Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 649 din 16 decembrie 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 80 din 19 februarie 1998
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Mihai Constantinescu - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Ioan Griga - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 din Codul de procedura penalã, ridicatã de Georgescu Roberto în Dosarul nr. 3.269/1997, aflat pe rolul Tribunalului Municipiului Bucureşti - Secţia a II-a penalã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 11 decembrie 1997, în prezenta inculpatului, a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 16 decembrie 1997.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Tribunalul Municipiului Bucureşti - Secţia a II-a penalã, prin Încheierea din 18 iulie 1997, a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 din Codul de procedura penalã, ridicatã de Georgescu Roberto.
În motivarea exceptiei se susţine ca dispoziţiile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece incalca dreptul constituţional la apãrare al inculpatului, care, potrivit prevederilor textului criticat, nu poate ataca cu recurs încheierea prin care i s-a respins cererea de revocare a mãsurii preventive.
Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata apreciazã ca excepţia este nefondata. Pe de o parte, arata instanta, întrucât textul art. 141 din Codul de procedura penalã nu prevede posibilitatea de a se declara recurs şi impotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de revocare a mãsurii arestãrii preventive, recursul introdus de inculpat impotriva unei asemenea încheieri este inadmisibil. Pe de alta parte, în opinia instanţei, litigiul nu poate prevedea, în textul menţionat, o cale de atac impotriva acestei mãsuri, din doua motive;
a) luarea în discuţie a unei astfel de mãsuri are în vedere faptul ca revocarea mãsurilor preventive intervine în situaţiile expres prevãzute la art. 139 din Codul de procedura penalã. În faza judecaţii, dupã respingerea unei astfel de cereri, practic nu mai pot interveni elemente noi de natura celor prevãzute la art. 139 din Codul de procedura penalã;
b) Codul de procedura penalã cuprinde o serie de prevederi care dau posibilitate inculpatului, în etapa cercetãrii judecãtoreşti şi pana la pronunţarea soluţiei pe fond, sa reitereze cererea de revocare şi sa solicite ca instanta sa soluţioneze plângerea impotriva mãsurilor preventive luate de procuror, în temeiul art. 140^1 din Codul de procedura penalã.
În scopul soluţionãrii cauzei, conform prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata, având în vedere ca în prezent Codul de procedura penalã conţine numeroase prevederi ce fac posibila exercitarea dreptului de apãrare, menţionându-se în acest sens dispoziţiile art. 139 alin. 2 din Codul de procedura penalã. De asemenea, se arata ca, în vreme ce, potrivit art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penalã, inculpatul are posibilitatea sa declare recurs impotriva încheierii date în prima instanta, prin care se dispune luarea mãsurii arestãrii preventive, ca astfel instanta de recurs sa poatã verifica legalitatea şi temeinicia acestei mãsuri, inculpatul, judecat, nu mai poate declara recurs şi în cazul în care instanta de fond respinge cererea de revocare a arestãrii formulatã de inculpat, întrucât, practic, acesta ar fi al doilea recurs, cu acelaşi obiect, ca şi primul, prin ambele recursuri urmãrindu-se înlãturarea mãsurii arestãrii preventive. Legea neingradind pe inculpat sa formuleze cereri de revocare ori de câte ori considera necesarã introducerea unor asemenea cereri, declararea a câte unui recurs dupã fiecare cerere de respingere ar conduce la tergiversarea proceselor în detrimentul rezolvarii problemelor de fond privind aflarea adevãrului şi stabilirea vinovatiei sau nevinovãţiei inculpaţilor.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile inculpatului, concluziile procurorului, dispoziţiile art. 141 din Codul de procedura penalã, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicatã, retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, Curtea este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate invocatã.
Prevederile art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penalã stabilesc ca: "Încheierea data în prima instanta, prin care s-a dispus luarea, revocarea, înlocuirea sau încetarea unei mãsuri preventive, poate fi atacatã separat cu recurs, de procuror sau de inculpat. Termenul de recurs este de 3 zile şi curge de la pronunţarea pentru cei prezenţi şi de la comunicarea pentru cei lipsa". Se susţine ca aceste dispoziţii sunt neconstituţionale pentru faptul ca, deşi art. 140^1 din Codul de procedura penalã recunoaşte existenta unei modalitãţi de atacare a ordonanţei de arestare preventivã la o instanta judecãtoreascã, textul art. 141 din acelaşi cod nu reglementeazã şi posibilitatea atacarii cu recurs a încheierii prin care aceasta plângere a fost rezolvatã, în cazul când instanta respectiva refuza revocarea mãsurii de arestare preventivã, la cererea inculpatului.
