Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 631 din 26 iunie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 518 din 1 august 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a <>Legii nr. 188/2000 privind executorii judecãtoreşti, excepţie ridicatã de Fãnica Popovici şi Dan Popovici în Dosarul nr. 2. 298/330/2006 al Judecãtoriei Urziceni.
La apelul nominal se prezintã Paul Cocioc, asistat de avocat Vişan Apostol, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Apãrãtorul pãrţii prezente solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, apreciind cã activitatea executorilor judecãtoreşti, aşa cum este reglementatã prin <>Legea nr. 188/2000 , este în deplin acord cu prevederile constituţionale invocate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 martie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 2.298/330/2006, Judecãtoria Urziceni a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 188/2000 privind executorii judecãtoreşti, excepţie ridicatã de Fãnica Popovici şi Dan Popovici.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã, din analiza <>Legii nr. 188/2000 , în întregime, şi a art. 7, în special, se poate concluziona cã executorul judecãtoresc exercitã o activitate de înfãptuire a justiţiei. Astfel, procesul civil începe cu sesizarea instanţei şi se încheie cu executarea hotãrârii pronunţate de aceasta. Or, potrivit reglementãrii criticate, instanţele judecãtoreşti îşi împart competenţele de soluţionare a procesului civil cu executorii judecãtoreşti, care, în virtutea atribuţiilor conferite de lege, sunt competenţi sã finalizeze procesul. Chiar dacã instanţa poate anula actele nelegale ale executorului, ea nu poate dispune în locul acestuia cu privire la actele ce urmeazã a fi desfãşurate.
În concluzie, excepţia care are ca obiect dispoziţiile <>Legii nr. 188/2000 este întemeiatã, întrucât o altã entitate decât instanţele judecãtoreşti este abilitatã sã desfãşoare acte de înfãptuire a justiţiei.
Judecãtoria Urziceni apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã atribuţiile executorului judecãtoresc nu pot fi circumscrise noţiunii de "activitate de judecatã".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul aratã cã, prin atribuţiile sale, executorul judecãtoresc nu se substituie activitãţii instanţei de judecatã, ci rolul acestuia este de a impune realizarea dispoziţiilor cuprinse într-o hotãrâre judecãtoreascã sau într-un alt titlu executoriu. În plus, tocmai în considerarea rolului instanţei de unicã autoritate care înfãptuieşte justiţia, activitatea executorilor judecãtoreşti este supusã cenzurii instanţei, orice act de executare silitã considerat nelegal putând fi anulat de instanţa de executare. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a <>Legii nr. 188/2000 privind executorii judecãtoreşti prin raportare la art. 126 alin. (1) din Constituţie este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului considerã neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate, întrucât competenţele executorului judecãtoresc constau în punerea în executare a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii, dupã o procedurã stabilitã de lege, care nu presupune nicio ingerinţã în activitatea de înfãptuire a justiţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>Legii nr. 188/2000 privind executorii judecãtoreşti, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 2000.
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 126 referitoare la instanţele judecãtoreşti.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, potrivit dispoziţiilor <>Legii nr. 188/2000 , executorii judecãtoreşti sunt învestiţi sã efectueze un serviciu de interes public, şi anume executarea silitã a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii, îndeplinind acte de autoritate publicã, care au forţa probantã specificã unui asemenea act. Conform art. 5 din lege, "activitatea executorilor judecãtoreşti se înfãptuieşte în condiţiile legii, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale pãrţilor şi ale altor persoane interesate, fãrã deosebire de rasã, de naţionalitate, de origine etnicã, de limbã, de religie, de sex, de apartenenţã politicã, de avere sau de origine socialã".
Executor judecãtoresc poate fi persoana care îndeplineşte condiţiile stabilite de lege şi este numit de ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecãtoreşti. El are, în principal, urmãtoarele atribuţii: punerea în executare a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii, notificarea actelor judiciare şi extrajudiciare, comunicarea actelor de procedurã, recuperarea pe cale amiabilã a oricãrei creanţe, aplicarea mãsurilor asigurãtorii dispuse de instanţa judecãtoreascã, constatarea unor stãri de fapt în condiţiile prevãzute de Codul de procedurã civilã, întocmirea proceselor-verbale de constatare, în cazul ofertei reale urmate de consemnarea sumei de cãtre debitor, întocmirea protestului de neplatã a cambiilor, biletelor la ordin şi a cecurilor, dupã caz, precum şi orice alte acte sau operaţiuni date de lege în competenţa lui. Executorul judecãtoresc îşi îndeplineşte atribuţiile cu respectarea dispoziţiilor <>Legii nr. 188/2000 , a statutului profesiei şi a regulamentului de aplicare a acestei legi, precum şi ale Codului de procedurã civilã şi ale altor legi aplicabile în materie.
