Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 66 din 25 ianuarie 2007  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor   Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului si ale   Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 66 din 25 ianuarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 114 din 15 februarie 2007

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã pronunţarea asupra excepţiei de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului şi ale <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurãri sociale de sãnãtate, excepţie ridicatã de Alina Manuela Ţãruş în Dosarul nr. 3.493/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 14 decembrie 2006 şi au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 16 ianuarie 2007. La acea datã, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecatã, soluţionarea excepţiei a fost amânatã pentru data de 17 ianuarie 2007, când, având în continuare nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 25 ianuarie 2007.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 iunie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 3.493/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului şi ale <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurãri sociale de sãnãtate, excepţie ridicatã de Alina Manuela Ţãruş, într-o cauzã în contencios administrativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul aratã cã acordarea dreptului la concediu pentru creşterea copilului în vârstã de pânã la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de pânã la 3 ani, precum şi la indemnizaţia lunarã corespunzãtoare este esenţialmente condiţionatã de realizarea unui venit profesional supus impozitãrii, care trebuie obţinut pe o duratã de cel puţin 12 luni anterioare naşterii copilului. Astfel, fondurile necesare pentru acordarea indemnizaţiei şi a celorlalte prestaţii sociale reglementate de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 148/2005 se creeazã din acest impozit care se varsã la bugetul de stat. Se poate concluziona cã se stabileşte un anumit cuantum al participãrii la formarea fondului, dar prestaţia statului, care în mod evident este una corelativã, este totuşi unicã sub aspectul cuantumului. Aşadar, statul român refuzã sã procedeze la o diferenţiere, respectiv refuzã sã aplice un tratament diferit persoanelor ale cãror situaţii sunt în mod sensibil diferite, contribuţia lor la constituirea fondului nefiind una egalã.
Mai mult, procedura de legiferare pe calea ordonanţei de urgenţã, menitã sã externalizeze fondul constituit pentru plata acestei indemnizaţii, de la bugetul asigurãrilor sociale de stat la bugetul de stat, reprezintã un artificiu fiscal pentru a sustrage aceastã indemnizaţie din sfera prestaţiilor sociale pe care statul ar fi avut obligaţia evidentã sã le coreleze cu sarcina fiscalã.
Pe de altã parte, asigurarea protecţiei unei categorii sociale, defavorizatã din punct de vedere financiar prin venituri mici, nu se justificã în detrimentul sau prin anihilarea protecţiei sociale a altor categorii de persoane. Dreptul la concediu şi indemnizaţia ce îl însoţeşte trebuie sã reprezinte un sprijin pentru familie şi o modalitate de conciliere a vieţii de familie cu cea profesionalã, iar aceastã finalitate trebuie atinsã, fãrã nicio distincţie, pentru toate familiile şi pentru toate categoriile sociale. Evident cã, prin prisma acestor deziderate, apare ca utopicã pretenţia Guvernului de a asigura sprijin şi conciliere prin stabilirea unui cuantum unic al indemnizaţiei, întrucât ambele noţiuni se raporteazã strict la situaţia concretã a fiecãrei familii, iar aceste obiective nu pot fi atinse decât prin stabilirea unui cuantum care sã se raporteze la veniturile fiecãrui aspirant la concediu pentru creşterea propriului copil, astfel încât indemnizaţia sã poatã constitui un veritabil suport, şi nu desfiinţarea dreptului însuşi.
Aşa fiind, dispoziţiile <>art. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 148/2005 sunt neconstituţionale, prin raportare la art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1), art. 47 alin. (1) şi la art. 53 din Constituţie, în ceea ce priveşte fixarea sumei de 800 lei ca limitã maximã a indemnizaţiei.
Neconstituţionalitatea ordonanţei rezidã şi în lipsa argumentelor referitoare la situaţia extraordinarã şi urgentã a cãrei reglementare nu poate fi amânatã, situaţie care ar fi justificat adoptarea unei ordonanţe de urgenţã. Astfel, simpla înşiruire a cauzelor negative din sfera protecţiei sociale raportate la absenţa caracterului de risc social al creşterii copilului, imposibilitatea Guvernului de a gãsi metode sau alternative pentru respectarea angajamentelor asumate, precum şi grevarea bugetului asigurãrilor sociale de stat nu reprezintã situaţii extraordinare de naturã a antrena o reglementare urgentã. Într-o societate sãnãtoasã şi democraticã, indemnizaţia pentru creşterea copilului aparţine sferei interesului public şi reprezintã un element la fel de important precum pensiile, argumentele contradictorii expuse atât în preambulul ordonanţei, cât şi în nota de fundamentare fiind în contradicţie cu prevederile constituţionale ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi.
