Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 119 din 21 noiembrie 1995, publicatã la pag. 7.
Victor Dan Zlatescu - preşedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Antonie Iorgovan - judecãtor
Doina Sulivan - magistrat-asistent
Completul de judecata, convocat fãrã citarea pãrţilor potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, examinînd excepţia de neconstituţionalitate a Decretului nr. 218/1960 şi a Decretului nr. 712/1966, invocatã de reclamantul Petrescu Marius în Dosarul nr. 1.714/1994 al Judecãtoriei Lugoj, constata urmãtoarele:
Judecãtoria Lugoj, prin Încheierea din 17 mai 1995, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Decretului nr. 218/1960, astfel cum au fost modificate prin Decretul nr. 712/1966, invocatã de Petrescu Marius.
În esenta, se invoca faptul ca decretele nr. 218/1960 şi nr. 712/1966 sunt abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, întrucît vin în contradictie cu prevederile acesteia.
Judecãtoria Lugoj, exprimindu-şi opinia potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, considera excepţia neîntemeiatã, deoarece art. 77 din Legea nr. 58/1991 prevede ca reparaţiile pentru bunurile preluate de stat în mod abuziv se vor reglementa printr-o lege specialã, iar art. 26 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 47/1992 stabileşte ca repararea daunelor suferite anterior intrãrii în vigoare a Constituţiei din anul 1991 se reglementeazã prin lege.
CURTEA,
avînd în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit în cauza, dispoziţiile art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, retine:
Chiar dacã dispoziţiile legale atacate sunt anterioare Constituţiei din anul 1991, Curtea constata ca este competenta sa se pronunţe asupra exceptiei invocate. În acest sens s-a statuat şi prin deciziile sale nr. 3/1993, nr. 5/1993 şi nr. 5/1995.
Prin art. III alin. 1 din Decretul nr. 218/1960 s-a stabilit ca "Dreptul la orice acţiuni avînd ca obiect restituirea, în natura sau prin echivalent, a unui bun intrat, înainte de data publicãrii decretului de fata, în posesiunea statului, în aceea a unei organizaţii cooperatiste sau a oricãrei alte organizaţii obşteşti, fie fãrã nici un titlu, fie în cadrul procedurii prevãzute de Decretul nr. 111/1951, se prescrie prin 2 ani socotiţi de la data cînd a avut loc intrarea în posesiune". În acelaşi termen se prescrie şi dreptul de a cere executarea silitã în temeiul oricãrui titlu executor obţinut în urma exercitãrii vreunuia dintre drepturile la acţiune la care se referã alin. 1 (art. III alin. 2). În sfîrşit, prin art. III alin. 3 s-a stabilit ca dispoziţiile art. 13-17 din Decretul nr. 167/1958 nu sunt aplicabile acestei prescripţii.
Prin Decretul nr. 712/1966 s-a stabilit ca bunurile ce se încadreazã în prevederile art. III din Decretul nr. 218/1960 şi se afla în posesia unei organizaţii socialiste sunt considerate proprietate de stat de la data intrãrii lor în posesia statului sau a oricãrei organizaţii socialiste. Se prevede, de asemenea, ca bunurile avute în vedere de text, care la data publicãrii decretului se aflau în posesia unei organizaţii cooperatiste sau a unei alte organizaţii obşteşti, vor rãmîne în folosinta acestora, urmînd ca, pentru viitor, sa li se aplice dispoziţiile legale care reglementeazã transmiterea bunurilor statului în folosinta unor asemenea organizaţii.
Dupã cum se poate observa, suntem în prezenta unui drept de proprietate constituit potrivit unor acte normative anterioare Constituţiei. Se solicita ca aceste acte sa fie declarate neconstituţionale.
Solicitarea reclamantului de a constata neconstituţionalitatea actelor normative în raport cu Constituţia din anul 1952 şi cu Constituţia din anul 1965, exprimatã în cererea introductivã de cãtre instanta, nu poate fi primitã, deoarece o lege poate fi apreciatã, inclusiv în ce priveşte posibilitatea controlului constituţionalitãţii sale, numai în funcţie de regimul constituţional sub imperiul cãruia a fost adoptatã.
În ce priveşte constatarea neconstitutionalitatii şi deci a abrogãrii decretelor atacate în temeiul art. 150 alin. (1) al Constituţiei din anul 1991, trebuie distins, pe de o parte, între constituirea dreptului şi efectele sale sub imperiul actelor normative anterioare şi care sunt atacate şi efectele dreptului constituit anterior, care se produc în continuare, sub regimul Constituţiei din anul 1991, pe de alta parte.
