Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 633 din 9 decembrie 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 si a art. 330^4 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 79 din 19 februarie 1998
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Mihai Constantinescu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu- judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Gheorghiu Ceafi Maria impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 266 din 18 iunie 1997 .
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 3 decembrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa pãrţilor legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 9 decembrie 1997.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilã, prin Încheierea din 18 aprilie 1997, pronunţatã în Dosarul nr. 196/1997 al acestei instanţe, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 şi a art. 330^4 din Codul de procedura civilã, ridicatã de Gheorghiu Ceafi Maria.
Prin Decizia nr. 266 din 18 iunie Curtea Constituţionalã a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedura civilã. Aceasta soluţie s-a fundamentat pe practica jurisdicţionalã a Curţii Constituţionale în materia recursului în anulare.
Impotriva deciziei sus-menţionate a declarat recurs Gheorghiu Ceafi Maria, în termen legal, cu motivarea ca Parchetul General are o nejustificatã poziţie privilegiatã, prin faptul ca poate oricând sa atace o hotãrâre definitiva prin introducerea unui recurs în anulare; mai mult, este nejustificatã, de asemenea, critica sa pe motiv ca instanţele şi-ar fi depãşit atribuţiile, câtã vreme însuşi Decretul nr. 223/1974 prevedea ca litigiile izvorand din aplicarea dispoziţiilor lui sunt de competenta instanţelor judecãtoreşti.
Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepţia a fost respinsã ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca recursul este neîntemeiat, întrucât, cu privire la dispoziţiile art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 şi ale art. 330^4 Codul de procedura civilã, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin decizii definitive, care, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie, sunt obligatorii erga omnes şi au putere numai pentru viitor.
Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA
având în vedere decizia atacatã, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul raportor, prevederile art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedura civilã, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata urmãtoarele:
Primul motiv de recurs, care vizeazã poziţia pretins privilegiatã a Ministerului Public în raport cu celelalte pãrţi din proces, este neîntemeiat.
Art. 128 din Constituţie prevede ca excepţia cãilor de atac se poate realiza în condiţiile prevãzute de lege. O asemenea lege este Codul de procedura civilã şi nici o dispoziţie constituţionalã nu limiteazã dreptul legiuitorului la o anumitã reglementare a unei cai de atac, cu condiţia, desigur, de a nu aduce atingere altor texte constituţionale. Cat priveşte dreptul exclusiv al procurorului general de a declara recurs în anulare, trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 130 din Constituţie, care prevãd ca Ministerul Public reprezintã interesele generale ale societãţii şi apara ordinea de drept. Cele doua situaţii prevãzute la art. 330 din Codul de procedura civilã, în care procurorul general poate promova recurs în anulare, releva tocmai apãrarea acestor valori fundamentale ale statului de drept.
Rezulta ca, departe de a constitui un privilegiu, recursul în anulare reprezintã o modalitate legalã de reparare a unor grave erori judiciare, ce se realizeazã printr-o autoritate publica abilitata constituţional în acest sens.
Cat priveşte motivul de recurs privind exercitarea oricând de cãtre procurorul general a recursului în anulare, nici acesta nu este întemeiat, întrucât, prin Legea nr. 17/1997, a fost limitat la 6 luni dreptul procurorului general de a introduce recurs în anulare, fapt pentru care, în mod corect, prin decizia recuratã, excepţia a fost respinsã ca fiind lipsitã de obiect.
Şi ultimul motiv de recurs, care priveşte modul în care a fost formulat recursul în anulare de cãtre procurorul general, cu invocarea unui act normativ abrogat - Decretul nr. 223/1974 -, urmeazã a fi respins. Acest motiv priveşte fondul litigiului, care este de competenta exclusiva a instanţelor judecãtoreşti.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Gheorghiu Ceafi Maria impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 266 din 18 iunie 1997 .
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din 9 decembrie 1997.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
