Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 654 din 28 iunie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 62 alin. (2) si ale art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, precum si ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 264/2004 privind organizarea si functionarea Academiei de Stiinte Medicale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 582 din 24 august 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. (2) şi ale art. 268 alin. (2) din Codul muncii, precum şi ale <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 264/2004 , excepţie ridicatã de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţã Timişoara în Dosarul nr. 4.566/30/C/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia civilã.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, prin consilier juridic, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul autorului excepţiei de neconstituţionalitate solicitã admiterea acesteia, întrucât art. 62 alin. (2) şi <>art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 , precum şi <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 264/2004 încalcã art. 16 din Constituţie, instituind privilegii în favoarea persoanelor care au devenit membre titulare sau corespondente ale Academiei de Ştiinţe Medicale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã dispoziţiile art. 16 din Constituţie nu sunt încãlcate, în condiţiile în care acestea se aplicã, fãrã nicio discriminare, tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 ianuarie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 4.566/30/C/2006, Tribunalul Timiş - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. (2) şi ale art. 268 alin. (2) din Codul muncii, precum şi ale <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 264/2004 , excepţie ridicatã de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţã Timişoara în cauza ce are ca obiect judecarea contestaţiei împotriva deciziei de eliberare din funcţie.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate din Codul muncii, prin sancţionarea cu nulitate absolutã a neîndeplinirii de cãtre angajatori a unor formalitãţi prealabile aplicãrii sancţiunii disciplinare, afecteazã grav funcţionarea normalã a unitãţilor angajatoare, împiedicã instituţiile statului sã-şi îndeplineascã obligaţia de ocrotire a sãnãtãţii publice, împiedicã îndeplinirea obligaţiei statului de a controla modul de exercitare a profesiilor, lipsesc statul, prin autoritãţile competente, de posibilitatea efectivã de a performa şi îmbunãtãţi atât cercetarea ştiinţificã, cât şi creşterea calitãţii vieţii. Mai susţine cã textul <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 264/2004 are un profund caracter discriminatoriu, deoarece prevede menţinerea în activitate sau în funcţii de conducere, pânã la vârsta de 70 de ani, a membrilor titulari şi corespondenţi ai Academiei de Ştiinţe Medicale.
Tribunalul Timiş - Secţia civilã apreciazã cã excepţia ridicatã este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate sunt în concordanţã cu prevederile constituţionale invocate.
În conformitate cu prevederile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În susţinerea acestui punct de vedere aratã cã dispoziţiile legale criticate rãspund exigenţelor constituţionale privind protecţia socialã a salariaţilor, reglementatã de art. 42 alin. (2) din Legea fundamentalã. Totodatã, considerã cã nu este încãlcat nici principiul constituţional al egalitãţii în drepturi.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Aratã, în acest sens, cã dispoziţiile Codului muncii stabilesc drepturile şi îndatoririle minimale ale pãrţilor raporturilor juridice de muncã, iar asigurarea stabilitãţii acestor raporturi apãrã interesele legitime atât ale salariaţilor, cât şi ale angajatorilor. Dispoziţiile <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 264/2004 nu instituie discriminãri, ci se aplicã în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţia prevãzutã de ipoteza normei juridice.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile autorului excepţiei şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 62 alin. (2) şi ale <>art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, precum şi ale <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 264/2004 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Medicale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 605 din 6 iulie 2004, dispoziţii potrivit cãrora:
- Art. 62 - " [...]
(2) Decizia se emite în scris şi, sub sancţiunea nulitãţii absolute, trebuie sã fie motivatã în fapt şi în drept şi sã cuprindã precizãri cu privire la termenul în care poate fi contestatã şi la instanţa judecãtoreascã la care se contestã.";
- Art. 268 - "[...]
(2) Sub sancţiunea nulitãţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinarã;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncã aplicabil, care au fost încãlcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlãturate apãrãrile formulate de salariat în timpul cercetãrii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevãzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuatã cercetarea;
d) temeiul de drept în baza cãruia sancţiunea disciplinarã se aplicã;
e) termenul în care sancţiunea poate fi contestatã;
f) instanţa competentã la care sancţiunea poate fi contestatã."
- Art. 10 - "[...]
(2) Membrii titulari şi corespondenţi ai Academiei de Ştiinţe Medicale sunt menţinuţi în activitate sau în funcţii de conducere pânã la vârsta de 70 de ani. Peste aceastã vârstã sunt menţinuţi în activitate numai cu acordul instituţiei în care lucreazã, prin prelungiri anuale în baza certificatului de sãnãtate."
În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã dicriminãri, art. 34 privind dreptul la ocrotirea sãnãtãţii, art. 41 alin. (2) privind dreptul salariaţilor la protecţia socialã a muncii şi art. 135 alin. (2) lit. c) şi f) referitoare la obligaţia statului de a asigura stimularea cercetãrii ştiinţifice şi crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
Art. 62 din Codul muncii este inserat în Capitolul V "Încetarea contractului individual de muncã" Secţiunea a 3-a "Concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului".
