Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 64 din 14 aprilie 1998  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor   art. IV pct. 3 si 6 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata si modificata prin   Legea nr. 12/1995     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 64 din 14 aprilie 1998 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. IV pct. 3 si 6 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata si modificata prin Legea nr. 12/1995

EMITENT: Curtea Constitutionala
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 220 din 16 iunie 1998

Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Mihai Constantinescu - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu- judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Carmen Daniela Manea - magistrat-asistent

Pe rol, pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a <>art. IV pct. 3 şi 6 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 12/1995 , invocatã de Societatea Comercialã "Olimp" - S.R.L. în Dosarul nr. 2.306/1997 al Judecãtoriei Simleu Silvaniei.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 31 martie 1998, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa pãrţilor legal citate, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 14 aprilie 1998.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Judecãtoria Simleul Silvaniei, prin Încheierea din 15 decembrie 1997, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. IV pct. 3 şi 6 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 12/1995 .
Prin excepţia invocatã se susţine ca obligaţia de repatriere a valutei, prevãzutã la <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , este neconstitutionala, deoarece incalca prevederile art. 134 alin. (2) lit. a), ale art. 135 şi ale art. 41 alin. (2) din Constituţie.
În motivarea exceptiei se arata ca obligaţia de repatriere a valutei poate afecta grav interesele agentului economic în realizarea unor afaceri rentabile pe piata externa şi reprezintã un amestec al statului în treburile interne ale agentului economic, care nu se poate justifica pe ideea intaririi disciplinei financiare. Se precizeazã însã ca aceasta critica se referã numai la "agenţii economici cu capital privat integral", nu şi la cei "cu capital mixt sau exclusiv de stat".
Exprimandu-şi opinia asupra exceptiei invocate, instanţei de judecata considera ca prevederile legale ce fac obiectul exceptiei nu limiteazã libertatea comerţului garantatã prin dispoziţiile art. 134 alin. (2) din Constituţie, care este necesar sa fie aplicate în concordanta cu prevederile de la lit. b) a acestui articol, referitoarea la protejarea intereselor constituţionale ale statului în activitatea economicã, financiarã şi valutarã. În acest sens, instanta considera ca prin <>Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 s-au stabilit termene rezonabile în vederea repatrierii valutei, în concordanta cu interesul naţional, şi ca prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 16/1997 aceasta a statuat asupra prevederilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 .
În vederea soluţionãrii exceptiei de neconstituţionalitate, Curtea a solicitat, în conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
De asemenea, în temeiul art. 5 din aceeaşi lege, Curtea a cerut şi opinia Bãncii Naţionale a României referitoare la aceasta excepţie.
În punctul de vederea al preşedintelui Camerei Deputaţilor se arata ca, prin deciziile nr. 15/1997 şi nr. 16/1997, rãmase definitive, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat respingând excepţiile de neconstituţionalitate a textelor care fac obiectul exceptiei de fata. Pe de alta parte, se considera ca nu exista motive, intervenite ulterior acestor decizii, care sa justifice schimbarea practicii, mai ales ca prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie sunt complementare cu celelalte dispoziţii le acestui articol, fata de care deci nu pot fi contrapuse. În consecinta, se considera ca nu exista nici o contradictie între îndatorirea statului de a asigura libertatea comerţului [lit. a)] şi obligaţia sa de a proteja interesele naţionale în domeniul valutar [lit. b)]. În acelaşi sens, se apreciazã ca negarea constituţionalitãţii unor mãsuri destinate protejãrii intereselor valutare ale tarii, pe motiv ca sunt contrare libertãţii comerţului, "înseamnã a situa contenciosul constituţional pe terenul unei confruntari între şcoli de gandire economicã", ceea ce este inadmisibil.
În final, se arata ca, având în vedere şi Regulamentul Bãncii Naţionale a României nr. 3/1997 privind efectuarea operaţiunilor valutare, "nu au fost introduse elemente în mãsura sa determine o reorientare a Curţii Constituţionale în ceea ce priveşte problema de constitutionalitate cu a carei soluţionare a fost reinvestita".
În punctul de vedere al Guvernului se considera excepţia de neconstituţionalitate invocatã ca neîntemeiatã. În acest sens, se apreciazã ca atât prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 , cat şi instrucţiunile emise de Banca Nationala a României şi Ministerul Finanţelor nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate în sesizare. În justificarea acestui punct de vedere se arata ca, "pe de o parte, activitatea de comerţ exterior a agenţilor economici se desfãşoarã pe baza autonomiei lor juridice, iar pe de alta parte, este necesar ca aceasta activitate sa se încadreze într-un sistem economic şi sa fie concordanta cu interesul naţional". Temeiul constituţional al <>Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 îl constituie prevederile art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, potrivit cãrora statul trebuie sa asigure protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã. În sensul celor arãtate sunt invocate şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 16 din 28 ianuarie 1997 şi nr. 116 din 21 mai 1997, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 28 octombrie 1997.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
În opinia Bãncii Naţionale a României, comunicatã de Direcţia juridicã a acesteia, prevederile art. IV pct. 3 şi 6 sunt constituţionale. Se precizeazã ca ordonanta distinge între operaţiunile de încasare la vedere şi la termen, stabilind termenele maxime de încasare a valutei. În acest sens, se arata ca: "Stabilirea unor astfel de termene maxime tine de disciplina financiarã (care, se apreciazã, este un atribut al statului ori al autoritãţii monetare, fãrã ca aceasta sa altereze legile economice de piata ori ale comerţului liber), de natura operaţiunilor (încasare la vedere ori la termen), cat şi de convertibilitatea de cont curent, care presupunea repatrierea valutei în vederea constituirii disponibilitãţilor valutare necesare achitãrii obligaţiilor externe de plata ale economiei şi, în ultima instanta, necesare functionarii economiei de piata."

