Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 63 din 11 aprilie 2000  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor   Ordonantei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 63 din 11 aprilie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 328 din 14 iulie 2000
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilã, excepţie ridicatã de Ion Muresan şi Maria Muresan în Dosarul nr. 3.936/1999 al Judecãtoriei Medias.
La apelul nominal rãspunde, pentru Ion Muresan şi Maria Muresan, avocat Bettinio Diamant. Lipseşte Elisabeta Oprea, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Avocatul autorilor exceptiei solicita sa se acorde un nou termen, în vederea pregãtirii apãrãrii.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune acordãrii unui termen în vederea pregãtirii apãrãrii.
Curtea, deliberând asupra cererii formulate, constata ca nu sunt întrunite condiţiile prevãzute la art. 156 alin. (1) din Codul de procedura civilã şi, în consecinta, respinge cererea.
Cauza fiind în stare de judecata, avocatul autorilor exceptiei solicita admiterea exceptiei, arãtând ca <>Ordonanta Guvernului nr. 13/1998 s-a perimat, deoarece nu a fost încã aprobatã de Parlament; Curtea Constituţionalã poate constata ca o ordonanta este perimata, având în vedere competenta sa de a stabili ca anumite dispoziţii legale sunt abrogate. În continuare se arata ca sunt neconstituţionale dispoziţiile din ordonanta referitoare la nemotivarea hotãrârilor judecãtoreşti pronunţate în fond şi în apel. Astfel se susţine ca în cazul desfiinţãrii unei hotãrâri cu trimiterea cauzei spre o noua judecata, dacã decizia de casare nu este atacatã, instanta care va rejudeca procesul nu va şti pentru ce s-a desfiinţat hotãrârea şi cãror indicaţii de casare sa se conformeze. În acelaşi fel se poate intampla şi în cazul declinarilor de competenta, situaţie în care, dacã nu se ataca hotãrârea de declinare, instanta investitã cu judecarea regulatorului de competenta nu va cunoaşte considerentele care au dus la ivirea conflictului de competenta. În concluzie, arata ca este neconstitutional sa obligi o parte sa exercite o cale de atac pentru a afla considerentele care au dus la o anumitã soluţie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, arãtând ca dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 au mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate, Curtea Constituţionalã pronunţându-se constant în sensul constituţionalitãţii acestui act normativ. Mai arata ca nu se poate pune în discuţie perimarea prevederilor ordonanţei, atâta vreme cat nici Legea fundamentalã şi nici o alta lege nu prevãd un termen în care aceasta sa fie dezbatuta şi aprobatã de Parlament. Sancţiunea perimãrii aplicatã actelor de procedura civilã nu poate fi aplicatã în domeniul legislativ. De asemenea, nu se poate susţine ca sunt neconstituţionale dispoziţiile din ordonanta care prevãd ca instanţele nu mai sunt obligate sa îşi motiveze hotãrârile decât dacã asupra acestora se exercita o cale de atac, întrucât se constata ca nici o dispoziţie constituţionalã nu statueazã o asemenea obligaţie. În consecinta, solicita respingerea exceptiei ca fiind neîntemeiatã.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 decembrie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 3.936/1999, Judecãtoria Medias a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 , excepţie ridicatã de Maria Muresan şi Ion Muresan într-un proces civil de constatare a nulitãţii absolute a unui contract de vânzare-cumpãrare a unui imobil.
În motivarea exceptiei autorii acesteia susţin ca <>Ordonanta Guvernului nr. 13/1998 este neconstitutionala întrucât, pe de o parte, modifica o lege organicã, asa cum este Codul de procedura civilã, iar pe de alta parte, dispoziţiile acestei ordonanţe, nefiind încã aprobate prin lege de cãtre Parlament, pot fi considerate "perimate" şi, în consecinta, trebuie declarate neconstituţionale. În opinia autorilor exceptiei de neconstituţionalitate acest lucru ar contraveni prevederilor art. 114 şi ale art. 58 alin. (1) din Constituţie. Se mai susţine, de asemenea, ca dispoziţiile acestei ordonanţe, referitoare la nemotivarea hotãrârilor pronunţate în fond şi în apel, dacã nu au fost atacate, contravin prevederilor art. 126 privind caracterul public al dezbaterilor, precum şi prevederilor art. 31 alin. (1) şi (2) privind dreptul la informaţie, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 47 privind dreptul la petiţionare din Legea fundamentalã, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece, susţin aceştia, "dacã în dosar nu sunt consemnate dezbaterile de fond şi nici nu sunt menţionate considerentele pentru care s-a pronunţat o anumitã sentinta, cum poate fi cineva informat corect asupra unor elemente esenţiale dintr-un dosar?"
