accesului liber la justiţie şi dreptului la apãrare, consacrate în Legea fundamentalã.
În consecinţã, Curtea Constituţionalã urmeazã sã constate cã <>art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, prin care s-au eliminat din cuprinsul art. 322 pct. 4 din Codul de procedurã civilã dispoziţiile analizate, contravine normelor şi principiilor prevãzute la art. 1 alin. (3), art. 21 şi, respectiv, art. 24 din Constituţia României.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Marian Florin Pîslan în Dosarul nr. 2.902/2/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constatã cã dispoziţiile <>art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, prin care s-a eliminat din cuprinsul art. 322 pct. 4 din Codul de procedurã civilã textul în conformitate cu care "[...] În cazul în care, în ambele situaţii, constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotãrâre penalã, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentalã, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de sãvârşirea infracţiunii", sunt neconstituţionale.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 31 ianuarie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
