Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 66 din 27 aprilie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 111 alin. (2) si (3) din Legea administratiei publice locale nr. 69/1991 , republicata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 308 din 30 iunie 1999
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 111 alin. (2) şi (3) din Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991 , republicatã, ridicatã de Prefectura Judeţului Constanta în Dosarul nr. 1.676/CA/1998 al Curţii de Apel Constanta.
La apelul nominal rãspund pãrţile: Prefectura Judeţului Constanta, reprezentatã prin consilier juridic Silvicã Lambru; Consiliul Judeţean Constanta, reprezentat prin consilier juridic Matronica Grigoras; Cristian Mihailescu, personal; Oleg O. Danovschi, personal şi asistat de avocat Eugen Oprea şi Ana Gabriela Danovschi, prin avocat Eugen Oprea.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Prefecturii Judeţului Constanta solicita admiterea exceptiei, apreciind ca dispoziţiile <>art. 111 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 69/1991 , republicatã, contravin prevederilor art. 122 alin. (4) din Constituţie, pentru considerentele expuse în Decizia Curţii Constituţionale nr. 137 din 7 decembrie 1994.
Reprezentantul Consiliului Judeţean Constanta arata ca decizia sus-menţionatã a fost pronunţatã de Curtea Constituţionalã anterior modificãrii <>Legii nr. 69/1991 prin <>Legea nr. 24/1996 . De asemenea, considera ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale şi solicita respingerea exceptiei ridicate.
Avocatul Eugen Oprea, luând cuvântul pentru Oleg O. Danovschi şi Ana Gabriela Danovschi, solicita admiterea exceptiei, arãtând ca modificãrile aduse Legii administraţiei publice locale nu pot determina sau justifica, în raport cu art. 122 alin. (4) din Constituţie, o alta soluţie decât cea pronunţatã de Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 137 din 7 decembrie 1994. De asemenea, arata ca în doctrina au fost exprimate şi opinii contrare soluţiei pronunţate de Curtea Constituţionalã, fãrã însã a fi motivate.
Cristian Mihailescu, considerând ca textul de lege trebuie sa fie în concordanta cu norma constituţionalã, solicita admiterea exceptiei.
Reprezentantul Ministerului Public apreciazã necesarã existenta termenului în care prefectul sa poatã ataca în fata instanţelor de contencios administrativ actele administraţiei publice locale, pe care le considera ilegale, deoarece, în caz contrar, constatarea ilegalitatii actelor ar produce consecinţe grave asupra cetãţenilor, perturband stabilitatea raporturilor juridice. În final, pune concluzii de respingere a exceptiei invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 octombrie 1998, pronunţatã în Dosarul nr. 1.676/CA/1998, Curtea de Apel Constanta a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 111 alin. (2) şi (3) din Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991 , republicatã. Excepţia a fost ridicatã de Prefectura Judeţului Constanta, într-o cauza civilã promovata în contenciosul administrativ în temeiul <>Legii nr. 29/1990 , cauza ce are ca obiect anularea unui act administrativ emis de preşedintele Consiliului Judeţean Constanta.
În motivarea exceptiei se susţine ca dispoziţiile <>art. 111 din Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991 , republicatã, care înlocuiesc prevederile art. 101 din aceeaşi lege, anterioare modificãrilor şi completãrilor aduse prin <>Legea nr. 24/1996 , contravin art. 122 alin. (4) din Constituţie, potrivit cãruia "Prefectul poate ataca, în fata instanţei de contencios administrativ, un act al consiliului judeţean, al celui local sau al primarului, în cazul în care considera actul ilegal". În acest sens au fost invocate considerentele <>Deciziei nr. 137 din 7 decembrie 1994 , prin care Curtea Constituţionalã a declarat neconstituţionale prevederile <>art. 101 alin. (2) din Legea nr. 69/1991 , anterioare modificãrii şi completãrii ei prin <>Legea nr. 24/1996 .
