Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 64 din 20 aprilie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 137 din Codul de procedura civila si ale art. 14 lit. l) din Legea nr. 37/1990 pentru organizarea si functionarea Guvernului Romaniei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 249 din 2 iunie 1999
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 137 din Codul de procedura civilã şi ale <>art. 14 lit. l) din Legea nr. 37/1990 pentru organizarea şi funcţionarea Guvernului României, ridicatã de Aurelian Andreiescu în Dosarul nr. 308/1998 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 13 aprilie 1999, în prezenta autorului exceptiei, a reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa reprezentantului Guvernului României, legal citat, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 20 aprilie 1999.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 decembrie 1998 Curtea Suprema de Justiţie - Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 137 din Codul de procedura civilã şi ale <>art. 14 lit. l) din Legea nr. 37/1990 pentru organizarea şi funcţionarea Guvernului României, excepţie ridicatã de Aurelian Andreiescu.
În motivarea exceptiei autorul acesteia a susţinut ca dispoziţiile art. 137 din Codul de procedura civilã, care dau posibilitatea instanţei de judecata sa respingã ca inadmisibila, fãrã sa judece fondul, o cauza în care este vorba despre drepturile, libertãţile şi interesele legitime ale persoanei interesate, sunt contrare prevederilor art. 21 alin. (1) din Constituţie. Referitor la dispoziţiile <>art. 14 lit. l) din Legea nr. 37/1990 s-a susţinut ca acestea incalca art. 72 din Constituţie şi ca sunt abrogate în baza art. 150 alin. (1) din legea fundamentalã. De asemenea, s-a arãtat ca, în perioada octombrie 1990-aprilie 1998, Guvernul a adoptat 33 de hotãrâri privind protecţia socialã a pensionarilor, dintre care numai primele 4 au caracter de hotãrâri, pentru ca sunt adoptate înainte de intrarea în vigoare a Constituţiei, când <>art. 14 din Legea nr. 37/1990 era încã în vigoare.
Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata apreciazã ca dispoziţiile art. 137 din Codul de procedura civilã şi ale <>art. 14 din Legea nr. 37/1990 sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece aceste dispoziţii legale se întemeiazã pe cele ale art. 125 din Constituţie, conform cãrora procedura de judecata în fata instanţelor judecãtoreşti este stabilitã de lege.
În ceea ce priveşte prevederile <>art. 14 lit. l) din Legea nr. 37/1990 , potrivit cãrora Guvernul asigura realizarea politicii sale sociale şi cu privire la pensii, se susţine ca "acestea sunt în concordanta cu cele prevãzute de art. 107 alin. (2) din Constituţie, şi anume de a emite hotãrâri pentru organizarea executãrii legilor". Asa fiind, se apreciazã a fi neîntemeiatã şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 14 din Legea nr. 37/1990 .
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, concluziile autorului exceptiei şi ale reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta sa soluţioneze excepţia ridicatã.
I. Excepţia se referã, în primul rând, la dispoziţiile art. 137 din Codul de procedura civilã, care prevãd urmãtoarele: "Instanta se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedura, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Excepţiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacã pentru judecarea lor este nevoie sa se administreze dovezi în legatura cu dezlegarea în fond a pricinii."
Curtea Constituţionalã constata ca, prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei dupã încheierea dezbaterilor, s-a renunţat la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 137 din Codul de procedura civilã. Instanta de contencios constituţional nu poate sa ia act de aceasta renunţare. Excepţia de neconstituţionalitate este o excepţie de ordine publica, prin invocarea ei punându-se în discuţie abaterea unor reglementãri legale de la dispoziţiile legii fundamentale, iar soluţia asupra exceptiei este de interes general. Asa fiind, excepţia de neconstituţionalitate nu rãmâne la dispoziţia partii care a invocat-o şi ea nu este susceptibilã de acoperire nici pe calea renunţãrii exprese la soluţionarea ei. În acest sens sunt şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 126 din 6 decembrie 1995 şi nr. 73 din 4 iunie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 13 martie 1996, respectiv nr. 255 din 22 octombrie 1996.
Art. 137 din Codul de procedura civilã nu contravine art. 21 din Constituţie şi nici altor dispoziţii constituţionale. Accesul liber la justiţie nu trebuie confundat cu procedurile judecãtoreşti stabilite de lege în temeiul art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãruia "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege". În cadrul "procedurii de judecata" sunt incluse şi rezolvarile excepţiilor invocate în cursul procesului, excepţii care pot fi de procedura sau de fond. Prevederile art. 137 citat reglementeazã doar ordinea în cadrul judecaţii, iar nu intreaga problematica a excepţiilor, obligând instanta de judecata sa se pronunţe, înainte de a intra în fondul dezbaterilor, asupra excepţiilor de procedura, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în total sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. Aceasta pentru a evita o judecata inutila sau efectuarea unor acte de procedura care apoi ar trebui refãcute la alta instanta.
Prevederile art. 137 din Codul de procedura civilã asigura o legalã administrare a justiţiei, referindu-se la situaţii ulterioare sesizãrii instanţei judecãtoreşti, şi se înscriu în spiritul principiilor constituţionale de dreptate şi justiţie.
II. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 14 lit. l) din Legea nr. 37/1990 , Curtea Constituţionalã constata ca aceasta este neîntemeiatã.
Potrivit acestui text legal: "Guvernul are urmãtoarele atribuţii principale: [...]
l) asigura realizarea politicii sale sociale cu privire la utilizarea forţei de munca, la salarii, pensii, acordarea de ajutoare materiale şi alte drepturi bãneşti, precum şi adaptarea acestora la specificul unor ramuri şi domenii de activitate."
Curtea Constituţionalã constata ca <>art. 14 lit. l) din Legea nr. 37/1990 nu vine în conflict cu dispoziţiile constituţionale. Dimpotriva, art. 101 alin. (1) din Constituţie stabileşte ca "Guvernul, potrivit programului sau de guvernare acceptat de Parlament, asigura realizarea politicii interne şi externe a tarii şi exercita conducerea generalã a administraţiei publice". Rezulta ca suntem în prezenta unei atribuţii constituţionale a Guvernului.
Argumentul privind încãlcarea, prin <>art. 14 lit. l) din Legea nr. 37/1990 , a art. 72 lit. l) din Constituţie nu poate fi primit. Este adevãrat ca, potrivit acestui text constituţional, raporturile de munca, sindicatele şi protecţia socialã trebuie reglementate prin lege organicã, dar aceasta numai în ceea ce priveşte regimul general.
Întrucât, asa cum s-a arãtat, <>art. 14 lit. l) din Legea nr. 37/1990 nu contravine dispoziţiilor constituţionale, urmeazã a fi înlãturatã şi susţinerea conform cãreia acest text legal ar fi abrogat conform art. 150 alin. (1) din Constituţie.
În ceea ce priveşte eventualul control al constituţionalitãţii anumitor hotãrâri ale Guvernului, la care autorul exceptiei s-a referit, acest control este de competenta exclusiva a instanţelor judecãtoreşti, depasind limitele competentei Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 137 din Codul de procedura civilã şi ale <>art. 14 lit. l) din Legea nr. 37/1990 pentru organizarea şi funcţionarea Guvernului României, ridicatã de Aurelian Andreiescu în Dosarul nr. 308/1998 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 20 aprilie 1999.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
