Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 629 din 3 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Antonia Constantin - procuror Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, excepţie ridicatã de Asociaţia "Hesper Privat" Bucureşti în Dosarul nr. 839/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercialã. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 27 aprilie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 839/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, excepţie ridicatã de Asociaţia "Hesper Privat" Bucureşti într-un litigiu având ca obiect constatarea rezoluţiunii unui contract de vânzare-cumpãrare de acţiuni. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale criticate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 privind liberul acces la justiţie, ale art. 44 alin. (1) şi (2) privind protecţia proprietãţii private, precum şi pe cele ale art. 1 alin. (3) privind statul român. Se considerã cã, prin scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru a instituţiei publice implicate, se faciliteazã accesul liber la justiţie al acesteia pentru apãrarea dreptului sãu de proprietate şi are loc o favorizare a instituţiei publice implicate, în detrimentul ocrotirii proprietãţii private a altor titulari. Totodatã, se aratã cã, prin formularea unor acţiuni privind contractele de vânzare-cumpã rare de acţiuni, instituţiile publice nu exercitã atribuţiuni de drept public, ci se comportã ca administratori ai averii private a statului, astfel încât nu se justificã aplicarea unui asemenea regim juridic instituţiilor publice. Autorul excepţiei apreciazã cã dispoziţiile legale criticate nu asigurã o egalitate a armelor, având în vedere cã, în timp ce o parte este scutitã de plata taxei de timbru, cealaltã este obligatã sã plãteascã o taxã de timbru exorbitantã, ceea ce este de naturã a încãlca şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Cu privire la caracterul excesiv al taxelor de timbru sunt invocate unele hotãrâri pronunţate de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în cauzele Kreuz împotriva Poloniei (2001), Jedamski şi Jedamska împotriva Poloniei (2005), Podbielski şi PPU Polpure împotriva Poloniei (2005) şi Kniat împotriva Poloniei (2005). Tribunalul Bucureşti - Secţia comercialã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, sunt invocate deciziile Curţii Constituţionale nr. 461 din 2 decembrie 2003, nr. 264 din 22 iunie 2004 şi nr. 125 din 1 martie 2005. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, dispoziţii ce au fost introduse prin prevederile <>art. I pct. 15 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 208/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 28 decembrie 2002, aprobatã prin <>Legea nr. 540/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 19 decembrie 2003, şi modificate prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 36/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2004, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 191/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004. Textul legal criticat are urmãtorul cuprins: "Art. 40^1. - Cererile formulate de instituţia publicã implicatã, în legãturã cu calitatea de acţionar la societãţile comerciale aflate în portofoliul acesteia, cu procesul de privatizare, cu obligaţiile decurgând din contractele de vânzare-cumpãrare de acţiuni, cu obligaţiile prevãzute de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 88/1997 , aprobatã prin <>Legea nr. 44/1998 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sau de prezenta lege, cu executarea hotãrârilor judecãtoreşti şi cu orice alte acte procedurale, efectuate de şi pentru aceasta, sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, cauţiuni şi orice alte taxe care se fac, potrivit legii, venit la bugetul de stat." Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 21 privind liberul acces la justiţie, ale art. 44 alin. (1) şi (2) privind protecţia proprietãţii private, precum şi cele ale art. 1 alin. (3) privind statul român. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele: Textul legal criticat a mai format obiect al controlului de constituţionalitate, Curtea, prin numeroase decizii, constatând constituţionalitatea acestuia. Astfel, prin <>Decizia nr. 264 din 22 iunie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732 din 13 august 2004, Curtea a reţinut cã exonerarea de la obligaţia de platã a taxelor judiciare de timbru este un atribut exclusiv al legiuitorului, a cãrui exercitare nu afecteazã nici dreptul de proprietate privatã, nici egalitatea în faţa legii. Totodatã, scutirea instituţiilor publice implicate în procesul de privatizare de la plata taxelor de timbru şi a celorlalte taxe în cazurile determinate de lege îşi are justificarea în strânsa legãturã a acţiunilor în justiţie pentru care textul criticat prevede scutirea de la plata la bugetul de stat - alimentat, printre altele, şi prin încasarea taxelor judiciare, precum şi în interesul general pe care-l prezintã aceste instituţii publice. Curtea a constatat cã aceste considerente sunt în concordanţã cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi cu cea a Curţii Constituţionale, care a stabilit cã principiul egalitãţii nu are semnificaţia uniformitãţii, fiind deci posibilã instituirea unui tratament juridic diferit atunci când situaţiile diferite justificã aceasta în mod raţional şi obiectiv. În ceea ce priveşte susţinerea cã textul criticat ar încãlca dreptul de acces liber la justiţie, Curtea a reţinut cã aceasta este nefondatã, întrucât dispoziţiile art. 21 din Constituţie nici nu prevãd cã accesul liber la justiţie trebuie sã fie în toate cazurile gratuit. Pe de altã parte, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudenţa sa cã dreptul la un proces echitabil, prevãzut de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, nu este un drept absolut, statele având posibilitatea de a stabili termene de prescripţie sau de decãdere sau alte condiţii privind exercitarea acestui drept. În legãturã cu critica referitoare la pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, invocatã în susţinerea excepţiei, Curtea, cu acelaşi prilej, a constatat cã aceasta este neîntemeiatã, întrucât textul respectiv consacrã un principiu general care stã la baza statului român, iar nu un drept, astfel cã acest principiu nu poate fi considerat a fi încãlcat decât, eventual, în mãsura încãlcãrii unuia dintre drepturile şi libertãţile fundamentale ale cetãţenilor, garantate de Constituţie, sau a vreunui alt text constituţional relevant sub aspectul conţinutului art. 1 alin. (3) din Legea fundamentalã. Neexistând elemente noi, de naturã a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziei mai sus amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, excepţie ridicatã de Asociaţia "Hesper Privat" Bucureşti în Dosarul nr. 839/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercialã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 octombrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Benke Karoly
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
