Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 642 din 28 iunie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (2) lit. b) coroborat cu art. 50 alin. (2) lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 518 din 1 august 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) lit. b) coroborat cu <>art. 50 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Ye Jianan în Dosarul nr. 6.975/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii Constituţionale acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând cã dispoziţiile legale criticate sancţioneazã sãvârşirea unor fapte ilicite, fãrã ca prin aceasta sã contravinã prevederilor constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 februarie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 6.975/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 8 alin. (2) lit. b) coroborat cu <>art. 50 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România", excepţie ridicatã de Ye Jianan într-o cauzã având ca obiect anularea unei dispoziţii de pãrãsire a teritoriului României.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textele de lege criticate contravin prevederilor art. 44 alin. (2) din Constituţie, coroborat cu ale art. 1 par.1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, texte ce consacrã dreptul de proprietate privatã, precum şi dispoziţiilor art. 14 din Convenţie, completate cu ale art. 1 par.1 din Protocolul nr. 12 la aceasta, prevederi ce instituie şi garanteazã dreptul persoanei la nediscriminare. De asemenea, este menţionatã jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, raportatã la dispoziţiile art. 11 alin. (2), art. 20 alin. (2) şi ale art. 148 din Constituţie, are caracter obligatoriu pentru statul român. În acest sens, se aratã cã textele de lege criticate, prin refuzul de a li se prelungi cetãţenilor strãini dreptul de şedere temporarã pentru cã au introdus sau au încercat sã introducã ilegal în România alţi strãini, limiteazã excesiv şi discriminatoriu dreptul constituţional de proprietate al acestora, în condiţiile în care fapta nu a fost îndeajuns doveditã şi nu s-a stabilit sãvârşirea vreunei infracţiuni.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã, deoarece dispoziţiile care reglementeazã în concret condiţiile în care un strãin poate beneficia de prelungirea dreptului de şedere nu încalcã dreptul de proprietate al acestuia.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, se aratã cã nu pot fi reţinute susţinerile potrivit cãrora acestea contravin dreptului de proprietate privatã, ale cãrui conţinut şi limite sunt stabilite prin lege. Aşadar, legiuitorul este competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principialã coferitã de Constituţie, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, în egalã mãsurã ocrotite.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, dispoziţiile "art. 8 alin. (2) lit. b) coroborate cu ale <>art. 50 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România", republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, modificate prin pct. 5 şi 21 ale articolului unic din Legea nr. 482/2004 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.116 din 27 noiembrie 2004. Textul criticat are urmãtorul conţinut:
- Art. 8 - Nepermiterea intrãrii în România: "(2) Organele poliţiei de frontierã pot refuza intrarea strãinilor pe teritoriul statului român şi în urmãtoarele situaţii: (...) b) au introdus sau au încercat sã introducã ilegal în România alţi strãini."
- Art. 50 alin. (2) lit. b) " Condiţii de prelungire a dreptului de şedere temporarã: "(2) Dreptul de şedere temporarã în România se poate prelungi succesiv pentru perioade de pânã la un an, numai dacã: (...) b) nu a intervenit, pe perioada şederii în România, vreunul dintre motivele de nepermitere a intrãrii prevãzute la art. 8 alin. (1) lit. b) -d) şi alin. (2)."
În motivarea excepţiei, autorul acesteia susţine cã textele legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 11 alin. (2) referitoare la apartenenţa tratatelor ratificate de Parlament la dreptul intern, art. 20 alin. (2) privind prioritatea pactelor şi tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, faţã de legile interne mai puţin favorabile, art. 44 alin. (2) prin care proprietatea este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular şi ale art. 148 intitulat "Integrarea în Uniunea Europeanã". De asemenea, sunt invocate prevederile art. 1 par. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la protecţia proprietãţii, ale art. 14 din Convenţie şi ale art. 1 par. 1 din Protocolul nr. 12 la aceasta, ambele texte privind interzicerea discriminãrii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, în esenţã, critica de neconstituţionalitate vizeazã, în realitate, situaţia de fapt a autorului excepţiei, împotriva cãruia Oficiul Român pentru Imigrãri, în temeiul art. 50 alin. (2) lit. b) coroborat cu <>art. 8 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , a emis o dispoziţie de pãrãsire a teritoriului României, aceasta fiind ulterior contestatã în faţa instanţei de judecatã competente. În opinia autorului excepţiei, textele de lege menţionate sunt contrare principiului nediscriminãrii şi dreptului de proprietate privatã, întrucât permit emiterea unei dispoziţii prin care se refuzã prelungirea dreptului de şedere temporarã în România a strãinului care a introdus sau a încercat sã introducã ilegal în ţarã alţi strãini. O astfel de mãsurã nu poate fi luatã decât dupã ce fapta imputatã a fost suficient doveditã şi s-a stabilit vinovãţia strãinului pentru sãvârşirea vreunei infracţiuni.
