Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 656 din 10 iunie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 405 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 555 din 23 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 405 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Luciano Lonardoni Angelo în Dosarul nr. 6.781/271/2006 al Tribunalului Bihor - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 decembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 6.781/271/2006, Tribunalul Bihor - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 405 din Codul de procedurã civilã. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Luciano Lonardoni Angelo în dosarul cu numãrul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale întrucât termenul de prescripţie pe care îl instituie limiteazã accesul la justiţie şi dreptul la apãrare în cazurile în care pãrţile se aflã în imposibilitate de a acţiona din motive independente de voinţa lor.
Tribunalul Bihor - Secţia civilã şi-a exprimat opinia în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã deoarece prescripţia dreptului de a cere executarea silitã nu împiedicã în niciun fel accesul liber la justiţie şi nu îngrãdeşte dreptul la apãrare.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale întrucât instituţia prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu care îşi produce efectele aceasta nu pot fi considerate de naturã sã îngrãdeascã accesul liber la justiţie, finalitatea lor fiind, dimpotrivã, de a-l facilita prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitãrii în condiţii optime a acestui drept constituţional.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 405 din Codul de procedurã civilã, cu urmãtorul conţinut:
"Dreptul de a cere executarea silitã se prescrie în termen de 3 ani, dacã legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia acţiunilor reale imobiliare, termenul de prescripţie este de 10 ani.
Termenul de prescripţie începe sã curgã de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silitã.
Prin împlinirea termenului de prescripţie orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie."
Excepţia de neconstituţionalitate se raporteazã la prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apãrare şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
Dispoziţiile criticate din Codul de procedurã civilã reglementeazã prescripţia dreptului de a cere executarea silitã, prescripţie care nu poate avea ca efect împiedicarea accesului persoanei la justiţie pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. Astfel, în Cauza Pini şi Bertani şi Manera şi Atripaldi împotriva României, 2004, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului aminteşte jurisprudenţa sa constantã, conform cãreia articolul 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale protejeazã şi punerea în executare a hotãrârilor judecãtoreşti definitive şi obligatorii, care, într-un stat care respectã preeminenţa dreptului, nu pot rãmâne fãrã efect în detrimentul unei pãrţi.
Cu privire la termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silitã, Curtea constatã cã acesta nu este de naturã sã îngrãdeascã accesul liber la justiţie, prevãzut de art. 21 din Constituţie, şi nici sã încalce dreptul la apãrare al pãrţii, garantat constituţional prin prevederile art. 24. Legiuitorul este liber sã stabileascã anumite termene de prescripţie, neintrând în competenţa Curţii Constituţionale modificarea unor astfel de termene, deoarece, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica prevederile supuse controlului.
Având în vederea acestea, Curtea constatã cã nici prevederile art. 53 din Legea fundamentalã nu sunt încãlcate prin dispoziţiile criticate din Codul de procedurã civilã, deoarece Curtea n-a reţinut restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertãţi fundamentale şi, ca atare, nu ne aflãm în ipoteza prevãzutã de norma constituţionalã pretins a fi încãlcatã.
În final, în ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei, în sensul cã dispoziţiile criticate ar fi neconstituţionale în special în cazurile în care pãrţile se aflã în imposibilitate de a acţiona din motive independente de voinţa lor, cum ar fi aceea în care apãrãtorul ales a fost în imposibilitatea de a îndeplini anumite acte de executare, Curtea reţine cã acestea vizeazã numai aspecte privind modul de aplicare a legii de cãtre instanţa de judecatã, ceea ce nu intrã în competenţa Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 405 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Luciano Lonardoni Angelo în Dosarul nr. 6.781/271/2006 al Tribunalului Bihor - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 iunie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
