Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 637 din 26 iunie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 577 din 22 august 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 41 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Autoritatea Feroviarã Românã în Dosarul nr. 13.469/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã dispoziţiile criticate sunt constituţionale, art. 53 din Constituţie, invocat în susţinerea excepţiei, nefiind incident în cauzã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 31 ianuarie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 13.469/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (3) din Codul muncii, excepţie ridicatã de Autoritatea Feroviarã Românã în cauza ce are ca obiect judecarea acţiunii de contencios administrativ în contradictoriu cu Guvernul.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate restrâng exerciţiul unor drepturi ale acestuia fãrã sã fie întrunite condiţiile prevãzute de art. 53 din Constituţie, deoarece prevãd cã modificarea contractului individual de muncã poate fi fãcutã numai cu acordul pãrţilor, fiind, astfel, exclusã posibilitatea ca angajatorul sã-şi retragã propriul act de numire.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, având în vedere cã un contract individual de muncã nu este un act unilateral, ci reprezintã voinţa şi legea pãrţilor, fiind normal ca modificarea acestuia sã poatã fi fãcutã numai prin acordul pãrţilor.
În conformitate cu prevederile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã, întrucât prerogativa reglementãrii aspectelor învederate în motivarea excepţiei aparţine Parlamentului.
Avocatul Poporului considerã cã textul de lege criticat este constituţional, întrucât acesta se referã la modificarea unor elemente esenţiale ale contractului individual de muncã, iar nu la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi fundamentale, în sensul art. 53 din Constituţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 41 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003.
Potrivit acestor dispoziţii legale:
"(3) Modificarea contractului individual de muncã se referã la oricare dintre urmãtoarele elemente:
a) durata contractului;
b) locul muncii;
c) felul muncii;
d) condiţiile de muncã;
e) salariul;
f) timpul de muncã şi timpul de odihnã."
Posibilitatea modificãrii contractului individual de muncã numai prin acordul pãrţilor este prevãzutã de alin. (1) al aceluiaşi articol.
În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 53 din Constituţie referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
Contractul individual de muncã nu este un act de administrare unilateral al angajatorului, ci o convenţie bilateralã, exprimând manifestarea acordului de voinţã al celor douã pãrţi ale raportului juridic de muncã, angajator şi salariat. Astfel, interesul legitim legat de stabilitatea raporturilor de muncã impune ca modificarea contractului individual de muncã sã se facã în aceleaşi condiţii în care acesta a fost încheiat, respectiv prin acordul ambelor pãrţi.
Sunt şi situaţii în care angajatorul poate dispune unilateral modificarea contractului individual de muncã sau chiar şi încetarea raporturilor de muncã, dar aceste situaţii şi motivele pentru care pot fi dispuse asemenea mãsuri, motive legate sau nu de persoana salariatului, sunt riguros şi limitativ prevãzute de legislaţia muncii.
Faţã de cele arãtate, Curtea constatã cã prevederile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente în cauzã, deoarece modificarea unilateralã a contractului individual de muncã nu constituie un drept fundamental al angajatorului.
Curtea nu poate primi nici susţinerea autorului excepţiei referitoare la faptul cã textul legal criticat nu prevede şi posibilitatea angajatorului de a revoca un salariat numit în funcţie de conducere, întrucât potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului."
Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 41 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Autoritatea Feroviarã Românã în Dosarul nr. 13.469/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 iunie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
