Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 640 din 10 iunie 2008 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor alin. (1)-(3) ale art. 26 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 506 din 4 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskss Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia Miu - prim-magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor alin. (1)-(3) ale <>art. 26 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasã şi regimul general al cultelor, excepţie ridicatã de Bagis Sanghirai, în Dosarul nr. 4.172/118/2007 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia civilã, pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal rãspunde avocat Cãtãlin Radu Dancu, reprezentantul Muftiatului Cultului Musulman din România, parte, lipsind autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul autorului exepţiei depune concluzii scrise, declarând cã nu le poate susţine în faţa Curţii, dat fiind cã nu îndeplineşte condiţia de vechime.
Cauza fiind în stare de judecatã preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiilor de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea nr. 454/CM din 4 decembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 4.172/118/2007, Curtea de Apel Constanţa - Secţia civilã, pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor alin. (1)-(3) ale <>art. 26 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasã şi regimul general al cultelor, ridicatã de Bagis Sanghirai, în calitate de imam, într-o cauzã având ca obiect un litigiu de muncã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile alin. (1)-(3) ale <>art. 26 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasã şi regimul general al cultelor încalcã dispoziţiile art. 21 alin. (1), (2) şi (4) din Constituţie, deoarece reglementeazã posibilitatea cultelor de a avea organe proprii de judecatã pentru probleme de disciplinã internã, cãrora le sunt aplicabile doar prevederile statutare şi canonice. De asemenea, textul criticat este contrar dispoziţiilor constituţionale ale art. 4, deoarece prevãd discriminarea cetãţenilor pe criterii religioase, celor ale art. 16, întrucât cetãţenii care aparţin unui cult religios nu sunt egali în faţa legii prin aceea cã lor nu le este aplicabilã legislaţia muncii, ci prevederile statutare ale cultului; textul criticat este contrar prevederilor constituţionale ale alin. (2) şi (3) ale art. 26, întrucât jurisdicţiile speciale administrative nu sunt obligatorii, ci doar facultative, precum şi celor ale art. 53, deoarece exerciţiul dreptului de acces la justiţie este restrâns pe criteriul apartenenţei cetãţenilor la un cult religios.
Curtea de Apel Constanţa - Secţia civilã, pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale şi-a exprimat opinia potrivit cãreia excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã, textul criticat fiind aplicabil doar în probleme de disciplinã internã, deoarece drepturile şi obligaţiile ce revin fiecãrei persoane ca membru al unui cult religios sunt reglementate prin statutele şi regulamentele proprii cultelor. Raporturilor exterioare cultului le sunt aplicabile dispoziţiile de drept comun, membrii cultelor bucurându-se de toate drepturile, libertãţile şi obligaţiile prevãzute în Constituţie.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul judecãtorului-raportor, susţinerea pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate criticã alin. (1)-(3) ale <>art. 26 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasã şi regimul general al cultelor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 8 ianuarie 2007, având urmãtorul cuprins:
"(1) Cultele pot avea organe proprii de judecatã religioasã pentru problemele de disciplinã internã, conform statutelor şi reglementãrilor proprii.
(2) Pentru problemele de disciplinã internã sunt aplicabile în mod exclusiv prevederile statutare şi canonice.
(3) Existenţa organelor proprii de judecatã nu înlãturã aplicarea legislaţiei cu privire la contravenţii şi infracţiuni în sistemul jurisdicţional."
Dispoziţiile constituţionale pretins încãlcate sunt cuprinse la art. 4 referitor la nediscriminare, art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) şi (4) referitor la accesul liber la justiţie şi art. 53 alin. (1) referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Critica de neconstiuţionalitate vizeazã, în esenţã, existenţa în cadrul cultelor a organelor proprii de judecatã pentru probleme de disciplinã internã, ce priveazã în mod discriminatoriu personalul cultelor de dreptul de acces la justiţie, drept al cãrui exerciţiu este restrâns cu încãlcarea Constituţiei.
Curtea reţine cã, în scopul examinãrii excepţiei, se impune analizarea naturii juridice a unitãţilor de cult şi raporturile acestora cu statul român, aşa cum rezultã din dispoziţiile art. 29 alin. (1)-(5) din Constituţie, potrivit cãrora:
"(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrãdite sub nicio formã. Nimeni nu poate fi constrâns sã adopte o opinie ori sã adere la o credinţã religioasã, contrare convingerilor sale.
(2) Libertatea conştiinţei este garantatã; ea trebuie sã se manifeste în spirit de toleranţã şi de respect reciproc.