Instanta de judecata, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 111 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 69/1991 , republicatã, este neîntemeiatã, deoarece considera firesc sa se stabileascã un termen în cadrul cãruia prefectul poate sesiza instanta de contencios administrativ pentru anularea actului pe care îl considera ilegal, ţinând seama de "necesitatea de a nu lasa actele administrative ilegale sa-şi producã toate efectele într-o perioada prea mare de timp, cu consecinţe asupra cetãţenilor, a patrimoniilor acestora ...".
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este numai în parte intemeiata, şi anume în ceea ce priveşte alin. (3) al articolului atacat. În ceea ce priveşte alin. (2) al <>art. 111 din Legea nr. 69/1991 , republicatã, se apreciazã ca textul "nu poate fi interpretat ca o limitare sau condiţionare temporala a prefectului în exercitarea dreptului sau de constatare a legalitãţii actelor administraţiei publice locale". Se mai arata, în acest sens, ca "acest termen obliga prefectul ca înainte de introducerea acţiunii sa solicite autoritãţii administraţiei publice locale care a emis actul motivarea necesarã, reanalizarea actului socotit ilegal sau, dupã caz, revocarea lui". Se apreciazã ca aceasta solicitare reprezintã "îndeplinirea unei condiţii prealabile, identicã, sub aspectul eficientei, cu aceea înscrisã la <>art. 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 ". În ceea ce priveşte alin. (3) al <>art. 111 din Legea nr. 69/1991 , republicatã, potrivit cãruia introducerea acţiunii de cãtre prefect trebuie sa se facã în termen de 30 de zile de la comunicarea actului, se considera ca "aceasta limitare în timp a dreptului la acţiune este contrarã prevederilor art. 122 alin. (4) din Constituţie", asa cum s-a pronunţat şi Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 137 din 7 decembrie 1994, termenul de decãdere fiind un adaos la legea fundamentalã. În final, se arata ca, "potrivit reglementãrii constituţionale, prefectul, ca reprezentat al Guvernului în teritoriu, cu atribuţii în executarea şi supravegherea aplicãrii corecte a legii, nu poate fi supus nici unei limitãri temporale cu privire la introducerea unei acţiuni pentru exercitarea controlului cu privire la legalitatea actelor autoritãţilor administraţiei publice locale, atâta timp cat textul constituţional nu prevede o astfel de condiţionare sau limitare".
În punctul sau de vedere Guvernul susţine ca excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 111 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 69/1991 , republicatã, este intemeiata, deoarece art. 122 alin. (4) din Constituţie consacra instituţia tutelei administrative, în virtutea cãreia "Prefectul poate ataca, în fata instanţei de contencios administrativ, un act al consiliului judeţean, al celui local sau al primarului, în cazul în care considera actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept". De asemenea, se considera ca, spre deosebire de acţiunea în contencios administrativ a cetãţeanului sau a persoanei juridice vãtãmate, care prin legea organicã poate fi supusã unor conditionari şi limitãri, astfel cum stabileşte art. 48 alin. (2) din Constituţie, acţiunea prefectului nu este supusã, pe plan constituţional, nici unei conditionari sau limitãri. Se mai precizeazã ca "textul art. 122 alin. (4) din Constituţie nu conţine nici o circumstantiere care sa permitã legii sa limiteze sub aspectul procedural sau temporal dreptul prefectului de a ataca actul socotit ilegal. Din aceasta rezulta ca orice prevedere dintr-o lege care consacra termene şi condiţii prealabile ce trebuie îndeplinite de prefect ca acţiunile sale în contencios sa fie admisibile adauga la Constituţie şi, deci, este contrarã acesteia". În final, se face trimitere şi la considerentele pentru care Curtea Constituţionalã a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 101 alin. (2) din Legea nr. 69/1991 , înainte de modificare prin <>Legea nr. 24/1996 .
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile atacate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea a fost legal sesizatã şi este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Excepţia de neconstituţionalitate priveşte <>art. 111 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 69/1991 , republicatã, care are urmãtoarea redactare: "(2) Cu 10 zile înaintea introducerii acţiunii, prefectul va solicita autoritãţilor administraţiei publice locale şi judeţene, cu motivarea necesarã, sa reanalizeze actul socotit ilegal, în vederea modificãrii sau, dupã caz, a revocãrii acestuia.