Toate aceste considerente pun în discuţie insecuritatea şi instabilitatea socialã generate de exercitarea în mod discreţionar şi aleatoriu a competenţei delegate a Guvernului de a legifera.
În notele scrise depuse la dosarul instanţei de fond, autorul excepţiei renunţã la invocarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 158/2005 .
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, din expunerea de motive din preambulul celor douã ordonanţe rezultã respectarea cerinţei imperative prevãzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie referitoare la situaţiile excepţionale a cãror reglementare nu poate fi amânatã.
De asemenea, susţinerile privind pretinsa neconstituţionalitate a reglementãrilor cuprinse în <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 148/2005 prin raportare la prevederile constituţionale ale art. 16, 47, 53 şi art. 126 alin. (6) sunt neîntemeiate. Chiar dacã valoarea impozitului datorat şi reţinut, potrivit legii, asupra veniturilor profesionale realizate în ultimele 12 luni anterioare datei naşterii copilului, ce condiţioneazã acordarea indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului, poate sã difere de la o persoanã la alta, în raport de cuantumul veniturilor realizate, diferenţa este rezonabilã şi justificatã de situaţia obiectiv deosebitã în care se aflã persoanele care realizeazã venituri mai mari faţã de cele ale cãror venituri sunt mai reduse şi nu exclude posibilitatea instituirii unui regim juridic unic sub aspectul cuantumului indemnizaţiei lunare.
În temeiul prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, legiuitorul are opţiunea liberã de a stabili condiţiile de acordare a protecţiei cetãţenilor prin mãsuri de asistenţã socialã, perioada şi cuantumul drepturilor aferente respectivelor mãsuri, toate în raport cu resursele financiare având aceastã destinaţie.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 148/2005 nu contravin prevederilor constituţionale invocate, excepţia de neconstituţionalitate cu un atare obiect fiind neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile consilierului juridic al Ministerului Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.008 din 14 noiembrie 2005, şi cele ale <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurãri sociale de sãnãtate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.074 din 29 noiembrie 2005.
Ulterior sesizãrii Curţii, <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 148/2005 a fost aprobatã prin <>Legea nr. 7/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 17 ianuarie 2007.
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) care consacrã egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 47 privind nivelul de trai, art. 53 care prevede restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 115 alin. (4) referitoare la reglementarea ordonanţelor de urgenţã şi ale art. 126 alin. (6) care reglementeazã controlul judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice.
Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului şi ale <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurãri sociale de sãnãtate a fost ridicatã într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ prin care s-a solicitat constatarea neconstituţionalitãţii acestora, în baza <>art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Cu privire la aceastã modalitate de sesizare a Curţii Constituţionale, prin <>Decizia nr. 761 din 31 octombrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 980 din 7 decembrie 2006, instanţa de contencios constituţional a statuat cã "legile şi ordonanţele Guvernului nu pot fi atacate pe cale principalã, prin acţiune introdusã exclusiv în acest scop la instanţa de judecatã sau de arbitraj comercial, ci numai pe cale de excepţie, în valorificarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim".
Potrivit <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei ordonanţe, care are legãturã cu soluţionarea cauzei. De altfel, chiar <>art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 , dispoziţie pe care autoarea excepţiei şi-a întemeiat acţiunea în faţa instanţei, prevede cã "Persoana vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţitã de excepţia de neconstituţionalitate." Mai mult, instanţa de contencios administrativ are obligaţia de a verifica, în conformitate cu prevederile <>art. 9 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , dacã excepţia îndeplineşte condiţiile <>art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 pentru a sesiza Curtea Constituţionalã, printre care şi aceea ca excepţia sã aibã legãturã cu soluţionarea cauzei pe fond.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea reţine cã, atunci când obiect exclusiv al acţiunii principale introduse la instanţa de judecatã este constatarea neconstituţionalitãţii unei ordonanţe simple sau ordonanţe de urgenţã a Guvernului, excepţia de neconstituţionalitate este transformatã într-o veritabilã acţiune, pierzându-şi, astfel, natura sa de excepţie, înţeleasã ca un mijloc de apãrare care nu pune în discuţie fondul pretenţiei deduse judecãţii.
Aşadar, în cazul de faţã, Curtea constatã cã acţiunea principalã, deci fondul cauzei, se identificã practic cu excepţia de neconstituţionalitate. În consecinţã, Curtea reţine cã sesizarea sa a fost fãcutã în mod nelegal, cu încãlcarea prevederilor <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 şi ale <>art. 9 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 , şi, ca atare, excepţia de neconstituţionalitate urmeazã sã fie respinsã ca inadmisibilã.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului şi ale <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurãri sociale de sãnãtate, excepţie ridicatã de Alina Manuela Ţãruş în Dosarul nr. 3.493/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 ianuarie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu

---------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016