Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 643 din 28 iunie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 614 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 518 din 1 august 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 614 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Dacian-Ştefan Tomoioagã în Dosarul nr. 12.414/325/2006 al Judecãtoriei Timişoara.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 februarie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 12.414/325/2006, Judecãtoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 614 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Dacian-Ştefan Tomoioagã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã dispoziţiile de lege criticate sunt de strictã aplicare şi interpretare şi vizeazã exclusiv cererea de desfacere a cãsãtoriei, iar nu şi celelalte cereri incidentale, obligativitatea prezenţei pârâtului în proces constituind o încãlcare a dreptului la apãrare.
Judecãtoria Timişoara aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul aratã cã reglementarea criticatã, instituind, cu titlu de excepţie de la dreptul comun în materie, obligativitatea prezenţei personale a pãrţilor în faţa instanţei de fond, nu face decât sã dea expresie acestei particularitãţi esenţiale a domeniului supus incidenţei sale, respectiv procesul de divorţ. Aşadar, exigenţa impusã de textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului la apãrare al pãrţilor, în condiţiile în care, pentru valorificarea sa, art. 24 din Constituţie le recunoaşte acestora dreptul de a fi asistate, iar nu şi pe acela de a fi reprezentate, ipotezã în care s-ar fi putut reţine cã reglementarea în cauzã contravine prevederii constituţionale.
Avocatul Poporului aratã cã textul de lege criticat, referitor la obligaţia pãrţilor de a se înfãţişa personal în faţa instanţelor de fond în cazul unui proces de divorţ, nu aduce atingere dreptului pãrţilor ca pe parcursul întregului proces sã-şi valorifice pretenţiile sau sã dovedeascã netemeinicia pretenţiilor adversarului, prevalându-se de toate garanţiile dreptului la apãrare în cadrul unui proces public.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 614 din Codul de procedurã civilã, cu urmãtorul conţinut: "În faţa instanţelor de fond, pãrţile se vor înfãţişa în persoanã, afarã numai dacã unul dintre soţi executã o pedeapsã privativã de libertate, este împiedicat de o boalã gravã, este pus sub interdicţie sau are reşedinţa în strãinãtate; în aceste cazuri, pãrţile se vor putea înfãţişa prin mandatar".
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 24 referitoare la dreptul la apãrare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin <>Decizia nr. 421 din 14 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.203 din 15 decembrie 2004, Curtea a statuat cã este unanim admis cã, dat fiind obiectul sãu, care implicã antamarea de cãtre instanţã a unor aspecte ţinând de viaţa intimã şi familialã a pãrţilor în litigiu, procesul de divorţ în întregul sãu, şi nu doar acţiunea prin care aceste aspecte sunt deduse judecãţii, are caracter strict personal.
Aşa fiind, reglementarea criticatã, instituind, cu titlu de excepţie de la dreptul comun în materie, obligativitatea prezenţei personale a pãrţilor în faţa instanţei de fond, nu face decât sã dea expresie acestei particularitãţi esenţiale a domeniului supus incidenţei sale, respectiv procesul de divorţ.
Curtea a constatat cã exigenţa astfel justificatã nu aduce atingere dreptului la apãrare al pãrţilor, în condiţiile în care, pentru valorificarea sa, alin. (2) al art. 24 din Constituţie le recunoaşte acestora dreptul de a fi asistate - ceea ce art. 614 din Codul de procedurã civilã permite -, iar nu şi pe acela de a fi reprezentate, ipotezã în care s-ar fi putut reţine cã reglementarea în cauzã contravine prevederii constituţionale. O atare dihotomie implicã în mod necesar realizarea unei distincţii conceptuale clare între "asistare", care presupune prezenţa fizicã a pãrţii în instanţã, asistatã de avocat, şi "reprezentare", când partea nu este prezentã fizic, fiind reprezentatã, deci substituitã juridic de un mandatar care poate fi avocat sau o terţã persoanã împuternicitã de parte.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 614 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Dacian-Ştefan Tomoioagã în Dosarul nr. 12.414/325/2006 al Judecãtoriei Timişoara.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 iunie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
