Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 641 din 29 noiembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 alin. (1) si ale art. 38 alin. (3) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 99 din 2 februarie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (1) şi ale <>art. 38 alin. (3) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Kranz Construcţii Civile şi Industriale" - S.A. în Dosarul nr. 124/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 mai 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 124/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (1) şi ale <>art. 38 alin. (3) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Kranz Construcţii Civile şi Industriale" - S.A. într-o cauzã având ca obiect cererea de deschidere a procedurii reorganizãrii judiciare şi a falimentului.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile <>art. 36 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 încalcã prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece "discrimineazã persoanele chemate în judecatã în procedura <>Legii nr. 64/1995 , faţã de persoanele chemate în judecatã în procedura de drept comun". În acest sens se aratã cã textul în cauzã "instituie în defavoarea [debitorului] o prezumţie a existenţei stãrii de insolvenţã, [...] debitorul fiind acela care trebuie sã dovedeascã faptul cã nu este în insolvenţã".
În legãturã cu dispoziţiile <>art. 38 alin. (3) din Legea nr. 64/1995 , autorul excepţiei [indicând în mod greşit textul art. 36 alin. (3)] susţine, în esenţã, cã acestea realizeazã o discriminare faţã de poziţia altor persoane chemate ca pârâte în proceduri judiciare, întrucât stabilesc pentru debitor sarcina formulãrii contestaţiei în termen de numai 5 zile, termen atât de scurt încât constituie o adevãratã limitare neconstituţionalã a dreptului de apãrare.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale, aratând, în esenţã, cã dispoziţiile <>art. 36 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 reprezintã o opţiune a legiuitorului, motivatã de faptul cã terţii, în general, nu au acces la probe privind cuantumul şi frecvenţa plãţilor fãcute de debitor, pentru stabilirea insolvabilitãţii de fapt, aşa încât este echitabil ca proba faptului de a nu fi în încetare de plãţi sã aparţinã debitorului. O asemenea reglementare nu împiedicã accesul liber la justiţie, atât creditorii, cât şi debitorii având posibilitatea de a formula pretenţii şi apãrãri.
Referitor la dispoziţiile <>art. 38 alin. (3) din Legea nr. 64/1995 , instanţa apreciazã cã "debitorul falit, prin neexecutarea obligaţiilor sale, încalcã drepturile de creanţã ale unor creditori şi poate crea blocaje financiare (falimente în lanţ)", ceea ce justificã un tratament diferit faţã de procedura de executare din dreptul comun.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile art. 36 alin. (1) şi ale <>art. 38 alin. (3) din Legea nr. 64/1995 sunt constituţionale, referindu-se, în acest sens, şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 36 alin. (1) şi ale art. 38 alin. (3) [indicat greşit de autorul excepţiei ca <>art. 36 alin. (3)] din Legea nr. 64/1995 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, modificatã prin <>Legea nr. 249/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 28 iulie 2005, texte care au urmãtorul cuprins:
- Art. 36 alin. (1): "Orice creditor care are una sau mai multe creanţe certe, lichide şi exigibile poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care este prezumat în insolvenţã din cauza încetãrii plãţilor, faţã de acesta timp de cel puţin 30 de zile, în urmãtoarele condiţii:
a) dacã creanţele izvorãsc din raporturi de muncã sau raporturi obligaţionale civile, acestea trebuie sã aibã un cuantum superior valorii însumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în condiţiile legii şi calculate la data formulãrii cererii introductive;
b) în celelalte cazuri creanţele trebuie sã aibã un cuantum superior echivalentului în lei al sumei de 3.000 euro, calculat la data formulãrii cererii introductive;
c) în cazul unui creditor care deţine creanţe din ambele categorii menţionate la lit. a) şi b), cuantumul total al creanţelor trebuie sã fie superior valorii însumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în condiţiile legii şi calculate la data formulãrii cererii introductive."
- Art. 38 alin. (3): "Dacã, în termen de 5 zile de la primirea copiei, debitorul contestã cã ar fi în stare de insolvenţã, în condiţiile stabilite la art. 36, judecãtorul-sindic va ţine, în termen de 10 zile, o şedinţã la care vor fi citaţi debitorul şi creditorii care au introdus cererea."
Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile art. 16 alin. (1), privind egalitatea în drepturi în faţa legii şi a autoritãţilor publice, precum şi cu cele ale art. 24, privind dreptul la apãrare, din Legea fundamentalã.
Examinând excepţia, Curtea Constituţionalã reţine urmãtoarele:
I. Critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 36 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , în esenţã, constã în susţinerea cã, faţã de procedura de drept comun, textul de lege criticat discrimineazã pe debitor, întrucât, la simpla cerere de deschidere a procedurii formulate de creditor, instituie o prezumţie a existenţei stãrii de insolvenţã şi deci, în acest caz, "sarcina probei este rãsturnatã, debitorul fiind acela care trebuie sã dovedeascã faptul cã nu este în insolvenţã".
Curtea constatã cã dispozitiile legale criticate constituie norme de procedurã, iar, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Legea fundamentalã, reglementarea competenţei, a procedurii şi a cãilor de atac este la latitudinea legiuitorului. <>Legea nr. 64/1995 instituie o procedurã specialã, prin care se urmãreşte executarea unor creanţe certe, lichide şi exigibile faţã de un debitor care, în condiţiile legii, este prezumat în insolvenţã din cauza încetãrii plãţilor faţã de creditor timp de cel puţin 30 de zile. Aşa fiind, debitorul cu privire la care opereazã prezumţia legalã de insolvenţã, la care se referã <>art. 36 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , se aflã într-o situaţie diferitã faţã de debitorii chemaţi în judecatã în procedura dreptului comun. Or, cu privire la acest aspect Curtea Constituţionalã a statuat, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, cã în situaţii diferite se poate institui un tratament diferit dacã acesta are o justificare raţionalã şi obiectivã, fãrã a se aduce atingere principiului egalitãţii în drepturi consacrat de dispoziţiile art. 16 din Constituţie.
De altfel, instituirea prin textul de lege criticat a prezumţiei de insolvenţã a debitorului, în condiţiile prevãzute în textul criticat, este pe deplin justificatã, acesta cunoscând cel mai bine starea patrimoniului sãu şi având posibilitatea formulãrii unei contestaţii în ceea ce priveşte aceastã stare, în condiţiile <>art. 38 alin. (3) din Legea nr. 64/1995 .
II. Critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 38 alin. (3) din Legea nr. 64/1995 constã în susţinerea cã, prin instituirea termenului de numai 5 zile pentru formularea contestaţiei cu privire la starea de insolvenţã, se realizeazã "o discriminare faţã de poziţia altor persoane chemate ca pârâte în proceduri judiciare", precum şi "o adevãratã limitare neconstituţionalã a dreptului la apãrare".
Cu privire la aceastã criticã Curtea observã cã termenul de 5 zile pentru formularea contestaţiei cu privire la starea de insolvenţã a debitorului este instituit în vederea asigurãrii celeritãţii desfãşurãrii procedurii reorganizãrii judiciare şi a falimentului.
De altfel, Curtea constatã cã prevederile <>art. 38 alin. (3) din Legea nr. 64/1995 au mai format obiectul controlului, prin raportare la aceleaşi principii constituţionale. Prin Decizia nr. 65 din 3 februarie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 9 martie 2005, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a cãrei motivare se întemeia pe încãlcarea aceloraşi texte din Constituţie. Cu acest prilej Curtea a reţinut cã textul criticat nu aduce atingere principiului constituţional al egalitãţii în drepturi, întrucât este aplicabil tuturor debitorilor împotriva cãrora s-a depus o cerere din partea creditorilor, prin care se solicitã constatarea stãrii de insolvenţã şi deschiderea procedurii reorganizãrii judiciare şi a falimentului. De asemenea, cu privire la invocarea art. 24 din Constituţie, s-a reţinut cã, deoarece debitorii se pot adresa instanţelor judecãtoreşti cu cereri, opoziţii şi întâmpinãri şi pot exercita cãile legale de atac în condiţiile procedurale stabilite de lege, dreptul la apãrare nu este încãlcat.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (1) şi ale <>art. 38 alin. (3) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Kranz Construcţii Civile şi Industriale" - S.A. în Dosarul nr. 124/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 noiembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
