Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 633 din 26 iunie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 582 din 24 august 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 94 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Dumitru Macovei, Constantin Macovei şi Gheorghe Macovei în Dosarul nr. 5.623/45/2006 (nr. vechi 5.623/2006) al Curţii de Apel Iaşi - Secţia civilã.
La apelul nominal se prezintã personal Dumitru Macovei şi Constantin Macovei, precum şi avocatul Vasile Conache pentru pãrţile David Macovei şi Mihai Macovei. Lipseşte Gheorghe Macovei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Având cuvântul, autorii excepţiei, Dumitru Macovei şi Constantin Macovei, solicitã admiterea acesteia.
Reprezentantul pãrţilor David Macovei şi Mihai Macovei solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care aratã cã instituirea unei singure cãi de atac nu poate fi consideratã ca obstrucţionând accesul liber la justiţie.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 februarie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 5.623/45/2006 (nr. vechi 5.623/2006), Curtea de Apel - Iaşi Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 94 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de Dumitru Macovei, Constantin Macovei şi Gheorghe Macovei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã textul de lege criticat este discriminatoriu pentru acele persoane care au pe rol litigii de o complexitate sporitã, cum este cazul partajelor judiciare, care nu pot fi catalogate astfel strict dupã valoare, dar presupun administrarea unui material probatoriu extrem de vast. Astfel, acele persoane ale cãror litigii au un obiect ce nu depãşeşte un miliard de lei sunt discriminate sub aspectul dreptului de a formula calea de atac a apelului în raport cu cei având litigii al cãror obiect depãşeşte aceastã sumã.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens, aratã cã tratamentul juridic diferenţiat are în vedere valoarea obiectului litigiului dedus judecãţii, iar nu averea pãrţilor din proces. De asemenea, aratã cã soluţia legislativã criticatã este justificatã de necesitatea soluţionãrii cu celeritate a cauzelor aflate pe rolul instanţelor. În sfârşit, considerã cã nu existã un drept al persoanei de acces la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac, ci un drept la un recurs efectiv care nu a fost afectat prin textul de lege criticat.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. Astfel, considerã cã regimul juridic diferit instituit de textul de lege criticat este justificat de situaţia obiectiv diferitã avutã în vedere de legiuitor. De asemenea, aratã cã nu sunt înfrânte nici dispoziţiile art. 21 din Constituţie, întrucât accesul liber la justiţie nu impune accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate cãile de atac.
Avocatul Poporului considerã cã art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedurã civilã este constituţional. În acest sens, aratã cã diferenţierea hotãrârilor care pot fi supuse sau nu apelului se face pe criteriul valorii obiectului litigiului, iar nu pe cel al averii sau al categoriei sociale, şi, prin urmare, textul de lege criticat nu instituie discriminãri de naturã sã aducã atingere principiului constituţional al egalitãţii în drepturi. De asemenea, considerã cã regimul juridic diferit instituit cu privire la cãile de atac este determinat de deosebirea de situaţii care impun soluţii legislative diferite în vederea asigurãrii celeritãţii soluţionãrii cauzelor aflate pe rolul instanţelor.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. I pct. 94 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005. Curtea constatã cã, în realitate, atât critica autorilor excepţiei, cât şi opinia instanţei privesc dispoziţiile <>art. I pct. 40 din Legea nr. 219/2005 care modificã <>art. I pct. 94 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 , prin care fusese modificat art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, care, în prezent, are urmãtoarea redactare: "Nu sunt supuse apelului hotãrârile judecãtoreşti date în primã instanţã în cererile introduse pe cale principalã privind pensii de întreţinere, litigii al cãror obiect are o valoare de pânã la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilã, cât şi în materie comercialã, acţiunile posesorii, precum şi cele referitoare la înregistrãrile în registrele de stare civilã, luarea mãsurilor asigurãtorii şi în alte cazuri prevãzute de lege."
Autorii excepţiei apreciazã cã acest text de lege contravine art. 16 şi art. 21 din Constituţie care consacrã principiul egalitãţii în drepturi şi dreptul de acces liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textul de lege criticat a mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate în raport cu principiul constituţional al egalitãţii în drepturi. Astfel, prin <>Decizia nr. 183 din 6 martie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 3 mai 2007, Curtea a statuat cã "diferenţierea hotãrârilor care pot fi sau nu pot fi supuse apelului se face pe criteriul valorii obiectului litigiului, iar nu pe cel al averii, şi, prin urmare, textul legal atacat nu instituie discriminãri pe criteriile prevãzute de art. 4 din Constituţie, de naturã sã aducã atingere principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii. Regimul juridic diferit - constând în aceea cã hotãrârile judecãtoreşti date în primã instanţã în cererile introduse pe cale principalã privind pensii de întreţinere, litigii al cãror obiect are o valoare de pânã la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilã, cât şi în materie comercialã, acţiunile posesorii, precum şi cele referitoare la înregistrãrile în registrele de stare civilã, luarea mãsurilor asigurãtorii şi în alte cazuri prevãzute de lege nu pot fi atacate cu apel, ci numai cu recurs - este determinat de deosebirea de situaţii care impune soluţii legislative diferite în vederea asigurãrii celeritãţii soluţionãrii cauzelor aflate pe rolul instanţelor."
În ceea ce priveşte conformitatea textului de lege criticat cu prevederile <>art. 21 din Constituţie, prin Decizia nr. 873 din 30 noiembrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 17 ianuarie 2007, Curtea a statuat cã "instituirea unor reguli speciale privind exercitarea cãilor de atac nu contravine, aşa cum susţine autorul excepţiei de neconstituţionalitate, prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie, atât timp cât, potrivit celor prevãzute de art. 282^1 din Codul de procedurã civilã, pãrţilor interesate le este asiguratã posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotãrârii judecãtoreşti considerate defavorabilã. Departe de a îngrãdi drepturi consacrate constituţional, reglementarea prevãzutã de art. 282^1 din Codul de procedurã civilã constituie o garanţie a aplicãrii principiului prevãzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul înlãturãrii oricãror abuzuri din partea pãrţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificatã a soluţionãrii unui proces."
De asemenea, Curtea a constatat cã "reglementãrile internaţionale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate cãile de atac prevãzute de legislaţiile naţionale, art. 13 din aceeaşi convenţie consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie. Totodatã, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, prin hotãrârea pronunţatã în cazul Golder împotriva Regatului Unit, 1975, a statuat cã: «Dreptul de acces la tribunale nu este absolut. Fiind vorba de un drept pe care convenţia l-a recunoscut fãrã sã-l defineascã în sensul restrâns al cuvântului, existã posibilitatea limitãrilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricãrui drept.»"
Întrucât în cauzã nu au intervenit elemente noi, de naturã a reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele acestor decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Dumitru Macovei, Constantin Macovei şi Gheorghe Macovei în Dosarul nr. 5.623/45/2006 (nr. vechi 5.623/2006) al Curţii de Apel Iaşi - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 iunie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
