Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 66 din 27 februarie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 366 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila
Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Ioan Muraru - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Gabriela Ghita - procuror Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 366 alin. 1 şi 2 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Aluci" - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 336/Ap/C/2000 al Curţii de Apel Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 21, care consacra accesul liber la justiţie, solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 13 iulie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 336/Ap/C/2000, Curtea de Apel Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 366 alin. 1 şi 2 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Aluci" - S.R.L. din Braşov într-o cauza ce are ca obiect acţiunea în anulare formulatã de Societatea Comercialã "Allmetal Prodimpex" - S.R.L. din Bucureşti. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 366 alin. 1 şi 2 din Codul de procedura civilã sunt contrare prevederilor art. 21 din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie, întrucât partea este "lipsitã de posibilitatea de a supune judecata fondului şi caii de atac a apelului". Instanta de judecata, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia ridicatã este neîntemeiatã, întrucât posibilitatea atacarii doar cu recurs a unor hotãrâri judecãtoreşti nu prejudiciazã pãrţile, aplicabile fiind şi dispoziţiile art. 304^1 din Codul de procedura civilã, care stabilesc ca în cazurile în care hotãrârea nu poate fi atacatã cu apel recursul declarat nu este limitat la motivele de casare prevãzute la art. 304 din Codul de procedura civilã, astfel încât instanta de recurs are posibilitatea sa examineze cauza sub toate aspectele. Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia ridicatã este neîntemeiatã, întrucât din prevederile constituţionale invocate "Nu rezulta însã ca reglementãrile privitoare la înfãptuirea justiţiei trebuie sa prevadã în mod obligatoriu, în toate cazurile, folosirea tuturor cãilor de atac şi angajarea competentei tuturor instanţelor judecãtoreşti". De asemenea, se arata ca "atât în doctrina, cat şi în jurisprudenta constituţionalã se subliniaza în mod constant ca principiul egalitãţii nu pretinde uniformitate, deci ca toate situaţiile sa fie tratate în acelaşi fel". Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei îl constituie dispoziţiile art. 366 alin. 1 şi 2 din Codul de procedura civilã. Aceste texte de lege prevãd ca "Instanta judecãtoreascã, admiţând acţiunea, va anula hotãrârea arbitralã, iar, dacã litigiul este în stare de judecata, se va pronunţa şi în fond, în limitele convenţiei arbitrale. Dacã, însã, pentru a hotãrî în fond este nevoie de noi probe, instanta judecãtoreascã se va pronunţa în fond dupã administrarea lor. În acest din urma caz, hotãrârea de anulare nu se va putea ataca decât o data cu hotãrârea asupra fondului. Hotãrârea instanţei judecãtoreşti cu privire la acţiunea în anulare poate fi atacatã numai în recurs". Norma constituţionalã invocatã ca fiind incalcata de aceste dispoziţii legale este cuprinsã în art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept." Autorul exceptiei susţine ca prevederile art. 366 alin. 1 şi 2 din Codul de procedura civilã ingradesc liberul acces la justiţie, deoarece partea este lipsitã de dreptul de a ataca cu apel hotãrârea instanţei judecãtoreşti cu privire la acţiunea în anulare. Examinând textul de lege criticat, Curtea constata ca stabilirea unei singure cai ordinare de atac impotriva sentinţelor pronunţate în cauzele ce au ca obiect acţiuni în anulare nu contravine prevederilor art. 21 din Constituţie. În conformitate cu prevederile constituţionale ale art. 125 şi 128 stabilirea competentei instanţelor judecãtoreşti, a procedurii de judecata, precum şi a condiţiilor de exercitare a cãilor de atac impotriva hotãrârilor judecãtoreşti intra în competenta exclusiva a legiuitorului. Totodatã accesul liber la justiţie, prevãzut la art. 21 din Constituţie, nu poate avea semnificatia ca acesta trebuie asigurat la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac. În acest sens este, de altfel, şi jurisprudenta Curţii Constituţionale, care, prin numeroase decizii, precum Decizia nr. 129 din 6 decembrie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 23 mai 1996, şi Decizia nr. 66 din 14 aprilie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 24 decembrie 1977, a statuat ca "Accesul liber la justiţie nu înseamnã ca el trebuie asigurat la toate structurile judecãtoreşti, deoarece competenta şi cãile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii deosebite", precum şi ca Legea fundamentalã "nu cuprinde dispoziţii referitoare la obligativitatea existenţei tuturor cãilor de atac [...], ci statueazã prin art. 128 ca «Impotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii», iar art. 125 alin. (3) prevede ca prin lege se stabilesc competenta instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecata". De asemenea, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea a statuat ca "semnificatia art. 21 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia accesul la justiţie nu poate fi îngrãdit prin lege, este aceea ca nu se poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nici o categorie sau grup social. Însã legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedura, ca şi modalitãţi de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul în toate cazurile, la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac". Nici reglementãrile internaţionale în materie nu impun un anumit numãr al gradelor de jurisdicţie sau un anumit numãr al cãilor de atac. Astfel art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale prevede asigurarea posibilitatii unui recurs efectiv la o instanta nationala. De asemenea, art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la convenţie prevede: "Orice persoana declarata vinovata de cãtre un tribunal are dreptul sa ceara examinarea declaraţiei de vinovãţie sau a condamnãrii de cãtre o jurisdicţie superioarã. Exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru care acesta poate fi exercitat, sunt reglementate de lege." În paragraful 2 al aceluiaşi articol se prevede posibilitatea stabilirii, prin excepţie, şi a unui singur grad de jurisdicţie în cazul infracţiunilor minore sau în cazul în care cel interesat a fost judecat în prima instanta de cãtre cea mai inalta jurisdicţie. Totodatã Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, prin hotãrârea pronunţatã în cazul "Golder impotriva Regatului Unit", 1975, a statuat: "Dreptul de acces la tribunale, apreciazã Curtea, nu este absolut. Fiind vorba de un drept pe care convenţia l-a recunoscut fãrã sa-l defineascã în sensul restrâns al cuvantului, exista posibilitatea limitarilor implicit admise chiar în afarã limitelor care circumscriu conţinutul oricãrui drept." Prin Codul de procedura civilã, precum şi prin Codul de procedura penalã s-a adoptat, de principiu, existenta a 3 grade de jurisdicţie, cu doua cai ordinare de atac apelul şi recursul -, regula generalã de la care, prin lege, s-au prevãzut derogãri determinate de situaţii speciale, toate acestea fiind însã în deplina concordanta cu prevederile constituţionale. Considerentele pe care s-au bazat soluţiile anterioare ale Curţii Constituţionale, pronunţate în cauze similare, sunt valabile şi în prezenta cauza, neexistand nici un motiv pentru reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 366 alin. 1 şi 2 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Aluci" - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 336/Ap/C/2000 al Curţii de Apel Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 27 februarie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent, Doina Suliman
──────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