Analizând dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, Curtea constatã cã susţinerile formulate nu sunt întemeiate.
În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, Oficiul Român pentru Imigrãri coopereazã cu alte structuri din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi cu alte instituţii ale statului care au atribuţii în asigurarea ordinii de drept. În urma cercetãrilor şi constatãrilor efectuate, Oficiul emite decizia de pãrãsire a teritoriului României, care poate fi atacatã la Curtea de Apel Bucureşti, în cazul în care aceasta a fost emisã de Oficiul Român pentru Imigrãri, sau la Curtea de Apel în a cãrei razã de competenţã se aflã formaţiunea care a emis-o. Contestaţia nu are efect suspensiv de executare a dispoziţiei de pãrãsire a teritoriului, iar sentinţa instanţei de judecatã este definitivã şi irevocabilã (art. 82).
Aşadar, Curtea nu poate reţine susţinerea potrivit cãreia procedura sau mãsura returnãrii pentru motivul cã strãinul a introdus sau a încercat sã introducã ilegal în România alţi strãini sunt abuzive şi nelegale, întrucât mãsura adoptatã, în final, împotriva sa este rezultatul deliberãrii instanţei de judecatã pe baza administrãrii tuturor probelor şi actelor depuse la dosar. De altfel, litigiul în cadrul cãruia s-a ridicat prezenta excepţie de neconstituţionalitate are ca obiect contestarea deciziei Oficiului Român pentru Imigrãri de pãrãsire a teritoriului României, prilej cu care autorul excepţiei a solicitat instanţei de judecatã administrarea de probe pentru stabilirea vinovãţiei sale faţã de fapta imputatã.
Curtea reţine, de asemenea, cã textele de lege criticate nu contravin principiului nediscriminãrii, aşa cum în mod neîntemeiat susţine autorul excepţiei. Dispoziţiile art. 8 alin. (2) lit. b) şi ale <>art. 50 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 reglementeazã una dintre condiţiile ce trebuie respectate pentru prelungirea dreptului de şedere temporarã în România, precum şi efectul, consecinţa juridicã a neîndeplinirii acesteia, respectiv refuzul acordãrii dreptului solicitat. Or, atât drepturile, cât şi obligaţiile sau consecinţele juridice ale nerespectãrii legii privind regimul strãinilor în România se aplicã în mod unitar acestei categorii de persoane, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la pretinsa încãlcare a dreptului de proprietate privatã, Curtea constatã cã este neîntemeiatã. Prin conţinutul lor juridic, dispoziţiile de lege examinate nu înfrâng exigenţele acestui drept, în condiţiile în care, potrivit <>art. 80 alin. (3) lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , strãinul cãruia i-a fost refuzatã prelungirea dreptului de şedere temporarã pentru desfãşurarea de activitãţi comerciale are la dispoziţie o perioadã de 90 de zile pentru a pãrãsi ţara neînsoţit, dacã acesta trebuie sã-şi lichideze investiţia. Prin urmare, în deplin acord cu principiul ocrotirii proprietãţii private, legea reglementeazã aceastã situaţie specialã în sensul acordãrii unei perioade în care strãinul, prin acte de dispoziţie, sã poatã sã-şi lichideze investiţiile din România, fãrã ca astfel patrimoniul sãu sã fie diminuat.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) lit. b) coroborat cu <>art. 50 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Ye Jianan în Dosarul nr. 6.975/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 iunie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
