Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ioan Bracon în Dosarul nr. 1.389/2004 al Judecãtoriei Hârlãu.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, deoarece nu se poate susţine cã se aduce atingere liberului acces la justiţie, întrucât, indiferent de soluţia pronunţatã în cauzã, partea interesatã are posibilitatea de a contesta actele emise de procuror în faza de urmãrire penalã, uzând atât de dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, cât şi de celelalte drepturi procesuale prevãzute de acelaşi cod în faza de cercetare judecãtoreascã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 octombrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 1.389/2004, Judecãtoria Hârlãu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 53 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Ioan Bracon în dosarul cu numãrul de mai sus, având drept obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva mãsurilor luate de procuror.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã art. 53 din Codul de procedurã penalã nu prevede nici o cale de atac împotriva ordonanţei de soluţionare a cererii de recuzare. Dacã în cadrul procedurii de soluţionare a unei cereri de recuzare în cursul judecãţii este prevãzutã calea de atac a recursului împotriva încheierii prin care s-a respins recuzarea (art. 52 alin. 7 a fost însã abrogat prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedurã penalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 1 iulie 2004), în situaţia soluţionãrii unei cereri de recuzare a procurorului sau a parchetului, art. 278^1 din Codul de procedurã penalã nu prevede nici o posibilitate pentru persoana interesatã de a se adresa justiţiei pentru apãrarea intereselor sale legitime.
Judecãtoria Hârlãu opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, deoarece prevederile art. 53 din Codul de procedurã penalã contravin art. 21 din Constituţie, referitoare la liberul acces la justiţie, întrucât, în actuala reglementare a Codului de procedurã penalã, petentul nemulţumit de soluţia datã cu privire la cererea de recuzare a tuturor procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângã Judecãtoria Hârlãu nu are posibilitatea de a ataca aceastã soluţie în faţa unei instanţe judecãtoreşti.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul României apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile legale criticate, referitoare la procedura de soluţionare a declaraţiilor de abţinere sau a cererilor de recuzare în cursul urmãririi penale, sunt în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale şi convenţiile internaţionale privitoare la drepturile omului. Astfel, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege, astfel încât legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, cum sunt cele referitoare la abţinere şi recuzare, precum şi modalitãţi diferite de exercitare a drepturilor procesuale.
De asemenea, potrivit art. 129 din Constituţie, împotriva hotãrârilor judecãtoreşti pãrţile interesate pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii. Rezultã, aşadar, cã, potrivit Legii fundamentale, legiuitorul este unica autoritate competentã de a reglementa procedura de judecatã, precum şi cãile de atac şi condiţiile exercitãrii acestora. Procedura de soluţionare a cererilor de abţinere sau de recuzare face parte integrantã din procedura de judecatã, fiind reglementatã în conformitate cu prevederile constituţionale.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prin prevederile legale supuse controlului se instituie o procedurã specialã de soluţionare a cererii de recuzare în cursul urmãririi penale, care nu aduce atingere intereselor pãrţilor, ci, dimpotrivã, contribuie la evitarea unor tergiversãri în soluţionarea cauzei, rezolvându-se un incident procesual, iar nu fondul litigiului. În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 135/2001 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 53 din Codul de procedurã penalã, cu urmãtorul conţinut: "În cursul urmãririi penale, asupra abţinerii sau recuzãrii persoanei care efectueazã cercetarea penalã ori a procurorului se pronunţã procurorul care supravegheazã cercetarea penalã sau procurorul ierarhic superior.
Cererea de recuzare privitoare la persoana care efectueazã cercetarea penalã se adreseazã fie acestei persoane, fie procurorului. În cazul în care cererea este adresatã persoanei care efectueazã cercetarea penalã, aceasta este obligatã sã o înainteze împreunã cu lãmuririle necesare, în termen de 24 de ore, procurorului, fãrã a întrerupe cursul cercetãrii penale.
Procurorul este obligat sã soluţioneze cererea în cel mult 3 zile, printr-o ordonanţã.
Cererea de recuzare care priveşte pe procuror se soluţioneazã în acelaşi termen şi în aceleaşi condiţii de procurorul ierarhic superior.
Abţinerea se soluţioneazã potrivit dispoziţiilor din alin. 3 şi 4, care se aplicã în mod corespunzãtor."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul oricãrei persoane de a se adresa neîngrãdit justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 53 din Codul de procedurã penalã reglementeazã procedura recuzãrii persoanelor care efectueazã cercetarea penalã ori a procurorului. Aceastã procedurã a fost instituitã pentru a asigura imparţialitatea procesului penal în faza de urmãrire penalã şi pentru a proteja organele de urmãrire penalã şi Ministerul Public de suspiciunile de abuz şi de pãrtinire.
Reglementarea a fost conceputã totodatã cu grija de a nu facilita tergiversarea procesului sau, prin exercitarea abuzivã a dreptului de recuzare, blocarea activitãţii organelor judiciare, cu consecinţe inacceptabile pentru apãrarea ordinii de drept şi a drepturilor şi intereselor societãţii.
În cauzã nu poate fi primitã susţinerea autorului excepţiei, în sensul cã, întrucât legea nu prevede o cale de atac în justiţie împotriva ordonanţei de respingere a cererii de recuzare - în speţã erau recuzaţi toţi procurorii unui parchet -, se încalcã prevederile art. 21 din Constituţie, dat fiind cã nu intrã în competenţa Curţii Constituţionale sã cenzureze omisiunile de reglementare, ci numai conformitatea dispoziţiilor legale în vigoare cu normele şi principiile Constituţiei.
Pe de altã parte, dispoziţiile legale atacate nu îl împiedicã pe autorul excepţiei sã-şi apere în justiţie drepturile şi interesele în legãturã cu obiectul cauzei în care este cercetat, el având posibilitatea sã se apere în faţa instanţei de judecatã a procesului - dacã s-a emis rechizitoriul - sau prin plângere împotriva soluţiei de netrimitere în judecatã - în cazul în care dosarul a fost soluţionat de cãtre procuror în acest sens.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ioan Bracon în Dosarul nr. 1.389/2004 al Judecãtoriei Hârlãu.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 februarie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
