Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 65 din 25 ianuarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (9) teza intai din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 107 din 13 februarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiuca - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 190/2005 pentru realizarea unor mãsuri necesare în procesul de integrare europeanã, excepţie ridicatã de Ministerul Public - Parchetul de pe lângã Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia judiciarã civilã în Dosarul nr. 10.529/1/2005 (2.537/2005) al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspund pãrţile Augustin Clejan şi Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, prin consilier juridic, constatandu-se lipsa celorlalte pãrţi, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Partea Augustin Clejan solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate, în timp ce reprezentantul Guvernului României - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 apreciazã ca excepţia invocatã este intemeiata, textul criticat incalcand art. 131 alin. (1) din Constituţie. Mai arata ca, pana la apariţia reglementãrii contestate, în cauzele de contencios administrativ, prezenta procurorului era obligatorie, ceea ce constituia o garanţie în sensul ca legea va fi respectata. Prin interzicerea absolutã a acestuia de a participa la soluţionarea cererilor în contencios administrativ, se limiteazã rolul sau constituţional de a reprezenta interesele generale ale societãţii şi de a apara ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertãţile cetãţenilor.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a exceptiei de neconstituţionalitate, arãtând ca textul constituţional al art. 131 alin. (1) conferã Ministerului Public rolul ca, în activitatea judiciarã, sa reprezinte interesele generale ale societãţii şi sa apere ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertãţile cetãţenilor. Pentru a-şi putea îndeplini acest rol, trebuie sa i se asigure participarea în soluţionarea cauzelor de contencios administrativ, şi nu împiedicarea activitãţii sale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 septembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 10.529/1/2005 (2.537/2005), Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 190/2005 pentru realizarea unor mãsuri necesare în procesul de integrare europeanã, excepţie ridicatã de Ministerul Public - Parchetul de pe lângã Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia judiciarã civilã într-o cauza având ca obiect soluţionarea recursului impotriva sentinţei pronunţate într-o acţiune în contencios administrativ.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arata ca reglementãrile legale anterioare privind contenciosul administrativ permiteau participarea procurorului la astfel de cauze, pe când textul criticat prevede, în mod expres, ca cererile în contencios administrativ se soluţioneazã fãrã participarea reprezentantului Ministerului Public. Aceasta norma prohibitiva incalca atât prevederile art. 131 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora, în activitatea judiciarã, Ministerul Public reprezintã interesele generale ale societãţii şi apara ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertãţile cetãţenilor, cat şi ale art. 45 alin. 3 din Codul de procedura civilã.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este intemeiata, fiind incalcate prevederile art. 131 alin. (1) din Constituţie şi ale art. 45 alin. 3 din Codul de procedura civilã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considera ca excepţia de neconstitu-tionalitate ridicatã este intemeiata. Se apreciazã ca ansamblul reglementãrilor legale trebuie sa asigure rolul constituţional al Ministerului Public de reprezentare a intereselor generale ale societãţii, de apãrare a ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor. Acest rol al sau trebuie sa se reflecte în activitatea judiciarã chiar prin posibilitatea, oferitã la nivel legislativ, de a participa la judecarea proceselor, în acord cu obiectivele stabilite de Constituţie. Astfel, Ministerului Public trebuie sa i se asigure dreptul de a aprecia şi de a acţiona pentru realizarea obiectivelor menţionate de art. 131 alin. (1) din Constituţie. Cum raporturile juridice conflictuale ce fac obiectul contenciosului administrativ depãşesc, în unele cazuri, interesul pãrţilor, intrand în sfera interesului public, Avocatul Poporului apreciazã ca participarea Ministerului Public în soluţionarea cererilor de contencios administrativ este pe deplin justificatã.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile partii prezente,dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile <>art. IV din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 190/2005 pentru realizarea unor mãsuri necesare în procesul de integrare europeanã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.179 din 28 decembrie 2005, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 332/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 20 iulie 2006. În realitate, Curtea constata ca prevederea criticata este un act modificator al <>art. 1 alin. (9) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi, potrivit <>art. 60 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativã pentru elaborarea actelor normative, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 777 din 25 august 2004, "Dispoziţiile de modificare şi de completare se incorporeaza, de la data intrãrii lor în vigoare, în actul de baza, identificandu-se cu acesta". În consecinta, obiect al exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 1 alin. (9) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Totodatã, Curtea retine ca, astfel cum rezulta din motivarea exceptiei, autorul acesteia critica numai teza întâi a <>art. 1 alin. (9) din Legea nr. 554/2004 , text asupra cãruia Curtea urmeazã a se pronunţa.