(3) Introducerea acţiunii de cãtre prefect se face în termen de 30 de zile de la comunicarea actului, potrivit prevederilor art. 53 alin. (1) lit. h). Termenul de 30 de zile este termen de decãdere. Acţiunea este scutitã de taxa de timbru".
Textul art. 122 alin. (4) din Constituţie, a cãrui încãlcare este invocatã prin excepţia de neconstituţionalitate, dispune ca "Prefectul poate ataca, în fata instanţei de contencios administrativ, un act al consiliului judeţean, al celui local sau al primarului, în cazul în care considera actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept".
Din examinarea actelor dosarului rezulta ca problema de neconstituţionalitate care se ridica vizeazã stabilirea, prin <>Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991 , republicatã, a unor termene în care trebuie sa se înscrie demersul prefectului, investit cu dreptul de tutela administrativã, de a ataca în instanta de contencios administrativ actele administraţiei publice locale pe care le considera ilegale.
Art. 122 alin. (4) din Constituţie, care instituie dreptul prefectului la acest demers, nu face nici un fel de trimitere la "condiţiile legii", "limitele legii", sau la orice alta formula care ar permite îngrãdirea de anumite termene a acţiunilor întreprinse de prefect impotriva actelor ilegale ale autoritãţilor administraţiei publice locale menţionate în textul constituţional. Aceasta nu înseamnã însã ca stabilirea, prin <>art. 111 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 69/1991 , republicatã, a unor termene pentru introducerea acţiunii de cãtre prefect la instanta de contencios administrativ, reprezintã o adaugare la textul art. 122 alin. (4) din Constituţie sau o încãlcare a acestuia. De altfel, prin alin. (3) al aceluiaşi articol din Constituţie se prevede ca "Atribuţiile prefectului se stabilesc potrivit legii".
De aceea Curtea constata ca stabilirea unui termen de decãdere pentru introducerea acţiunii de cãtre prefect la instanta de contencios administrativ, în scopul desfiinţãrii actului pe care îl considera ilegal, nu constituie o limitare a prerogativelor sale de tutela administrativã, ci, dimpotriva, reprezintã un stimulent şi o garanţie a examinãrii, cu celeritate, a actelor administrative emise de autoritãţile publice locale, în vederea luãrii mãsurilor legale de desfiinţare a celor date cu încãlcarea dispoziţiilor legii. Totodatã, este neîndoielnic ca numai prin stabilirea unor termene de decãdere pentru introducerea acţiunii în contencios administrativ de cãtre prefect, se asigura stabilitatea raporturilor juridice izvorâte din aceste acte şi, implicit, siguranta juridicã a cetãţenilor care sunt pãrţi în aceste raporturi juridice.
În acest sens este de observat ca şi prin <>Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , care are ca finalitate desfiinţarea actelor administrative prin care o persoana a fost vãtãmatã într-un drept al sau, sunt prevãzute termene în cadrul cãrora cei îndreptãţiţi pot acţiona în justiţie, pe calea contenciosului administrativ.
În lumina considerentelor expuse, nu are relevanta faptul ca prin Decizia nr. 137 din 7 decembrie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 2 februarie 1995, Curtea a admis, în parte, excepţia de neconstituţionalitate ce constituia obiectul acelei cauze şi a constatat ca "termenul de 15 zile prevãzut de <>art. 101 alin. (2) din Legea nr. 69/1991 este neconstitutional", cu toate ca textul art. 111 alin. (2) şi (3) al Legii administraţiei publice locale corespunde, într-o anumitã mãsura, cu art. 101 alin. (2) al aceleiaşi legi, anterior modificãrilor şi completãrilor ce i-au fost aduse prin <>Legea nr. 24/1996 .
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 111 alin. (2) şi (3) din Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991 , republicatã, ridicatã de Prefectura Judeţului Constanta în Dosarul nr. 1.676/CA/1998 al Curţii de Apel Constanta.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 27 aprilie 1999.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