Legea posterioarã, deci Constituţia din anul 1991, nu poate stinge dreptul nãscut sub imperiul legii anterioare, deoarece ar insemna ca ea sa fie aplicatã retroactiv, ceea ce interzice art. 15 alin. (2) din Constituţie. Noua lege poate modifica regimul juridic anterior, poate suprima acest drept sau îl poate înlocui cu alt drept care astfel se naşte, cum ar fi cazul reconstituirii dreptului afectat de legea anterioarã. Dar fãrã retroactivitate, noua lege nu poate desfiinta modalitatea în care legea anterioarã a constituit dreptul respectiv. Aceasta concluzie nu este infirmata de faptul ca dreptul de proprietate al statului, constituit pe baza decretelor atacate, reprezintã o situaţie juridicã în curs, deoarece în acest caz nu mai suntem în domeniul neretroactivitatii, ci în acela al aplicãrii imediate a legii noi, astfel încît dreptului de proprietate constituit anterior Constituţiei îi sunt aplicabile prevederile regimului constituţional actual.
Prin excepţia invocatã se urmãreşte repararea, în natura, a daunelor suferite prin aplicarea actelor normative atacate. Dar art. 77 din Legea nr. 58/1991 prevede ca reparaţiile pentru bunurile preluate de stat în mod abuziv se vor reglementa printr-o lege specialã, iar art. 26 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 47/1992 stabileşte ca repararea daunelor suferite anterior intrãrii în vigoare a Constituţiei din anul 1991 se reglementeazã prin lege. Recunoscind, implicit, ca prin unele acte normative anterioare Constituţiei din anul 1991 anumite persoane au suferit daune. Parlamentul şi-a exprimat în mod neechivoc vointa politica de a elabora o lege care sa repare aceste daune, tocmai pentru ca, datoritã principiului neretroactivitatii legilor, o alta soluţie nu este posibila. Deci repararea unor asemenea daune este rezervatã legii şi nici un organ de jurisdicţie nu poate, fãrã încãlcarea acestor prevederi şi a principiului separaţiei puterilor în stat, sa se substituie legiuitorului în soluţionarea problemei respective. Asa fiind, în situaţia în care ar fi sesizatã cu ilegalitati şi abuzuri, cu încãlcãri ale ordinii constituţionale sãvîrşite înainte de intrarea în vigoare a Constituţiei din anul 1991, Curtea nu este competenta sa le rezolve. Dacã ar face un asemenea lucru, Curtea Constituţionalã însãşi ar incalca Constituţia şi principiile dreptului, pentru ca ar inlatura un abuz, o ilegalitate, printr-o arogare abuzivã de competenta, ceea ce este evident în afarã ideii de justiţie constituţionalã. Clarificarea şi rezolvarea unor asemenea situaţii revin numai autoritãţilor publice competente, deoarece, potrivit art. 123 alin. (1) din Constituţie, justiţia se înfãptuieşte în numele legii, deci prin aplicarea ei, prin ignorarea unor dispoziţii legale.
Pe baza acestor considerente, Curtea Constituţionalã a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a Decretului nr. 218/1960 şi a Decretului nr. 712/1966, prin Decizia nr. 5 din 17 ianuarie 1995, soluţie rãmasã definitiva ca urmare a respingerii recursului prin Decizia nr. 36 din 28 martie 1995. Aceste considerente se gãsesc şi în alte decizii ale Curţii, precum nr. 3/1993, nr. 14/1993 şi nr. 27/1993. Chiar dacã ele se referã la alte acte normative anterioare Constituţiei, cum ar fi Decretul nr. 92/1950, H.C.M. nr. 606/1959, Decretul nr. 223/1974, motivele care au stat la baza lor sunt deplin valabile şi în cauza de fata şi deci nu se justifica îndepãrtarea Curţii de la practica sa.
Curtea Constituţionalã este chematã sa se pronunţe numai asupra exceptiei de neconstituţionalitate şi nu are cãderea de a verifica la speta dacã actele normative invocate sunt sau nu incidente în cauza respectiva.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,
C U R T E A
În numele legii
D E C I D E:
Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a Decretului nr. 218/1960 şi a Decretului nr. 712/1966, invocatã de Petrescu Marius în Dosarul nr. 1.714/1994 al Judecãtoriei Lugoj.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã la data de 20 iunie 1995.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Victor Dan Zlatescu
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
