Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 64 din 2 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 din Codul de procedura penala
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Anica Simona în Dosarul nr. 2.052/2005 al Judecãtoriei Fãlticeni. La apelul nominal rãspunde Gheorghe Donisa, lipsind autoarea excepţiei şi celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 889 D/2005, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicatã de aceeaşi autoare în Dosarul nr. 1.668/P/2005 al Tribunalului Suceava - Secţia penalã. La apelul nominal rãspunde Gheorghe Donisa, lipsind autoarea excepţiei şi celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Partea prezentã, precum şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 889 D/2005 la Dosarul nr. 718 D/2005, care a fost primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecatã, se dã cuvântul pãrţii prezente Gheorghe Donisa, care prezintã situaţia de fapt a cauzei deduse judecãţii, lãsând la aprecierea Curţii soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în aceastã materie şi apreciind cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele: Prin încheierile din 20 septembrie 2005 şi 4 noiembrie 2005, pronunţate în dosarele nr. 2.052/2005 al Judecãtoriei Fãlticeni şi, respectiv, nr. 1.668/P/2005 al Tribunalului Suceava - Secţia penalã, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Anica Simona în dosarele menţionate. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã, faţã de prevederile constituţionale referitoare la garantarea liberului acces la justiţie, "plângerea împotriva modului în care s-a rezolvat prima plângere împotriva actelor procurorului, adresatã instanţei competente sã rezolve fondul trebuie sã constituie modalitatea de învestire a instanţei cu judecarea cauzei, iar nu o cale de cenzurare a actelor procurorului". Pe de altã parte, autoarea excepţiei susţine cã, potrivit art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, soluţia instanţei poate fi atacatã doar cu recurs la instanţa superioarã "care, într-un parcurs normal, firesc al cauzei, ar trebui sã judece apelul, evident pentru infracţiunile pentru care legea prevede aceastã cale de atac". În altã ordine de idei, în opinia autoarei excepţiei, şi termenul de promovare a plângerii este de naturã a îngrãdi accesul liber la justiţie, atâta vreme cât reglementarea legalã criticatã nu prevede obligaţia procurorului ca odatã cu comunicarea soluţiei sã indice persoanei interesate termenul şi instanţa cãreia i se poate adresa cu plângere. Judecãtoria Fãlticeni apreciazã cã textul legal criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale, dimpotrivã, prevederile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã instituie, contrar celor invocate de petentã, accesul la justiţie. Tribunalul Suceava - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, potrivit cãrora, "Dupã respingerea plângerii fãcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmãririi penale sau a ordonanţei ori, dupã caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale, date de procuror, persoana vãtãmatã, precum şi orice alte persoane ale cãror interese legitime sunt vãtãmate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicãrii de cãtre procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la instanţa cãreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa sã judece cauza în primã instanţã. În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, dupã caz, procurorul general al parchetului de pe lângã curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul de 20 de zile prevãzut în art. 277, termenul de 20 de zile prevãzut în alin. 1 curge de la data expirãrii termenului de 20 de zile. Dosarul va fi trimis de parchet instanţei în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul. Persoana faţã de care s-a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire sau încetarea urmãririi, precum şi persoana care a fãcut plângerea se citeazã. Neprezentarea acestor persoane legal citate nu împiedicã soluţionarea cauzei. Când instanţa considerã cã este absolut necesarã prezenţa persoanei lipsã, poate lua mãsuri pentru prezentarea acesteia. La judecarea plângerii prezenţa procurorului este obligatorie. La termenul fixat pentru judecarea plângerii, instanţa dã cuvântul persoanei care a fãcut plângerea, persoanei faţã de care s-a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire sau încetarea urmãririi şi apoi procurorului. Instanţa, judecând plângerea, verificã rezoluţia sau ordonanţa atacatã, pe baza lucrãrilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricãror înscrisuri noi prezentate. Instanţa pronunţã una dintre urmãtoarele soluţii: a) respinge plângerea, prin sentinţã, menţinând soluţia din rezoluţia sau ordonanţa atacatã; b) admite plângerea, prin sentinţã, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi trimite cauza procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii urmãririi penale, dupã caz. Dispoziţiile art. 333 alin. 2 se aplicã în mod corespunzãtor; c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi, când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, reţine cauza spre judecare, dispoziţiile privind judecarea în primã instanţã şi cãile de atac, aplicându-se în mod corespunzãtor. În cazul prevãzut la alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanţei, ca primã instanţã, îl constituie plângerea persoanei la care se referã alin. 1. Hotãrârea instanţei pronunţatã potrivit alin. 8 lit. a) şi b) poate fi atacatã cu recurs de procuror, de persoana care a fãcut plângerea, de persoana faţã de care s-a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale, precum şi de orice persoane ale cãror interese legitime sunt vãtãmate. În situaţia prevãzutã în alin. 8 lit. a) persoana în privinţa cãreia instanţa, prin hotãrâre definitivã, a decis cã nu este cazul sã se înceapã ori sã se redeschidã urmãrirea penalã, nu mai poate fi urmãritã pentru aceeaşi faptã, afarã de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurãri noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmãrire penalã şi nu a intervenit unul dintre cazurile prevãzute în art. 10. Instanţa este obligatã sã rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi sã comunice, de îndatã şi motivat, persoanei care a fãcut plângerea, modul în care aceasta a fost rezolvatã." Autoarea excepţiei susţine cã aceste prevederi legale încalcã dispoziţiile art. 21 din Constituţie, referitoare la liberul acces la justiţie, respectiv la dreptul la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã, se constatã cã, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, în raport de dispoziţiile art. 21 din Legea fundamentalã, privind accesul liber la justiţie, în acest sens fiind, de exemplu, <>Decizia nr. 452 din 28 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.043 din 11 noiembrie 2004, şi <>Decizia nr. 27 din 25 ianuarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 22 februarie 2005. Cu acele prilejuri, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, Curtea a reţinut, în esenţã, cã prin dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã nu se încalcã prevederile constituţionale privind accesul liber la justiţie, ci, dimpotrivã, se instituie accesul direct la justiţie al persoanelor nemulţumite de soluţiile de netrimitere în judecatã date de procuror. Instanţa competentã sã judece plângerea potrivit procedurii prevãzute de art. 278^1 din Codul de procedurã penalã nu se pronunţã asupra fondului pricinii, ci numai asupra legalitãţii şi temeiniciei soluţiei de netrimitere în judecatã dispusã de procuror. Astfel fiind, textul legal criticat reglementeazã, în acord cu dispoziţiile constituţionale, existenţa unei cãi de atac împotriva actelor efectuate de procuror. Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã schimbe jurisprudenţa Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele de principiu cuprinse în deciziile menţionate sunt valabile şi în prezenta cauzã. De asemenea, contrar susţinerilor autoarei excepţiei, dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, prin care legiuitorul a prevãzut în mod expres dreptul persoanei vãtãmate de a formula plângere direct la instanţa de judecatã în cazul în care procurorul nu se conformeazã prevederilor art. 277 din Codul de procedurã penalã, potrivit cãrora "Procurorul este obligat sã rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi sã comunice de îndatã persoanei care a fãcut plângerea modul în care a fost rezolvatã", precum şi termenul de formulare a plângerii în aceastã situaţie reprezintã o concretizare a normelor constituţionale care consacrã dreptul la un proces echitabil, fiind instituite tocmai în vederea respectãrii exigenţei termenului rezonabil, impusã de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie. Cât priveşte celelalte susţineri ale autoarei excepţiei referitoare, pe de o parte, "la introducerea, de la caz la caz, dupã felul infracţiunii, mai întâi a cãii de atac a apelului şi apoi a recursului", iar pe de altã parte, la "obligaţia procurorului ca odatã cu comunicarea soluţiei sã indice persoanei interesate termenul şi instanţa cãreia i se poate adresa cu plângere", se constatã cã acestea nu pot fi reţinute. Prevederile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã reprezintã norme de procedurã a cãror reglementare este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Anica Simona în Dosarul nr. 2.052/2005 al Judecãtoriei Fãlticeni, precum şi în Dosarul nr. 1.668/P/2005 al Tribunalului Suceava - Secţia penalã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 februarie 2006.
PREŞEDINTE, ION PREDESCU
Magistrat-asistent, Florentina Geangu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