Alin. (2) al art. 62 din cod, criticat pentru neconstituţionalitate, prevede, la modul general, cã în toate cazurile concedierea se poate dispune numai printr-o decizie emisã în scris, motivatã în fapt şi în drept şi cu arãtarea termenului şi a instanţei judecãtoreşti la care poate fi contestatã. Aceste cerinţe sunt, indiscutabil şi în mod firesc, necesare şi justificate pentru orice act de dispoziţie.
Art. 268 din Codul muncii stabileşte termenul în care poate fi emisã în formã scrisã decizia de sancţionare, precum şi elementele şi menţiunile pe care trebuie sã le cuprindã decizia, sub sancţiunea nulitãţii. Menţiunile şi precizãrile pe care trebuie sã le cuprindã decizia sunt absolut necesare pentru ca salariatul sancţionat sã-şi poatã pregãti, organiza şi exercita apãrarea, dar şi instanţei judecãtoreşti chemate sã hotãrascã în privinţa legalitãţii şi a temeiniciei mãsurii contestate. Completarea deciziei cu toate datele prevãzute de textul de lege nu produce nicio dificultate pentru angajator, cerându-i doar atenţie şi responsabilitate.
Curtea Constituţionalã a statuat în jurisprudenţa sa cã raporturile juridice de muncã trebuie sã se desfãşoare într-un cadru legal pentru a fi respectate drepturile şi îndatoririle, precum şi interesele legitime ale ambelor pãrţi. Cercetarea disciplinarã prealabilã aplicãrii sancţiunii contribuie la prevenirea unor mãsuri abuzive, nelegale sau netemeinice, dispuse de angajator, în eventualitatea în care acesta ar profita de situaţia sa dominantã.
Analizând criticile formulate în aceastã cauzã, Curtea constatã cã principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, invocat în susţinerea excepţiei, nu este aplicabil, având în vedere cã angajatorul şi salariatul se aflã în situaţii obiectiv diferite. Condiţionarea aplicãrii sancţiunilor disciplinare de efectuarea unor cercetãri prealabile nu diminueazã cu nimic rãspunderea disciplinarã a salariaţilor şi nu le creeazã niciun privilegiu. În situaţia în care litigiul de muncã declanşat de aplicarea sancţiunii disciplinare este supus soluţionãrii de instanţa judecãtoreascã, pãrţile beneficiazã de principiul egalitãţii armelor, fiecare având la dispoziţie aceleaşi mijloace şi garanţii procedurale care condiţioneazã exerciţiul deplin al dreptului la apãrare şi al dreptului la un proces echitabil.
Curtea constatã cã este neîntemeiatã şi susţinerea autorului excepţiei conform cãreia prevederea obligativitãţii respectãrii unor reguli de procedurã în legãturã cu sancţionarea disciplinarã a salariaţilor şi chiar sancţionarea cu nulitate absolutã a mãsurilor dispuse cu încãlcarea acelor reguli ar aduce atingere de orice fel dreptului salariaţilor la protecţia socialã a muncii ori cã ar împiedica îndeplinirea obligaţiilor statului de a asigura stimularea cercetãrii ştiinţifice şi crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii. Stimularea cercetãrii ştiinţifice şi tehnologice, creşterea calitãţii vieţii, obligaţii ale statului consacrate de art. 135 alin. (2) lit. c) şi f) din Constituţie, nu conferã drepturi şi puteri discreţionare angajatorului în raporturile sale cu salariaţii. Aceste drepturi pot fi exercitate numai în condiţiile legii.
Totodatã, Curtea reţine cã cerinţele formale, necesare desfãşurãrii în condiţii normale a raporturilor contractuale dintre angajatori şi salariaţi, impuse prin dispoziţiile legale criticate, nu au legãturã cu dispoziţiile art. 34 din Constituţie, potrivit cãrora statul este obligat, în condiţiile legii, la ocrotirea sãnãtãţii publice.
În sfârşit, Curtea constatã cã este neîntemeiatã susţinerea referitoare la neconstituţionalitatea <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 264/2004 . Textul prevede menţinerea în activitate sau în funcţii de conducere a membrilor Academiei Române de Ştiinţe Medicale pânã la vârsta de 70 de ani, dupã care pot fi menţinuţi numai cu acordul instituţiei în care lucreazã, fãrã ca prin aceasta sã instituie privilegii sau discriminãri. De reglementãri similare beneficiazã şi alţi salariaţi.
Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. (2) şi ale <>art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, precum şi ale <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 264/2004 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Medicale, excepţie ridicatã de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţã Timişoara în Dosarul nr. 4.566/30/C/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 iunie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
