Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 659 din 17 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 39 alin. (2), art. 40 alin. (2) lit. a) si art. 41 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 532 din 28 iulie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 alin. (2), art. 40 alin. (2) lit. a) şi art. 41 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Allianz Pensii Private" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 5.124/110/2008 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia civilã, cauze minori, familie, conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând cã prevederile de lege criticate nu aduc atingere textelor constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 august 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 5.124/110/2008, Curtea de Apel Bacãu - Secţia civilã, cauze minori, familie, conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 alin. (2), art. 40 alin. (2) lit. a) şi art. 41 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Allianz Pensii Private" - S.A. din Bucureşti cu prilejul soluţionãrii recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 1.386/D/ 19 octombrie 2009, pronunţatã de Tribunalul Bacãu în Dosarul nr. 5.124/110/2008.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã, în esenţã, cã prevederile de lege criticate îi dezavantajeazã pe angajatori, întrucât instituie în sarcina acestora obligaţia de a informa salariaţii asupra condiţiilor de muncã şi asupra elementelor care privesc desfãşurarea relaţiilor de muncã, obligaţie a cãrei îndeplinire, în condiţiile actuale când mijloacele de comunicare sunt diverse, este greu de dovedit. Astfel, sub protecţia acestor texte de lege, angajatul, printr-un comportament abuziv şi indisciplinat, îşi permite sã încalce atribuţiile de serviciu.
Curtea de Apel Bacãu - Secţia civilã, cauze minori, familie, conflicte de muncã şi asigurãri sociale considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã.
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt conforme cu dispoziţiile Constituţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 39 alin. (2), art. 40 alin. (2) lit. a) şi art. 41 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii potrivit cãrora:
- Art. 39 alin. (2): "Salariatului îi revin, în principal, urmãtoarele obligaţii:
a) obligaţia de a realiza norma de muncã sau, dupã caz, de a îndeplini atribuţiile ce îi revin conform fişei postului;
b) obligaţia de a respecta disciplina muncii;
c) obligaţia de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul colectiv de muncã aplicabil, precum şi în contractul individual de muncã;
d) obligaţia de fidelitate faţã de angajator în executarea atribuţiilor de serviciu;
e) obligaţia de a respecta mãsurile de securitate şi sãnãtate a muncii în unitate;
f) obligaţia de a respecta secretul de serviciu.";
Curtea constatã cã, ulterior sesizãrii, art. 39 alin. (2) a fost completat prin art. I pct. 17 din Legea nr. 40/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu lit. g), potrivit cãreia se aratã cã salariatul are "alte obligaţii prevãzute de lege sau de contractele colective de muncã aplicabile". Aceste dispoziţii nu modificã însã soluţia legislativã criticatã.
- Art. 40 alin. (2) lit. a): "(2) Angajatorului în revin, în principal, urmãtoarele obligaţii:
a) sã informeze salariaţii asupra condiţiilor de muncã şi asupra elementelor care privesc desfãşurarea relaţiilor de muncã;";
- Art. 41: "(1) Contractul individual de muncã poate fi modificat numai prin acordul pãrţilor.
(2) Cu titlu de excepţie, modificarea unilateralã a contractului individual de muncã este posibilã numai în cazurile şi în condiţiile prevãzute de prezentul cod.
(3) Modificarea contractului individual de muncã se referã la oricare dintre urmãtoarele elemente:
a) durata contractului;
b) locul muncii;
c) felul muncii;
d) condiţiile de muncã;
e) salariul;
f) timpul de muncã şi timpul de odihnã."
În opinia autorului excepţiei, aceste texte de lege sunt contrare art. 16 şi 21 din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi, respectiv accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã la încheierea contractului individual de muncã obligaţia de informare ce revine angajatorului cu privire la clauzele esenţiale ale contractului se asigurã prin însãşi încheierea în formã scrisã a contractului, potrivit art. 17 din Codul muncii. Spre deosebire de aceastã situaţie, textele de lege criticate nu precizeazã forma în care angajatorul trebuie sã îndeplineascã obligaţia sa de informare pe parcursul desfãşurãrii contractului de muncã. Astfel, angajatorul are posibilitatea de a hotãrî unilateral sau în acord cu angajaţii, cu prilejul negocierii contractului colectiv de muncã, asupra modalitãţii în care îi va informa pe aceştia din urmã cu privire la condiţiile de muncã şi la elementele care privesc desfãşurarea relaţiilor de muncã, asigurându-se cã poate proba ulterior executarea obligaţiei. Aşadar, ceea ce poate aduce atingere drepturilor angajatorului nu este conţinutul textelor de lege criticate, ci propria lipsã de diligenţã a acestuia.
În ceea ce priveşte modificarea clauzelor contractului individual de muncã, la care se referã art. 41 din Codul muncii, aceasta se face numai printr-un act adiţional, cu respectarea obligaţiei ad validitatem privind forma scrisã a contractului individual de muncã. În aceste condiţii, problema imposibilitãţii dovedirii în justiţie apare ca lipsitã de justificare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 alin. (2), art. 40 alin. (2) lit. a) şi art. 41 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Allianz Pensii Private" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 5.124/110/2008 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia civilã, cauze minori, familie, conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 mai 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