Exprimandu-şi opinia, instanta judecãtoreascã considera excepţia ca fiind neîntemeiatã, arãtând ca <>Ordonanta Guvernului nr. 13/1998 nu contravine prevederilor art. 114 alin. (3) din Legea fundamentalã, întrucât "efectele ordonanţei înceteazã doar în situaţia în care aceasta nu a fost înaintatã spre aprobare pana la împlinirea termenului de abilitare, nu şi atunci când ordonanta a fost înaintatã în termenul legal, dar Parlamentul nu a supus-o spre aprobare". Instanta judecãtoreascã apreciazã, de asemenea, ca <>Ordonanta Guvernului nr. 13/1998 nu contravine prevederilor art. 126 din Constituţie, care se referã la publicitatea dezbaterilor şi nu la publicitatea motivelor de fapt şi de drept, pe baza cãrora s-a format convingerea instanţei la pronunţarea hotãrârii. În motivarea opiniei sale instanta judecãtoreascã evoca jurisprudenta Curţii Constituţionale cu privire la <>Ordonanta Guvernului nr. 13/1998 , menţionând deciziile nr. 61/1999 şi nr. 135/1999, prin care au fost respinse excepţiile de neconstituţionalitate privind aceasta ordonanta.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã excepţia ca fiind neîntemeiatã, precizând ca asupra constituţionalitãţii prevederilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 61/1999, statuand ca dispoziţiile acestei ordonanţe sunt constituţionale. Considerarea dispoziţiilor Codului de procedura civilã ca fiind de resortul legii organice ar echivala cu o completare a Constituţiei, care reglementeazã expres şi limitativ domeniile rezervate acestei categorii de legi. În ceea ce priveşte perimarea ordonanţelor de urgenta neaprobate de Parlament, se precizeazã ca nu exista nici o dispoziţie constituţionalã care sa stabileascã un anumit termen pentru dezbaterea şi aprobarea ordonanţelor de cãtre Parlament.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile verbale şi concluziile scrise ale autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi ca este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Excepţia de neconstituţionalitate se referã la dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, excepţiile de neconstituţionalitate având un conţinut identic cu cel al celei ridicate în cauza de fata. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 61 din 20 aprilie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999, şi prin Decizia nr. 3 din 18 ianuarie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 28 martie 2000, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 . Pentru a ajunge la aceasta soluţie Curtea a reţinut, în esenta, urmãtoarele:
- Potrivit sistemului Constituţiei din 1991, calificarea legilor ca fiind organice se face expres prin textele constituţionale, iar nu pe cale de interpretare. Art. 72 alin. (3) din Constituţie prevede majoritatea domeniilor care sunt supuse reglementãrii prin lege organicã. Atât în acest text, cat şi în celelalte articole ale Constituţiei, în care se specifica necesitatea adoptãrii de legi organice, nu se prevede ca procedura civilã este supusã reglementãrii prin asemenea legi.
- Motivarea sau nemotivarea hotãrârilor nu are nici o înrâurire asupra respectãrii principiului privind caracterul public al şedinţelor de judecata, consacrat în art. 126 din Constituţie, care prevede: "Şedinţele de judecata sunt publice, afarã de cazurile prevãzute de lege." Acest principiu vizeazã timpul şi locul desfãşurãrii şedinţelor de judecata, iar nu şi documentele întocmite în timpul acestora. Consemnarea dezbaterilor, formele şi modalitãţile acesteia sunt probleme de procedura, care, potrivit prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, sunt stabilite de lege.
- Înlãturarea obligaţiei de a motiva hotãrârile, dacã acestea nu sunt atacate cu apel sau cu recurs, nu ingradeste în nici un fel exerciţiul dreptului de acces la informaţii de interes public şi, prin urmare, nu incalca art. 31 alin. (1) din Constituţie, care prevede: "Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrãdit." Datele care rezulta din dosarele aflate în curs de judecata la instanţe nu sunt, în general, destinate publicitãţii, dar soluţiile pronunţate pot fi aduse la cunostinta publica prin orice mijloace legale. Toate pãrţile procesului, indiferent de calitatea lor, au acces nelimitat la actele dosarului.
- Necomunicarea motivarii hotãrârilor neatacate cu apel sau cu recurs nu ingradeste accesul liber la justiţie şi nu contravine prevederilor art. 21 din Constituţie, potrivit cãrora: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept." Toate pãrţile procesului iau cunostinta de modul de soluţionare a acestuia şi îşi pot exprima nemultumirea fata de soluţia instanţei de judecata prin exercitarea cãilor de atac. Partea nemultumita, luând cunostinta de hotãrârea pronunţatã, o poate ataca cu apel sau cu recurs într-un termen rezonabil, dupã care i se comunica şi considerentele hotãrârii, pe baza cãrora, tot într-un termen rezonabil, poate motiva propriul apel sau recurs, combatand motivele avute în vedere de instanta.
- Dispoziţiile ordonanţei nu contravin nici art. 47 din Constituţie, deoarece dreptul de petiţionare al cetãţenilor şi soluţionarea petitiilor de cãtre autoritãţile publice constituie un domeniu diferit şi o procedura de urmat aparte fata de cererile adresate justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor legitime ale persoanei, cu procedura specifica de soluţionare a litigiilor de cãtre instanţele de judecata, corespunzãtoare diferitelor grade şi faze ale judecaţii.
Considerentele şi soluţia din deciziile citate sunt valabile şi în cauza de fata, neintervenind nici un element nou care sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
În ceea ce priveşte susţinerea autorului exceptiei privind faptul ca dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 ar contraveni prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea observa ca aceasta nu poate fi primitã. Art. 6 pct. 1 al Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale garanteazã fiecãrei persoane dreptul de a sesiza o instanta judecãtoreascã în vederea soluţionãrii plangerilor privind drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil. Dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 , care conţin unele norme de modificare şi completare a Codului de procedura civilã referitoare la motivarea hotãrârilor judecãtoreşti, la cererea şi termenul de apel, la motivarea şi comunicarea apelului ori recursului, nu ingradesc dreptul persoanei de a se adresa instanţelor de judecata competente, în cazul în care le sunt incalcate drepturile. Potrivit dispoziţiilor acestei ordonanţe, pãrţile în proces, nemultumite de soluţia instanţei de judecata, pot exercita cãile de atac, motivele apelului sau ale recursului urmând sa fie redactate dupã motivarea sentinţei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilã, excepţie ridicatã de Ion Muresan şi Maria Muresan în Dosarul nr. 3.936/1999 al Judecãtoriei Medias.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 11 aprilie 2000.

PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,
Maria Bratu

------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016