Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 66 din 15 ianuarie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1^1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 8 alin. (1^1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Zaharia Schrotter în Dosarul nr. 7.251/99/2007 al Tribunalului Argeş - Secţia civilã, cauzã ce face obiectul Dosarului nr. 1.728D/2008 al Curţii Constituţionale. La apelul nominal rãspund autorul excepţiei, prin avocat Felix Mihai, cu împuternicire avocaţialã, partea Consiliul Local al Municipiului Iaşi, prin consilier juridic Mihaela Mîrţ, şi partea Societatea Comercialã "Iulius Grup" - S.R.L. din Iaşi, prin avocat Doru Victor Chiricioiu, cu împuternicire avocaţialã depusã la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinitã. Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.731D/2008, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de acelaşi autor în Dosarul nr. 5.820/99/2007 al Tribunalului Iaşi - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. La apelul nominal rãspund aceleaşi pãrţi ca şi în dosarul precedent, prin aceiaşi avocaţi, respectiv consilier, care depun la dosar acte doveditoare în acest sens. Procedura de citare este legal îndeplinitã. Curtea, vãzând identitatea de obiect a celor douã cauze, din oficiu, pune în discuţie problema conexãrii acestora. Pãrţile şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare a cauzelor. Curtea, în temeiul art. 14 şi al <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 1.731D/2008 la Dosarul nr. 1.728D/2008, care a fost primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului autorului excepţiei ridicate în cele douã cauze, care solicitã admiterea acesteia şi depune note scrise. Consiliul Local al Municipiului Iaşi susţine, prin consilier juridic, respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, conform notelor scrise depuse la dosarul instanţei de fond. Societatea Comercialã "Iulius Grup" - S.R.L. din Iaşi solicitã, prin avocat, respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultã din concluziile scrise, depuse la dosarul instanţei de fond. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, susţinând cã textul de lege criticat nu contravine normelor constituţionale invocate. Mai mult, motivarea autorului excepţiei cuprinde aspecte ce vizeazã interpretarea şi aplicarea prevederilor legale criticate, or, acestea sunt operaţiuni ce ţin de competenţa instanţei de judecatã ce a sesizat Curtea Constituţionalã, şi nu a acesteia din urmã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 7 iulie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 7.251/99/2007, şi prin Încheierea din 14 mai 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 5.820/99/2007, Tribunalul Argeş - Secţia civilã şi, respectiv, Tribunalul Iaşi - Secţia comercialã şi de contencios administrativ au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (1^1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepţiile au fost ridicate de Zaharia Schrotter în cauze de contencios administrativ având ca obiect anularea unor acte administrative. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut identic, autorul acesteia susţine cã textul de lege criticat restrânge sfera persoanelor care pot ataca în contenciosul administrativ un act administrativ unilateral adresat unui alt subiect de drept prin care se invocã apãrarea interesului legitim public, deoarece acţiunea în justiţie este condiţionatã de existenţa vãtãmãrii dreptului subiectiv propriu sau a interesului legitim privat. Or, "este necesar şi în spiritul reglementãrilor constituţionale" ca o autoritate publicã localã care administreazã patrimoniul public şi privat al unitãţii administrative în numele cetãţenilor plãtitori de taxe şi impozite locale "sã rãspundã şi sã dea socotealã în faţa oricãrui cetãţean al comunitãţii locale" faţã de actele administrative unilaterale prin care se dispune efectuarea anumitor operaţiuni asupra acestui patrimoniu. În opinia autorului excepţiei, orice persoanã poate şi are dreptul de a ataca în justiţie astfel de acte administrative, drept îngrãdit însã de prevederile <>art. 8 alin. (1^1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Mai aratã cã, deşi textul legal conţine norme de procedurã, art. 126 alin. (2) din Constituţie nu justificã reglementarea unor prevederi legale care sã aibã