Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 653 din 11 mai 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 398 din 16 iunie 2010
Tudorel Toader - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Iulia Mihaela Dinicã şi Alexandrina Macavei în Dosarul nr. 1.381/198/2007 al Judecãtoriei Piteşti - Secţia civilã.
La apelul nominal se prezintã pãrţile Marlen Viollete Venera Lãpãdat şi Ion Macavei, lipsind autorii excepţiei şi celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul pãrţilor prezente, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, depunând note scrise în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, în temeiul jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 noiembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.381/198/2007, Tribunalul Vâlcea - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Iulia Mihaela Dinicã şi Alexandrina Macavei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii considerã cã aplicarea de cãtre instanţa de fond a deciziilor pronunţate de instanţa supremã în soluţionarea recursurilor în interesul legii creeazã o situaţie similarã aplicãrii retroactive a legii civile, contrarã principiului consacrat de art. 15 din Constituţie. De asemenea, prin extinderea competenţei Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a soluţiona recursul în interesul legii se aduce atingere art. 1 alin. (1) din Constituţie, deoarece interpretarea obligatorie a legii pentru instanţele judecãtoreşti o poate da numai Parlamentul, iar nu şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care, în reglementarea constituţionalã, este tot o instanţã judecãtoreascã. Prin textul de lege criticat, în opinia autorului excepţiei, se încalcã şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Tribunalul Vâlcea - Secţia civilã apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã, deciziile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în interesul legii având ca obiect promovarea unei corecte interpretãri a normelor juridice şi nu elaborarea unor noi reglementãri.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 329 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul conţinut: "Soluţiile se pronunţã numai în interesul legii, nu au efect asupra hotãrârilor judecãtoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia pãrţilor din acele procese. Dezlegarea datã problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 61 şi art. 124 alin. (3), precum şi dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Curtea reţine cã s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, constatând cã acestea sunt constituţionale. Astfel, prin <>Decizia nr. 1.014 din 8 noiembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 29 noiembrie 2007, a reţinut cã scopul reglementãrii recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea şi aplicarea unitarã a legii pe întreg cuprinsul ţãrii. Pentru realizarea acestui scop, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se pronunţã asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluţionate de instanţele judecãtoreşti, iar dezlegarea datã acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanţe.
Având ca obiect promovarea unei corecte interpretãri a normelor juridice în vigoare, iar nu elaborarea unor noi norme, nu se poate considera cã deciziile pronunţate de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în asemenea recursuri ar reprezenta o atribuţie care vizeazã domeniul legiferãrii. De altfel, şi în cazul exercitãrii cãilor de atac, "dezlegãrile în drept" sunt obligatorii în situaţia rejudecãrii fondului. Prin textul de lege criticat, legiuitorul a instituit obligativitatea interpretãrii date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în scopul aplicãrii unitare de cãtre instanţele judecãtoreşti a unui text de lege, fãrã ca astfel instanţa supremã sã se substituie Parlamentului, unica autoritate legiuitoare a ţãrii, potrivit art. 61 alin. (1) din Legea fundamentalã. Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut cã interpretarea legilor este o operaţiune raţionalã, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului sãu de aplicare. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat cã "în orice sistem juridic existã, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciarã [...]" (Cauza C.R. contra Regatului Unit, 1995). În ceea ce priveşte susţinerea referitoare la încãlcarea art. 126 alin. (3) din Constituţie, Curtea a constatat cã este nefondatã, întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are competenţa conferitã de art. 329 din Codul de procedurã civilã şi de <>art. 18 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã de a asigura aplicarea corectã şi unitarã a legilor de cãtre toate instanţele.
Curtea apreciazã cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie, astfel încât soluţia şi considerentele deciziei mai sus amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Iulia Mihaela Dinicã şi Alexandrina Macavei în Dosarul nr. 1.381/198/2007 al Judecãtoriei Piteşti - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 mai 2010.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. TUDOREL TOADER
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
