Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 650 din 16 decembrie 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. 2 teza a II-a din Ordonanta Guvernului nr. 26/1993 privind Tariful vamal de import al Romaniei
Ioan Muraru - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Mihai Constantinescu - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 20 alin. 2 teza a II-a din Ordonanta Guvernului nr. 26/1993 privind Tariful vamal de import al României, ridicatã de Societatea Comercialã "Proton Impex" - S.R.L. Arad în Dosarul nr. 588/CA/1997, aflat pe rolul Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercialã şi contencios administrativ. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 11 decembrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa pãrţilor legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 16 decembrie 1997. CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 2 septembrie 1997, pronunţatã în Dosarul nr. 588/CA/1997, Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercial şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 20 alin. 2 teza a II-a din Ordonanta Guvernului nr. 26/1993 privind Tariful vamal de import al României, invocatã de Societatea Comercialã "Proton Impex" - S.R.L. Arad. Autoarea exceptiei susţine ca textul atacat contravine prevederilor art. 16 şi 134 din Constituţie, întrucât incalca principiul egalitãţii şi regulile economiei de piata. Instanta judecãtoreascã apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de cãtre reclamanta este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile criticate nu sunt contrare Constituţiei. Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, au fost solicitate puncte de vedere preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului. În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate invocatã de reclamanta este neîntemeiatã, motivandu-se ca susţinerea acesteia, referitoare la excepţia organelor vamale de responsabilitãţile privind plata majorãrilor de întârziere, nu poate fi reţinutã, întrucât neplata la timp a taxelor de cãtre importator, care atrage plata de majorãri, se întemeiazã pe culpa importatorilor pentru nerespectarea termenelor legale. Totodatã nu sunt incalcate nici dispoziţiile art. 134 din Constituţie, întrucât acestea stabilesc obligaţiile statului în economia României, neavând legatura cu susţinerea reclamantei. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au trimis punctele lor de vedere. La termenul de 11 decembrie 1997 autoarea exceptiei depune concluzii scrise, arãtând, în esenta, ca "organele vamale nu sunt mai egale în fata legii decât alţii". Acestea trebuie sa aibã responsabilitatea obligaţiilor impuse de lege, adicã nu numai obligaţia legalã de a face controlul, ci şi rãspunderea actelor efectuate. CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi prevederile <>art. 20 alin. 2 teza a II-a din Ordonanta Guvernului nr. 26/1993 , raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicatã, retine urmãtoarele: Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi prevederilor art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia cu care a fost în mod legal sesizatã. Textul criticat ca neconstitutional, respectiv <>art. 20 alin. 2 teza a II-a din Ordonanta Guvernului nr. 26/1993 , aprobatã şi modificatã prin Legea 102/1994, are urmãtorul conţinut: "calculul majorãrilor de întârziere se face din ziua imediat urmãtoare expirãrii termenului legal de plata pana în ziua plãţii taxei datorate inclusiv, iar cuantumul acestora se suporta, în toate cazurile, de cãtre importatori". Teza a II-a a textului, la care face trimitere încheierea de sesizare, vizeazã partea care se referã la suportarea cuantumului majorãrilor de întârziere. La data încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, 2 septembrie 1997, era publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 1 august 1997, Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, care, art. 191, a abrogat textul atacat ca neconstitutional. La acel moment acesta era încã în vigoare, deoarece art. 191 din Legea nr. 141/1997 stabileşte ca intrarea în vigoare a Codului vamal al României are loc la 60 de zile de la data publicãrii acestuia în Monitorul Oficial al României. La data soluţionãrii exceptiei, textul nu mai este în vigoare, fiind înlocuit de art. 61 alin. (3) din Legea nr. 141/1997, care, parţial, are o alta redactare. Asa fiind, potrivit practicii Curţii Constituţionale, aceasta nu se poate pronunţa asupra unui text de lege care nu mai este în vigoare la data soluţionãrii exceptiei. În consecinta, Curtea urmeazã sa respingã excepţia ca inadmisibila. De altfel, chiar şi pe fond este de observat ca dispoziţia atacatã, preluatã parţial de art. 61 alin. (3) din Legea nr. 141/1997, nu contravine prevederilor art. 16 şi ale art. 134 din Constituţie. Prin art. 16 din Constituţie se consacra principiul egalitãţii cetãţenilor în fata legii. Or, în speta, litigiul este între un organ al statului şi o societate comercialã. În realitate, autoarea exceptiei considera ca nu este echitabil ca importatorul sa suporte singur majorãrilor de întârziere, în condiţiile în care declaraţia vamalã întocmitã de el este verificata şi de organele vamale, care ar trebui sa rãspundã dacã au greşit. Din reglementarea legalã rezulta ca organele vamale pot face şi verificãri ulterioare timp de 5 ani, iar diferenţele de taxe vamale se pot stabili în acelaşi interval, indiferent dacã sunt în plus sau în minus. Când s-au plãtit sume nedatorate, acestea se restituie sau se compenseazã, iar diferenţele în minus trebuie plãtite în termenul prevãzut de lege, sub sancţiunea majorãrilor de întârziere. Aceste majorãri se suporta, potrivit textului atacat, întotdeauna de cãtre importator, întrucât el a beneficiat de neplata taxelor vamale. Pe de alta parte, textul atacat nu contravine nici prevederilor art. 134 din Constituţie, deoarece nu afecteazã caracterul de economie de piata al economiei României şi nici obiectivele care sunt stabilite în sarcina statului, dintre care cel mai apropiat de speta este asigurarea libertãţii comerţului.
Fata de considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 20 alin. 2 teza a II-a din Ordonanta Guvernului nr. 26/1993 privind Tariful vamal de import al României, invocatã de Societatea Comercialã "Proton Impex" - S.R.L. Arad prin Încheierea din 2 septembrie 1997, pronunţatã de Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercialã şi contencios administrativ în Dosarul nr. 588/CA/1997. Definitiva. Pronunţatã în şedinţa publica din 16 decembrie 1997.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