ca efect încãlcarea unui drept, sens în care s-a pronunţat şi Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 189/2006 . Pe de altã parte, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat în mod constant cã scopul Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale este "sã apere nu drepturi teoretice şi iluzorii, ci concrete şi efective". Tribunalul Argeş - Secţia civilã, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 1.728D/2008, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã. Susţine, în acest sens, cã prevederile art. 8 alin. (1^1) trebuie interpretate prin raportare la celelalte dispoziţii ale <>art. 8 din Legea nr. 554/2004 şi, în urma acestei operaţiuni, reţine cã dispoziţiile art. 8 alin. (1^1) sunt "anulate de dispoziţiile art. 8 alin. (1^2), care permit invocarea şi apãrarea interesului public pe cale directã, nu în subsidiar, când se solicitã anularea unui act administrativ". Ca atare, prevederile art. 8 alin. (1^1) "apar neconstituţionale, contrare celuilalt text de lege reţinut de instanţã, deoarece se condiţioneazã şi cenzureazã accesul la justiţie, arãtându-se limitele în care poate fi formulatã acţiunea". Tribunalul Iaşi - Secţia comercial şi contencios administrativ, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 1.731D/2008, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 8 alin. (1^1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituţionale, deoarece acestea nu îngrãdesc posibilitatea pãrţilor de a se adresa instanţei judecãtoreşti. În plus, menţioneazã cã autorul excepţiei vizeazã, în susţinerile sale, aspecte ce ţin de interpretarea textului dedus controlului în sensul definirii noţiunii de interes legitim public şi de interes legitim privat, aspecte ce excedeazã competenţei Curţii Constituţionale. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 8 alin. (1^1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost completate de <>art. I pct. 11 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea <>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textul legal criticat are urmãtorul conţinut: Art. 8. - Obiectul acţiunii judiciare: "(1^1) Persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocã apãrarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în mãsura în care vãtãmarea interesului legitim public decurge logic din încãlcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat." În opinia autorului excepţiei, textul criticat contravine urmãtoarelor dispoziţii constituţionale: art. 21 alin. (1) referitoare la accesul liber la justiţie, art. 52 alin. (1) care reglementeazã dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. De asemenea, sunt invocate art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi art. 47 privind dreptul la un recurs efectiv şi la un proces echitabil, din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, anexã la Tratatul de la Lisabona, ratificat de România prin <>Legea nr. 13/2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 12 februarie 2008. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã dispoziţiile <>art. 8 alin. (1^1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 au menirea de a clarifica şi de a stabili în ce condiţii şi cine poate invoca apãrarea interesului legitim public. Din conţinutul textului se deduce cã, prin acţiunea pe care o introduc la instanţa de contencios administrativ, persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat nu pot invoca direct "interesul legitim public" pentru anularea unui act administrativ, ci numai în subsidiar, pe calea unor capete de cerere distincte, în mãsura în care vãtãmarea interesului legitim public decurge din încãlcarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim privat. Aşadar, prin acţiunea introdusã, persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat trebuie sã dovedeascã mai întâi cã a avut loc o încãlcare a dreptului sau interesului lor legitim privat, dupã care sã susţinã în sprijinul cererii şi vãtãmarea interesului public, ce decurge din actul administrativ atacat. Prin adoptarea textului criticat, legiuitorul a urmãrit sã "paralizeze" aşa-numitele "acţiuni populare" intentate de unele persoane fizice sau persoane juridice de drept privat care, neavând argumente sã dovedeascã o vãtãmare a unui drept sau interes legitim privat propriu, recurg la calea acţiunilor întemeiate exclusiv