Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 630 din 28 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 281^2 alin. 1 teza finala din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 514 din 27 iulie 2009
DECIZIE nr. 630 din 28 aprilie 2009
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 281^2 alin. 1 teza finalã din Codul de procedurã civilã
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 514 din 27 iulie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 281^2 alin. 1 teza finalã din Codul de procedurã civilã , excepţie ridicatã din oficiu de Curtea de Apel Bacãu - Secţia civilã, cauze minori, familie, conflicte de muncã, asigurãri sociale în Dosarul nr. 807/260/2006 al acestei instanţe.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 decembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 807/260/2008, Curtea de Apel Bacãu - Secţia civilã, cauze minori, familie, conflicte de muncã, asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 281^2 alin. 1 teza finalã din Codul de procedurã civilã , excepţie ridicatã din oficiu de instanţa de judecatã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor <>art. 16 alin. (1) din Constituţie , ale <>art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi <>Protocolului nr. 12 la aceastã convenţie, în mãsura în care completarea hotãrârii pronunţate în recurs se poate cere numai în cazul hotãrârilor date în fond dupã casarea cu reţinere, nu şi în celelalte cazuri, respectiv când instanţa de recurs modificã hotãrârea recuratã sau respinge recursul. Astfel, se creeazã o discriminare între justiţiabilii cãrora nu li s-a soluţionat o cerere (în speţã, de acordare a cheltuielilor de judecatã efectuate în recurs) dupã un criteriu lipsit de obiectivitate, respectiv soluţia datã în recurs.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale <>art. 1 alin. (2) , ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 281^2 alin. 1 teza finalã din Codul de procedurã civilã , potrivit cãrora "Dacã prin hotãrârea datã instanţa a omis sã se pronunţe asupra unui capãt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotãrârii în acelaşi termen în care se poate declara, dupã caz, apel sau recurs împotriva acelei hotãrâri, iar în cazul hotãrârilor date în fond dupã casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare".
Autorul excepţiei criticã teza finalã a acestui text, potrivit cãreia completarea hotãrârilor date în fond dupã casarea cu reţinere în cazul în care instanţa a omis sã se pronunţe asupra unui capãt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale se poate cere în termen de 15 zile de la pronunţare.
Autorul excepţiei invocã încãlcarea <>art. 16 alin. (1) din Constituţie referitor la egalitatea în drepturi, a <>art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind interzicerea discriminãrii, precum şi a <>Protocolului nr. 12 la convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
<>Art. 281^2 alin. 1 din Codul de procedurã civilã , cuprins în secţiunea a VI-a "Îndreptarea, lãmurirea şi completarea hotãrârii" a cap. IV din titlul III al cãrţii a II-a, reprezintã o normã de procedurã referitoare la completarea hotãrârilor judecãtoreşti atunci când instanţa a omis sã se pronunţe asupra unui capãt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.
Prin instituţia completãrii unei hotãrâri judecãtoreşti, legiuitorul a urmãrit sã asigure celeritatea în soluţionarea cauzelor aflate pe rolul instanţelor de judecatã, evitând exercitarea unei cãi de atac pentru repararea omisiunii instanţei, atunci când aceasta priveşte erori materiale şi nu are incidenţã asupra fondului dreptului substanţial dedus judecãţii.
În acest sens s-a pronunţat Curtea prin <>Decizia nr. 644 din 5 octombrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 903 din 7 noiembrie 2006.
În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat cã reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a cãilor de atac reprezintã atributul exclusiv al legiuitorului, în conformitate cu prevederile constituţionale ale <>art. 126 şi <>129 şi cu normele şi principiile consacrate prin Constituţie şi prin actele juridice internaţionale la care România este parte. Soluţia legislativã adoptatã prin reglementarea criticatã constituie tocmai temeiul de drept al controlului judiciar exercitat pe calea recursului.
Pe de altã parte, Curtea observã cã aspectele criticate de autorul excepţiei vizeazã omisiunea legiuitorului de a reglementa completarea hotãrârilor judecãtoreşti atunci când instanţa de recurs modificã hotãrârea recuratã sau respinge recursul. Însã complinirea lacunelor textelor de lege prin efectuarea controlului de constituţionalitate excedeazã competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunţã numai asupra problemelor de drept, fãrã a putea modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul <>art. 146 lit. d) şi al <>art. 147 alin. (4) din Constituţie , precum şi al <>art. 1-3 , al <>art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 281^2 alin. 1 teza finalã din Codul de procedurã civilã , excepţie ridicatã din oficiu de Curtea de Apel Bacãu - Secţia civilã, cauze minori, familie, conflicte de muncã, asigurãri sociale în Dosarul nr. 807/260/2006 al acestei instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 aprilie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