Astfel, textul legal criticat are urmãtorul cuprins:
"(9) Cererile în contencios administrativ se soluţioneazã fãrã participarea reprezentantului Ministerului Public. [...]".
Textul constituţional invocat în susţinerea exceptiei este cel al art. 131 alin. (1) privind rolul Ministerului Public. Totodatã, se considera ca sunt incalcate şi prevederile art. 45 alin. 3 din Codul de procedura civilã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea retine urmãtoarele:
Dispoziţiile <>art. 1 alin. (9) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , astfel cum au fost modificate prin prevederile <>art. IV din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 190/2005 , consacra soluţia legislativã potrivit cãreia cererile în contencios administrativ se soluţioneazã fãrã participarea reprezentantului Ministerului Public. Este o dispoziţie legalã cu un caracter prohibitiv, care nu lasa posibilitatea procurorului de a participa la soluţionarea cererilor în contencios administrativ nici dacã ar aprecia-o ca fiind necesarã pentru a apara ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertãţile cetãţenilor.
Curtea retine ca, în expunerea de motive a ordonanţei de urgenta modificatoare, este facuta o singura referire cu privire la procuror, şi anume aceea ca se urmãreşte restrangerea participãrii procurorului în litigiile civile. Or, <>Legea nr. 554/2004 nu reglementeazã cadrul procesual al litigiilor civile, ci contenciosul administrativ, definit de <>art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004 ca fiind activitatea de soluţionare, de cãtre instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor în care cel puţin una dintre pãrţi este o autoritate publica, iar conflictul s-a nãscut fie din emiterea sau încheierea, dupã caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Având în vedere faptul ca rolul constituţional al Ministerului Public este acela de reprezentare a intereselor generale ale societãţii, de apãrare a ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor, Curtea constata ca ansamblul reglementãrilor legale trebuie sa garanteze şi sa asigure dreptul Ministerului Public sa isi exercite acest rol. În activitatea judiciarã, mai ales în domeniul contenciosului administrativ, unde întotdeauna o parte a procesului este o autoritate publica, premisa pentru îndeplinirea rolului constituţional al Ministerului Public este tocmai participarea în şedinţa a reprezentantului sau. Astfel, prin participarea reprezentantului Ministerului Public se impune o garanţie în plus atât în sensul apãrãrii ordinii de drept, a intereselor generale ale societãţii, cat şi în ideea apãrãrii drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor, iar Ministerul Public are garantatã posibilitatea de a-şi exercita în deplinatate rolul sau constituţional.
Curtea retine ca, în domeniul contenciosului administrativ, textul constituţional al art. 131 alin. (1) nu poate fi circumscris numai la situaţiile prevãzute de <>art. 1 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 554/2004 , şi anume la acţiunile introduse direct de cãtre Ministerul Public la instanta de contencios administrativ competenta, întrucât ar rezulta ca, în acest domeniu, rolul Ministerului Public ar fi limitat numai la cele doua situaţii şi numai în aceste situaţii ar putea sa reprezinte interesele generale ale societãţii, sa apere ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertãţile cetãţenilor, ceea ce, evident, este eronat.
Astfel, Curtea constata ca, în lipsa posibilitatii procurorului de a participa la judecarea cererilor în contencios administrativ, se produce o nepermisã restrangere a rolului sau constituţional, iar cum printr-o lege nu se poate restrânge sfera de aplicabilitate a unui text constituţional, este evidenta neconstituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 1 alin. (9) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 .
Prevederile <>art. 1 alin. (9) teza întâi din Legea nr. 554/2004 apar cu atât mai neconstituţionale cu cat, potrivit dispoziţiilor art. 45 alin. 3 din Codul de procedura civilã, procurorul poate pune concluzii în orice proces civil, în oricare faza a acestuia, dacã apreciazã ca este necesar pentru apãrarea ordinii de drept, a drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor. Astfel, Curtea constata ca este inadmisibil ca în cadrul litigiilor civile sa se recunoascã posibilitatea participãrii procurorului în anumite condiţii, iar în cele de contencios administrativ, unde Ministerul Public ar putea acţiona în mod eficient pentru îndeplinirea competentelor prevãzute de art. 131 alin. (1) din Constituţie, rolul acestuia sa fie limitat numai la ipotezele stricte prevãzute de <>art. 1 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 554/2004 .
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Ministerul Public - Parchetul de pe lângã Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia judiciarã civilã în Dosarul nr. 10.529/1/2005 (2.537/2005) al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constata ca dispoziţiile <>art. 1 alin. (9) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt neconstituţionale.
Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Definitiva şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 25 ianuarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