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, opinia Bãncii Naţionale a României, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale atacate, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicatã, constata urmãtoarele:
În temeiul prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost legal sesizatã.
Prin excepţia de neconstituţionalitate invocatã se contesta legitimitatea constituţionalã "a prevederilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 şi ale <>Legii nr. 12/1995 cu privire la termenele prevãzute de lege şi, în esenta, cu privire la obligativitatea repatrierii valutei obţinute prin tranzacţii comerciale", asa cu se arata în cererea depusa de Societatea Comercialã "Olimp" - S.R.L., prin care a ridicat excepţia de fata instanţei de judecata. Ţinând seama ca litigiul în cadrul cãruia a fost invocatã excepţia are ca obiect plângerea acestei societãţi impotriva sancţiunii contravenţionale ce i-a fost aplicatã în temeiul <>art. IV pct. 3 şi 6 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , rezulta ca aceste prevederi urmeazã sa fie avute în vedere pentru soluţionarea exceptiei.
În esenta, prin excepţie se neagã constituţionalitatea obligaţiei de repatriere a valutei, sustinandu-se ca aceasta obligaţie ar fi contrarã libertãţii comerţului, prevãzutã la art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie. În legatura cu obligaţia de repatriere a valutei, în contextul interpretãrii sistematice a prevederilor art. 134 în ansamblul lor, Curtea Constituţionalã, potrivit Deciziei nr. 15 din 28 ianuarie 1997, rãmasã definitiva prin Decizia nr. 149 din 3 iunie 1997, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 24 septembrie 1997, şi Decizia nr. 16 din 28 ianuarie 1997, rãmasã definitiva prin Decizia nr. 116 din 21 mai 1997, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 28 octombrie 1997, a statuat ca aceasta obligaţie nu este contrarã economiei de piata şi libertãţii comerţului, ci corespunde indatoririi statului de a asigura protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã şi financiarã.
Nu exista motive care sa justifice îndepãrtarea Curţii de la aceasta practica, care, asa cum se arata în punctele de vedere exprimate de preşedintele Camerei Deputaţilor şi de Guvern, precum şi în opinia Bãncii Naţionale a României, corespunde cerinţelor actuale, pentru buna funcţionare a economiei de piata. În consecinta, sub acest aspect, excepţia este neîntemeiatã atât cu referire la prevederile art. IV pct. 3, cat şi la cele ale pct. 6 al aceluiaşi articol din <>Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 .
În justificarea exceptiei au fost invocate şi prevederile art. 135 din Constituţie privind proprietatea. Din conţinutul acestor prevederi pot fi avute în vedere numai dispoziţiile alin. (1), conform cãrora statul ocroteşte proprietatea, şi ale alin. (6), în care se prevede ca proprietatea privatã este, în condiţiile legii, inviolabilã.
Obligaţia de repatriere a valutei nu este contrarã acestor prevederi constituţionale, întrucât garantarea constituţionalã a proprietãţii, precum şi caracterul inviolabil al proprietãţii private nu justifica, într-o interpretare sistematica a normelor constituţionale, utilizarea bunurilor, proprietate privatã, indiferent de natura lor, prin încãlcarea reglementãrilor legale privind protecţia unui interes naţional, cum este acela al asigurãrii disponibilitãţilor valutare necesare achitãrii obligaţiilor externe de plata ale economiei, astfel cum se va arata în opinia Bãncii Naţionale a României.
În ceea ce priveşte invocarea art. 41 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular, este de reţinut ca prevederile <>art. IV pct. 3 şi 6 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 se referã la operaţiunile de repatriere a valutei, fãrã a distinge dupã cum agenţii economici sunt cu capital privat sau de stat. De aceea nu se poate susţine ca ar exista o discriminare între aceşti agenţi economici. Dimpotriva, o asemenea discriminare s-ar produce dacã, asa cum solicita autorul exceptiei, obligaţia de repatriere a valutei ar reveni exclusiv agenţilor economici cu capital de stat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 3 şi 6 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 12/1995 , invocatã de Societatea Comercialã "Olimp" - S.R.L. în Dosarul nr. 2.306/1997 al Judecãtoriei Simleu Silvaniei.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 14 aprilie 1998.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU

Magistrat-asistent,
Carmen Daniela Manea

-------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016