Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 653 din 17 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 532 din 28 iulie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (4^1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã din oficiu de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale în Dosarul nr. 431/3/2009 (nr. vechi 306/2010).
La apelul nominal se prezintã partea Societatea Comercialã "Cetelen IFN" - S.A. din Bucureşti, prin avocatul Ion Dragne. Lipseşte partea Ionuţ-Daniel Cristea, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului pãrţii Societatea Comercialã "Cetelen IFN" - S.A. din Bucureşti, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. De asemenea, aratã cã persoanele aflate în perioadã de probã nu se aflã într-o situaţie identicã cu cele angajate definitiv, astfel cã nu se poate vorbi despre existenţa unei discriminãri între cele douã categorii de persoane sub aspectul condiţiilor de încetare a raportului de muncã, iar un eventual abuz din partea angajatorului poate fi supus controlului instanţelor de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. De asemenea, considerã cã atitudinea abuzivã a angajatorului poate fi sancţionatã de instanţa de judecatã pe considerentul bunei-credinţe ce trebuie sã existe în exercitarea drepturilor.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 431/3/2009 (nr. vechi 306/2010), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (4^1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
Excepţia a fost ridicatã de instanţa de judecatã, din oficiu, cu prilejul soluţionãrii recursului formulat de Ionuţ-Daniel Cristea împotriva Sentinţei civile nr. 6.038 din 12 octombrie 2009, pronunţatã de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a - Conflicte de muncã şi asigurãri sociale în Dosarul nr. 431/3/LM/2009 având ca obiect o contestaţie împotriva deciziei de concediere.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã, în esenţã, cã prevederile de lege care reglementeazã încetarea contractului individual de muncã al salariatului aflat în perioada de probã printr-o simplã notificare aduc atingere dispoziţiilor din Constituţie potrivit cãrora salariaţii au dreptul la mãsuri de protecţie socialã. Astfel, art. 31 alin. (4^1) din Codul muncii în mare parte goleşte de conţinut drepturile salariatului aflat în perioada de probã, câtã vreme acesta poate fi exclus din rândul personalului salarizat al angajatorului doar ca urmare a unei înştiinţãri scrise care poartã denumirea de notificare. Mai mult, textul de lege creeazã o discrepanţã între salariatul aflat în perioada de probã şi salariatul care nu se aflã într-o asemenea perioadã, sub aspectul încetãrii raporturilor de muncã. Astfel, deşi obligaţiile sunt similare, desfacerea contractului de muncã nu se bucurã de aceleaşi garanţii.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale prin Decizia nr. 657/2009, aratã cã textul de lege criticat este constituţional.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 31 alin. (4^1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii potrivit cãrora: "Pe durata sau la sfârşitul perioadei de probã, contractul individual de muncã poate înceta numai printr-o notificare scrisã, la iniţiativa oricãreia dintre pãrţi."
În opinia Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale, textul de lege criticat contravine urmãtoarelor texte din Constituţie: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 41 alin. (2) privind dreptul salariaţilor la mãsuri de protecţie socialã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, ulterior sesizãrii, art. 31 din Codul muncii a fost modificat prin dispoziţiile art. I pct. 9 din Legea nr. 40/2011 privind modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 31 martie 2011. Astfel, soluţia legislativã criticatã a fost preluatã în conţinutul alin. (3) al art. 31 în urmãtoarea redactare: "Pe durata sau la sfârşitul perioadei de probã, contractul individual de muncã poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisã, fãrã preaviz, la iniţiativa oricãreia dintre pãrţi, fãrã a fi necesarã motivarea acesteia."
Prin urmare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate urmeazã a-l constitui dispoziţiile art. 31 alin. (3) din Codul muncii.
În ceea ce priveşte constituţionalitatea acestor dispoziţii de lege, Curtea reţine cã art. 31 din Codul muncii instituie posibilitatea angajatorului, dar şi a angajatului de a evalua condiţiile exercitãrii drepturilor şi obligaţiilor ce reies din contractul individual de muncã, având posibilitatea de a înceta raporturile de muncã fie la sfârşitul perioadei de probã, fie la termenul stabilit, fie chiar anterior. Aşadar, pe durata perioadei de probã, raporturile de muncã au un caracter precar, nefiind consolidate decât dupã expirarea acestei perioade şi numai dacã salariatul corespunde profesional postului în care este încadrat ori dacã este mulţumit de acel post şi doreşte sã continue activitatea. Beneficiul sistãrii raporturilor de muncã prin simpla notificare serveşte ambelor pãrţi ale contractului.
Astfel se instituie o modalitate simplificatã de încetare a raporturilor de muncã, prin intermediul cãreia pãrţile au posibilitatea de a denunţa unilateral raporturile de muncã, fãrã a fi ţinute de obligaţiile ce trebuie respectate cu prilejul concedierii ori al demisiei.
Pentru aceste motive, situaţia nu poate fi comparatã cu aceea a încetãrii contractului de muncã pentru necorespundere profesionalã în temeiul art. 61 lit. d) din Codul muncii, cauzã aplicabilã salariaţilor care nu se mai aflã în perioada de probã, întrucât în cazul acestora raportul de muncã nu mai are un caracter precar, de testare a aptitudinilor salariatului, astfel cã angajatorul trebuie sã motiveze decizia sa de desfacere a contractului de muncã.
Având în vedere cele arãtate, nu se poate susţine existenţa unei diferenţe nejustificate de tratament juridic între salariaţii aflaţi în perioada de probã şi ceilalţi salariaţi, situaţiile în care se aflã aceştia fiind evident diferite.
De asemenea, nu poate fi reţinutã nici încãlcarea dreptului la protecţie socialã a angajaţilor. În acest sens, Curtea observã cã acest drept fundamental nu are un conţinut concret, urmând a îmbrãca forme diferite, în funcţie de situaţia avutã în vedere. Astfel, salariatul care încheie un contract individual de muncã pe o perioadã de probã cunoaşte precaritatea acestui contract, el însuşi putând avea iniţiativa de a înceta raporturile de muncã fãrã preaviz. Prin urmare, nu ar putea beneficia de o protecţie sporitã, care sã confere un alt caracter raporturilor juridice încheiate.
Cu toate acestea, deşi angajatorul nu trebuie sã îşi motiveze decizia de încetare a contractului individual de muncã, Curtea apreciazã cã o eventualã atitudine abuzivã a acestuia - spre exemplu obligarea salariatului la executarea unor sarcini de serviciu care nu corespund funcţiei sau postului ocupat - ar putea fi contestatã în faţa instanţei de judecatã în virtutea principiului bunei-credinţe în desfãşurarea relaţiilor de muncã, principiu consacrat de art. 8 din Codul muncii, dar şi de art. 57 din Constituţie.
De altfel, cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor de lege criticate în raport cu art. 16 alin. (1) şi art. 41 din Constituţie, Curtea s-a mai pronunţat şi prin Decizia nr. 657 din 30 aprilie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 18 iunie 2009, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã din oficiu de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale în Dosarul nr. 431/3/2009 (nr. vechi 306/2010).
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 mai 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