Inexistenta unei cai de atac în aceasta situaţie este apreciatã a fi echivalenta cu încãlcarea dreptului la apãrare şi cu privirea nejustificatã de exerciţiul unei cai de atac.
Critica formulatã de autorul exceptiei nu este intemeiata. În conceptia legiuitorului, mãsurile de preventie au caracter provizoriu şi sunt luate în funcţie de anumite împrejurãri concrete, legate de cauza şi de persoana fãptuitorului. De aici decurge posibilitatea intervenţiei unor elemente care fac necesarã înlocuirea sau încetarea mãsurilor preventive. Potrivit art. 139 alin. 1 din Codul de procedura penalã, mãsura preventivã luatã se înlocuieşte cu o alta mãsura preventivã, dacã s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea mãsurii, iar în alin. 2 al aceluiaşi articol se prevede ca mãsura preventivã trebuie revocatã din oficiu sau la cerere, atunci când nu mai exista vreun temei care sa justifice menţinerea ei. Art. 140 din Codul de procedura penalã prevede cazurile în care mãsurile preventive înceteazã de drept, iar în art. 140^1 din acelaşi cod se prevede posibilitatea plângerii impotriva mãsurilor preventive luate de procuror.
Încãlcarea prevederilor art. 128 din Constituţie, privitoare la folosirea cãilor de atac, nu poate fi reţinutã, deoarece acest drept fundamental se realizeazã în condiţiile legii, iar restrangerea prin lege a cãilor de atac este constituţionalã, nefiind contrarã dispoziţiilor art. 128 din Constituţie.
În acest sens, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 3/1992, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 15 iulie 1992. De asemenea, asupra semnificatiei prevederilor art. 128 din Constituţie, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 1/1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, în sensul ca "... este de competenta exclusiva a legiuitorului de a institui regulile de desfãşurare a procesului în fata instanţelor judecãtoreşti", ca "... judecãtorul <<spune dreptul>> pentru soluţionarea unui litigiu, dar numai în formele şi în condiţiile procedurale instituite de lege", deoarece "... legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedura, cat şi modalitãţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunand posibilitatea neingradita a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri în formele şi modalitãţile instituite de lege".
Prin urmare, reglementarea cãilor de atac este la latitudinea legiuitorului, cu condiţia, desigur, de a nu se aduce atingeri altor texte constituţionale sau dispoziţii cu valoare obligatorie, incidente în cauza.
Cat priveşte prevederile art. 141 alin. 2 din Codul de procedura penalã, care stabilesc ca "Recursul declarat impotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei mãsuri preventive nu este suspensiv de executare", se constata ca nici în încheierea de sesizare şi nici în concluziile inculpatului referitoare la neconstituţionalitatea acestui text nu se indica motivele ce justifica ridicarea exceptiei, nefiind menţionatã nici o prevedere constituţionalã incalcata. Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicatã, sunt neconstituţionale numai prevederile care incalca dispoziţiile sau principiile Constituţiei, iar potrivit art. 144 lit. c) din legea fundamentalã şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, Curtea se pronunţa asupra prevederii atacate numai în limitele sesizãrii. În consecinta, constituie un motiv de respingere a exceptiei neindicarea dispoziţiei constituţionale în raport cu care textul legal atacat este neconstitutional. Controlul din oficiu este inadmisibil cat timp controlul pe calea exceptiei de neconstituţionalitate nu se poate exercita decât la sesizare.
În acest sens este şi practica jurisdicţionalã a Curţii Constituţionale, asa cum rezulta din Decizia nr. 338 din 18 iulie 1997 şi din Decizia nr. 392 din 15 octombrie 1997, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 21 iulie 1997 şi, respectiv, nr. 299 din 4 noiembrie 1997.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã.
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 din Codul de procedura penalã, ridicatã de Georgescu Roberto în Dosarul nr. 3.269/1997 al Tribunalului Municipiului Bucureşti - Secţia a II-a penalã.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din 16 decembrie 1997.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