În exercitarea atribuţiilor stabilite prin lege, executorii judecãtoreşti nu pot refuza îndeplinirea unui act dat în competenţa lor decât în cazurile şi în condiţiile prevãzute de lege (art. 6 din lege). În cazul refuzului nejustificat de întocmire a unui act, partea interesatã poate introduce plângere în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoştinţã de acest refuz la judecãtoria în a cãrei razã teritorialã îşi are sediul executorul judecãtoresc. Dacã plângerea este admisã, instanţa indicã în hotãrâre modul în care trebuie întocmit actul.
Potrivit dispoziţiilor art. 58, coroborate cu cele ale <>art. 59 din Legea nr. 188/2000 , actele executorilor judecãtoreşti sunt supuse controlului instanţelor judecãtoreşti competente, cei interesaţi sau vãtãmaţi prin actele de executare putând formula contestaţie la executare, în condiţiile prevãzute de Codul de procedurã civilã.
În considerarea celor arãtate, Curtea apreciazã cã executorii judecãtoreşti acţioneazã în interesul unei bune administrãri a justiţiei, reprezentând un organ auxiliar al acesteia, care are rolul de a pune în practicã hotãrârea pronunţatã de instanţã. În acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, "dreptul la un tribunal ar fi iluzoriu dacã ordinea juridicã internã a unui stat contractant ar permite ca o decizie judiciarã definitivã şi obligatorie sã rãmânã inoperantã, în detrimentul unei pãrţi. Într-adevãr, nu ar fi de înţeles ca art. 6 par.1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale sã descrie în detaliu garanţiile procedurii - echitate, publicitate şi celeritate - acordate pãrţilor şi sã nu apere punerea în aplicare a deciziilor judiciare. [...] Executarea unei sentinţe sau a unei hotãrâri, indiferent cãrei jurisdicţii ar aparţine, trebuie deci consideratã ca fãcând parte integrantã din proces, în sensul art. 6" (cauza "Hornsby împotriva Greciei", 1997). Or, este bine cunoscut cã, prin pronunţarea hotãrârii judecãtoreşti, instanţa legatã cu soluţionarea cauzei, prin rezolvarea acesteia, se dezînvesteşte. În aceste condiţii, chiar dacã executarea hotãrârii este circumscrisã noţiunii de "proces", nimic nu susţine teza potrivit cãreia aceastã activitate trebuie îndeplinitã tot de instanţa care a soluţionat litigiul, cu atât mai mult cu cât punerea în aplicare a hotãrârii aparţine sferei administrative a procesului civil. Astfel, este evident cã executorul judecãtoresc nu spune dreptul, deci nu realizeazã o activitate jurisdicţionalã, ci numai executã întocmai dispoziţiile judecãtorului, cuprinse în hotãrârea instanţei, potrivit competenţelor atribuite de lege.
Sub acest aspect, în concordanţã cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, activitatea executorilor judecãtoreşti constituie "un element esenţial al statului de drept", iar, întrucât aceştia nu deţin forţa publicã coercitivã, "statului îi revine obligaţia de a lua toate mãsurile necesare pentru ca ei sã poatã duce la îndeplinire sarcina cu care au fost învestiţi, în special prin asigurarea concursului efectiv al altor autoritãţi care pot impune prin forţã executarea atunci când este cazul, mãsuri în lipsa cãrora garanţiile de care beneficiazã justiţiabilul în faţa instanţelor îşi pierd raţiunea de a fi" (cauza "Pini şi Bertani/Manera şi Atripaldi împotriva României", 2004).
În considerarea celor arãtate, susţinerea autorului excepţiei potrivit cãreia instanţele judecãtoreşti îşi împart competenţele de soluţionare a procesului civil cu executorii judecãtoreşti nu poate fi reţinutã de Curte, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Legii nr. 188/2000 urmând a fi respinsã ca neîntemeiatã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 188/2000 privind executorii judecãtoreşti, excepţie ridicatã de Fãnica Popovici şi Dan Popovici în Dosarul nr. 2.298/330/2006 al Judecãtoriei Urziceni.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 iunie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