pe motivul vãtãmãrii interesului public. Curtea constatã cã dispoziţiile de lege criticate nu conţin norme care sã restrângã exercitarea accesului liber la justiţie sau a dreptului la un proces echitabil, astfel cum pretinde autorul excepţiei. Dimpotrivã, textul dã posibilitatea şi persoanelor fizice sau juridice de drept privat ca, în anumite condiţii, sã invoce în faţa instanţei de contencios administrativ apãrarea unui interes legitim public, atribuţie ce aparţine, de regulã, competenţei autoritãţilor publice, şi nu persoanelor fizice sau juridice de drept privat. Astfel cum rezultã şi din prevederile <>art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , privind "Subiectele de sesizare a instanţei", Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia Naţionalã a Funcţionarilor Publici sau prefectul sunt instituţii publice care, potrivit propriilor legi de organizare şi funcţionare, dar şi <>Legii nr. 554/2004 , au atribuţii specifice în ceea ce priveşte sesizarea directã a instanţei de contencios administrativ dacã apreciazã cã un act administrativ (normativ sau individual, dupã caz) este nelegal ori afecteazã drepturile, libertãţile şi interesele legitime ale cetãţenilor sau interesul public. Prin urmare, interesul general al societãţii este protejat de instituţii publice cu competenţe speciale în aceastã materie, iar dispoziţiile de lege criticate oferã aceeaşi posibilitate şi persoanelor fizice sau juridice private, sub condiţia justificatã ca interesul legitim public pretins încãlcat sã fie rezultatul încãlcãrii dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat al acestora. De altfel, prevederile <>art. 8 din Legea nr. 554/2004 , referitoare la obiectul acţiunii judiciare, reprezintã transpunerea în planul legii organice a prevederilor art. 52 din Constituţie, care garanteazã dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, iar dispoziţiile art. 8 alin. (1^1) reglementeazã condiţiile exercitãrii, în cadrul acestei acţiuni de contencios administrativ, principale, a unei cereri subsidiare, având ca obiect încãlcarea unui interes legitim public. În plus, Curtea observã cã, în motivarea excepţiei, autorul acesteia invocã prevederile art. 47 privind dreptul la un recurs efectiv şi la un proces echitabil, din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, anexã la Tratatul de la Lisabona, ratificat de România prin <>Legea nr. 13/2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 12 februarie 2008. Curtea constatã cã art. 6 din Tratat prevede ca moment al intrãrii lui în vigoare data de 1 ianuarie 2009, cu condiţia ca toate statele semnatare sã fi depus instrumentele de ratificare pânã la aceastã datã. În caz contrar, Tratatul de Reformã (de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeanã şi a Tratatului de instituire a Comunitãţii Europene) va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã depunerii instrumentului de ratificare de cãtre statul semnatar care îndeplineşte ultimul aceastã formalitate. Astfel, chiar dacã România a ratificat Tratatul de la Lisabona, acesta nu a intrat încã în vigoare, din moment ce nu toate statele membre ale Uniunii Europene au îndeplinit aceeaşi procedurã. Prin urmare, Curtea constatã cã aplicarea în cadrul controlului de constituţionalitate a dispoziţiilor din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, invocate de autorul excepţiei, nu este posibilã atâta vreme cât Tratatul de la Lisabona nu a intrat încã în vigoare. În final, Curtea reţine cã prin excepţia ridicatã autorul acesteia vizeazã mai mult aspecte ce ţin de necorelarea dispoziţiilor art. 8 alin. (1^1 ) cu cele ale art. 8 alin. (1^2), de interpretarea textelor privind definirea noţiunii de "interes legitim public" şi de "interes legitim privat", deşi cu privire la acest din urmã aspect soluţiile legislative sunt clare şi se regãsesc la <>art. 2 alin. (1) lit. p) şi r) din Legea nr. 554/2004 , astfel cum a fost modificatã prin <>Legea nr. 262/2007 , aspecte ce excedeazã însã competenţei Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (1^1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Zaharia Schrotter în Dosarul nr. 7.251/99/2007 al Tribunalului Argeş - Secţia civilã şi în Dosarul nr. 5.820/99/2007 al Tribunalului Iaşi - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 ianuarie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
