Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 96 alin. (6) din Legea nr. 303/2004 , excepţie ridicatã de Maria Igiescu în Dosarul nr. 12.109/2004 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, procedura de citare fiind legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat instituie rãspunderea statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, persoana astfel vãtãmatã având deschisã calea în justiţie împotriva statului, în concordanţã cu art. 21 din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 martie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 12.109/2004, Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 94 alin. (6) din Legea nr. 303/2004 , excepţie ridicatã de Maria Igiescu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul aratã cã prevederea <>art. 94 alin. (6) din Legea nr. 303/2004 împiedicã exercitarea dreptului constituţional de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi a intereselor legitime vãtãmate de magistraţi care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţã sau gravã neglijenţã.
Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti apreciazã excepţia ca fiind neîntemeiatã, întrucât prevederile <>art. 94 alin. (6) din Legea nr. 303/2004 nu contravin Constituţiei, ci sunt în concordanţã cu prevederile art. 52 alin. (3) teza întâi, potrivit cãrora "Statul rãspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare [...]".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul aratã cã, potrivit art. 52 alin. (3) din Constituţie, rezultã cã singurul chemat sã rãspundã direct faţã de persoana vãtãmatã este statul. Pe de o parte, o astfel de idee se bazeazã pe faptul cã, în cazul erorilor judiciare, prin instituţia rãspunderii patrimoniale a statului trebuie asiguratã o protecţie a judecãtorului şi procurorului, care nu pot rãspunde direct faţã de victimã în nici o situaţie. Pe de altã parte, se asigurã şi protecţia victimei prejudiciului, a cãrei situaţie este mai favorabilã, în sensul cã aceasta nu trebuie sã facã dovada vinovãţiei judecãtorului sau procurorului, ci numai dovada unei erori judiciare şi a prejudiciului. Este vorba, în fapt, de o rãspundere obiectivã, întemeiatã pe ideea de garanţie şi risc al activitãţii judecãtoreşti.
În ceea ce priveşte rãspunderea judecãtorilor şi procurorilor, aceştia rãspund patrimonial numai dacã au acţionat cu rea-credinţã ori gravã neglijenţã, caz în care numai statul se poate îndrepta împotriva celui vinovat cu o acţiune în despãgubire.
Faţã de aceste argumente, Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 94 alin. (6) din Legea nr. 303/2004 este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate referitoare la posibilitatea persoanei vãtãmate de a se îndrepta cu acţiune numai împotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, pentru repararea prejudiciului, nu îngrãdesc sub nici un aspect liberul acces la justiţie, nu împiedicã pãrţile interesate de a apela la instanţele judecãtoreşti şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale. Pe de altã parte, statul rãspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, iar rãspunderea sa, stabilitã în condiţiile legii, nu înlãturã rãspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţã sau gravã neglijenţã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 94 alin. (6) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, care, dupã republicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, au devenit art. 96 alin. (6) şi au urmãtorul conţinut: "Pentru repararea prejudiciului, persoana vãtãmatã se poate îndrepta cu acţiune numai împotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale cuprinse în:
- Art. 21 alin. (1) şi (2): "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 52 alin. (3): "Statul rãspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Rãspunderea statului este stabilitã în condiţiile legii şi nu înlãturã rãspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţã sau gravã neglijenţã."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã problema erorilor judiciare se ridicã în principal sub aspectul reparaţiilor pe care societatea este datoare sã le acorde celui care a suferit în mod injust de pe urma erorilor comise în sistemul judiciar, prevederile constituţionale cuprinse în art. 52 alin. (3) consacrând principiul rãspunderii obiective a statului în asemenea împrejurãri.
Aşa fiind, departe de a constitui o îngrãdire a accesului liber la justiţie, aşa cum susţine autorul excepţiei, reglementarea potrivit cãreia persoana vãtãmatã se poate îndrepta cu acţiune numai împotriva statului, iar nu împotriva magistratului care a comis eroarea judiciarã, oferã posibilitãţi mai largi în valorificarea unui eventual drept la despãgubire. Astfel, condiţionarea recunoaşterii dreptului la despãgubire exclusiv de sãvârşirea erorii judiciare are drept consecinţã uşurarea sarcinii probaţiunii, faţã de ipoteza în care, alãturi de eroarea judiciarã ar trebui doveditã şi reaua credinţã sau grava neglijenţã a magistratului, exigenţe constituţionale pentru angajarea rãspunderii acestuia din urmã. Mai mult, conferirea calitãţii de debitor al obligaţiei de dezdãunare în exclusivitate statului este de naturã sã înlãture riscul creditorului de a nu-şi putea valorifica creanţa, fiind de principiu cã statul este întotdeauna solvabil.
De asemenea, critica de neconstituţionalitate nu poate fi reţinutã, întrucât se întemeiazã pe o ipotezã greşitã, obiectul acţiunii reglementate prin textul dedus controlului neconstituindu-l tragerea la rãspundere a magistratului pentru eroarea judiciarã cauzatoare de prejudiciu, ci exclusiv repararea acestuia. Or, faţã de obiectul astfel precizat al acţiunii în despãgubire, judecãtorul are calitatea de terţ.
Însã prevederile <>art. 96 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor a reglementat posibilitatea statului de a recupera contravaloarea reparaţiei acordate persoanei care a suferit din cauza unei erori judiciare. Astfel, dupã ce prejudiciul a fost acoperit în temeiul unei hotãrâri irevocabile, statul poate formula acţiune în regres împotriva judecãtorului sau procurorului, în mãsura în care respectiva eroare judiciarã le este imputabilã, fiind cauzatã de exercitarea cu rea-credinţã sau gravã neglijenţã a funcţiei. Acestea constituie condiţii pentru angajarea rãspunderii magistratului faţã de stat, în limitele despãgubirii la care acesta din urmã a fost obligat faţã de victima erorii judiciare, iar nu condiţii ale rãspunderii directe a respectivului magistrat faţã de persoana prejudiciatã. Raţiunea unei asemenea reglementãri constã în asigurarea protecţiei magistratului, care are dreptul, potrivit <>art. 77 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 , de a i se asigura mãsuri speciale de protecţie împotriva ameninţãrilor, violenţelor sau a oricãror fapte care l-ar pune în pericol.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 96 alin. (6) din Legea nr. 303/2004 , excepţie ridicatã de Maria Igiescu în Dosarul nr. 12.109/2004 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 noiembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