(3) Cultele religioase sunt libere şi se organizeazã potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii.
(4) În relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de învrãjbire religioasã.
(5) Cultele religioase sunt autonome faţã de stat şi se bucurã de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armatã, în spitale, în penitenciare, în azile şi în orfelinate."
Vãzând aceste dispoziţii, Curtea constatã cã alcãtuirea cultelor religioase este compusã din totalitatea credincioşilor de o anumitã religie, cã ele sunt autonome faţã de stat şi se organizeazã potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii. Aşadar, cultele au un rol spiritual în societatea româneascã, fiind evident cã natura lor juridicã nu este cea a unor entitãţi statale, deoarece ele sunt autonome faţã de stat. Disciplina internã a unui cult este reglementatã prin acte juridice specifice, adecvate desãvârşirii rolului spiritual, cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului.
Cât priveşte statul, Curtea Constituţionalã reţine cã acesta este o organizaţie politicã care îşi realizeazã atribuţiile prin exercitarea funcţiilor publice. Or, statul nu exercitã funcţii publice şi în domeniul activitãţii interne a cultelor religioase. De aceea, normele juridice emise de stat cu privire la disciplina muncii nu sunt aplicabile şi personalului cultelor religioase.
Faţã de acestea, Curtea constatã cã este neîntemeiatã critica de neconstituţionalitate referitoare la încãlcarea art. 21 din Constituţie, privind accesul la justiţie. Astfel, instanţele de judecatã nu sunt competente sã exercite funcţia de înfãptuire a justiţiei în cadrul cultelor religioase pentru acte de încãlcare a disciplinei interne, deoarece rãspunderea juridicã, în materie, nu este reglementatã prin norme juridice de drept comun, ci prin norme juridice proprii acelor culte. De altfel, este echitabil sã se stabileascã rãspunderea disciplinarã a personalului clerical de cãtre organe de judecatã ale cultelor, deoarece numai acestea pot aprecia dacã actele de indisciplinã sãvârşite sunt sau nu compatibile cu rolul spiritual al cultului.
Deosebit de aceasta, Curtea constatã cã dispoziţiile alin. (3) al textului criticat instituie garanţia liberului acces la justiţie pentru membrii clerului, în cazul contravenţiilor şi infracţiunilor, adicã în cazul sãvârşirii unor acte antisociale, stabilite prin norme generale.
De asemenea, este neîntemeiatã şi critica privind încãlcarea art. 21 alin. (4) din Constituţie potrivit cãruia "Jurisdicţiile administrative sunt facultative [..]", întrucât astfel de organe de jurisdicţie sunt proprii organelor administrative, însã în cazul supus examinãrii nu este vorba despre un organ administrativ, ci despre un cult religios, autonom faţã de stat, cu rol spiritual în societate. Or, legiuitorul la alin. (1) al textului examinat a utilizat noţiunea de "organe proprii de judecatã religioasã" tocmai pentru a stabili natura lor juridicã de organe de jurisdicţie religioasã, care au ca scop doar restabilirea disciplinei interne a cultului, iar nu restabilirea ordinii juridice stabilite prin norme de reglementare generalã.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la încãlcarea dispoziţiilor art. 4 şi 16 din Constituţie, Curtea constatã cã aceasta este nefondatã, deoarece, în materia rãspunderii pentru încãlcarea disciplinei interne, personalul clerical din cadrul unor culte se aflã în situaţii diferite faţã de cetãţenii laici, în sensul cã primii se supun normelor juridice şi canonice speciale, iar ceilalţi cetãţeni se supun normelor juridice cu caracter general de aplicabilitate. În legãturã cu principiul egalitãţii, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a statuat, în mod constant, cã pot fi instituite prin lege tratamente juridice diferite, justificate obiectiv şi raţional, pentru situaţii diferite. Tratamentul diferit se justificã prin statutul juridic diferit al membrilor clerului.
Urmeazã sã fie respinsã şi critica referitoare la încãlcarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, deoarece instanţele de judecatã nu sunt competente sã judece abaterile disciplinare de la disciplina internã a cultelor religioase şi, în consecinţã, personalul religios nu are dreptul de acces la justiţie, în materie disciplinarã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor alin. (1)-(3) ale <>art. 26 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasã şi regimul general al cultelor, excepţie ridicatã de Bagis Sanghirai în Dosarul nr. 4.172/118/2007 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia civilã, pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 iunie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Prim-magistrat-asistent,
Claudia Miu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
