Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) Definitiva prin nerecurare.
Viorel Mihai Ciobanu - preşedinte
Mihai Constantinescu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Constantin Burada - magistrat-asistent
Pe rol soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, invocatã din oficiu de Tribunalul Ialomita în Dosarul nr. 122/1995.
La apelul nominal s-a prezentat apelantul contestator Serbanescu George, intimata Direcţia generalã pentru agricultura şi alimentaţie Ialomita fiind lipsa.
Procedura este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, preşedintele acorda cuvintul pãrţilor.
Serbanescu George solicita admiterea exceptiei, apreciind ca neconstituţionale prevederile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul muncii potrivit cãrora contestaţiile impotriva redistribuirii de personal, facuta cu prilejul reducerii de personal, sînt de competenta exclusiva a organului administrativ ierarhic superior.
Procurorul solicita admiterea exceptiei, sustinind ca organele prevãzute în art. 175 alin. (1) din Codul muncii nefiind organe jurisdicţionale, prevederile de la lit. c) a aceluiaşi articol sînt neconstituţionale. De altfel, arata ca, în acest sens, Curtea Constituţionalã a pronunţat Decizia nr. 59/1994 prin care a constatat ca dispoziţiile art. 175 alin. (1) lit. b) din Codul muncii sînt neconstituţionale.
Preşedintele completului declara închise dezbaterile.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 martie 1995, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, invocatã, din oficiu, de cãtre Tribunalul Ialomita, în Dosarul nr. 122/1995. În motivarea exceptiei se arata ca, potrivit art. 174 din Codul muncii, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 104/1992, "sînt de competenta instanţelor judecãtoreşti toate litigiile de munca ce nu sînt date printr-o dispoziţie expresã în competenta altor organe". În raport cu aceasta reglementare, instanta considera ca prevederile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, potrivit cãrora contestaţiile impotriva redistribuirii de personal sînt de competenta organului administrativ ierarhic superior sau organului de conducere colectivã, sînt neconstituţionale, "organele indicate de acest text neputind avea calitatea de organe jurisdicţionale".
În vederea soluţionãrii exceptiei de neconstituţionalitate, în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au cerut puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia este intemeiata, deoarece prevederile art. 175 alin. (1) din Codul muncii incalca dispoziţiile art. 16, 21 şi 125 din Constituţie, prin faptul ca ele constituie o restringere a drepturilor salariaţilor de a se adresa justiţiei şi deci trebuie considerate abrogate implicit fata de prevederile art. 150 alin. (1) din Constituţie.
Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
examinînd încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor şi avînd în vedere dispoziţiile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul muncii raportate la Constituţie, precum şi prevederile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
Constata ca, potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 şi 3 din Legea nr. 47/1992, este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, sînt de competenta organului administrativ ierarhic superior sau a organului de conducere colectivã contestaţiile impotriva redistribuirii de personal, facuta cu prilejul reducerii personalului din administraţie sau din producţie.
Din analiza textului rezulta ca dispoziţiile sale sînt neconstituţionale în funcţie de prevederile art. 21 şi 125 din Constituţie. În conformitate cu aceste prevederi, orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime şi nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept, iar justiţia se realizeazã prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege.
În consecinta, prevederile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, prin faptul ca exclud competenta instanţelor judecãtoreşti de la soluţionarea litigiilor legate de redistribuirea salariaţilor în cazul reducerii de personal, sînt neconstituţionale. Totodatã, aceste prevederi incalca şi principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor în fata legii, prevãzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie, generind o diferenţa de tratament nejustificatã între salariaţii al cãror contract de munca este modificat ca urmare a reducerii de personal, ce nu se poate adresa justiţiei, şi ceilalţi salariaţi al cãror contract este modificat din alte cauze, care au acces la justiţie.
Pentru acest motiv, organul ierarhic superior nu poate fi considerat nici ca un organ administrativ de justiţie, competent în faza prealabilã a litigiului din fata instanţei judecãtoreşti, deoarece în acest mod diferenţa de tratament, în fond, s-ar menţine. Cît timp, în cazul modificãrii unui contract de munca, salariatul se poate adresa direct justiţiei, nu se justifica sa fie obligat a se adresa, în prealabil, organului ierarhic superior, dacã aceasta modificare este urmarea reducerii de personal. Dupã cum s-a statuat prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1994, procedura administrativ-jurisdicţionalã prealabilã este condiţionatã de anumite exigente, care în cazul de fata nu se regãsesc. De altfel, ar fi contrar insesi voinţei legiuitorului sa se confere prevederilor art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul muncii o asemenea interpretare, întrucît intenţia acestuia a fost în mod indubitabil de a exclude competenta instanţelor judecãtoreşti, instituind în mod exclusiv pe aceea a organului administrativ ierarhic superior. Deci o astfel de interpretare ar avea semnificatia modificãrii textului, ceea ce excede competenta jurisdicţionalã a Curţii, cu atît mai mult cu cît, în fond, astfel cum este reglementatã competenta organului administrativ, ea nu este însoţitã de garanţiile specifice unei proceduri jurisdicţionale.
Întrucît Codul muncii a fost modificat expres prin Legea nr. 104/1992, deci dupã intrarea în vigoare a Constituţiei, rezulta ca, în speta, nu se pune problema aplicãrii art. 150 alin. (1) din Constituţie, ci a controlului legitimitatii constituţionale a prevederilor respective.
Considerentele ce justifica caracterul neconstitutional al art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul muncii sînt conforme şi cu practica jurisdicţionalã a Curţii Constituţionale, asa cum rezulta din Decizia acesteia nr. 59 din 18 mai 1994 prin care s-a constatat neconstituţionalitatea prevederilor lit. b) a aceluiaşi articol.
Fata de cele arãtate, în temeiul art. 16, art. 21, art. 125 şi art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 24 şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia invocatã, din oficiu, de cãtre Tribunalul Ialomita şi constata ca prevederile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul muncii sînt neconstituţionale.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţa publica din 28 iunie 1995.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu
Magistrat-asistent,
Constantin Burada
----------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
