Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 629 din 17 noiembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91^3 alin. 3, art. 23 si art. 24 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 63 din 24 ianuarie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^3 alin. 3, art. 23 şi art. 24 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ioan Lascãu în Dosarul nr. 72/S/2005 al Tribunalului Bihor.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, deoarece, deşi învinuitul, potrivit art. 23 şi 24 din Codul de procedurã penalã, nu este parte în procesul penal, este totuşi un acuzat faţã de care nu s-a pus în mişcare acţiunea penalã, dar care beneficiazã de toate garanţiile procesuale specifice unui proces echitabil. Este de observat cã la sfârşitul primei faze a procesului penal învinuitului îi va fi prezentat materialul de urmãrire penalã, moment în care acesta poate face declaraţii suplimentare sau propune probe. Ulterior, în faza de judecatã, în calitate de inculpat, acesta va putea, în condiţii de contradictorialitate, sã solicite administrarea unor noi probe. Prin urmare, nu se poate pune în discuţie în vreun fel încãlcarea dispoziţiilor constituţionale invocate în motivarea excepţiei cu privire la art. 23 şi 24 din Codul de procedurã penalã.
Cât priveşte critica referitoare la art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, reprezentantul Ministerului Public aratã cã asupra constituţionalitãţii acestuia Curtea s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 539/2004 , ale cãrei considerente îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 31 august 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 72/S/2005, Tribunalul Bihor a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 91^3 alin. 3, art. 23 şi art. 24 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ioan Lascãu în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cereri de certificare a înregistrãrii convorbirilor.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate sunt compatibile cu prevederile constituţionale şi convenţionale invocate numai în mãsura în care sunt interpretate şi aplicate în sensul cã şi învinuitul este parte în procesul penal şi, prin urmare, trebuie citat şi ascultat cu prilejul certificãrii de cãtre instanţã a înregistrãrilor convorbirilor telefonice.
Astfel, potrivit art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, cu ocazia certificãrii convorbirilor, instanţa de judecatã încheie un proces-verbal dupã ce ascultã pãrţile. Potrivit art. 23 şi 24 din acelaşi cod, învinuitul nu are calitatea de parte în procesul penal. Aceastã împrejurare este de naturã sã aducã atingere dispoziţiilor art. 24 din Constituţie în ceea ce îl priveşte pe învinuit, deoarece acesta, spre deosebire de inculpat, nu are posibilitatea de a exercita în bune condiţii apãrarea, care presupune cunoaşterea probelor ce îi prejudiciazã interesele, cu atât mai mult cu cât, în speţã, se hotãrãşte care informaţii rezultate din înregistrarea convorbirilor telefonice prezintã interes în cercetarea penalã şi pentru soluţionarea cauzei. Or, învinuitul trebuie sã beneficieze de aceleaşi drepturi procesuale ca şi inculpatul, nefiind justificatã nici o diferenţiere de tratament cu prilejul efectuãrii procedurii certificãrii de cãtre instanţã a înregistrãrilor convorbirilor telefonice.
De asemenea, prin noţiunea de proces echitabil se înţelege o serie de garanţii inerente oricãrei proceduri, între care un rol semnificativ îl joacã principiul contradictorialitãţii, care este intim legat de ideea de egalitate a armelor. Acest aspect impune judecãtorului sã vegheze ca orice element susceptibil sã influenţeze soluţia sã facã obiectul unei dezbateri contradictorii între participanţii la procesul penal. Fiecare dintre aceştia trebuie sã aibã nu numai facultatea de a-şi face cunoscute elementele pe care se bazeazã apãrãrile, dar şi posibilitatea de a lua la cunoştinţã şi de a discuta orice probã sau concluzie prezentatã judecãtorului cu scopul de a-i influenţa decizia. Prin urmare, prevederile legale criticate, care împiedicã învinuitul sã participe şi sã fie ascultat în cadrul procedurii de certificare a înregistrãrilor prin care se susţine cã s-ar fi sãvârşit infracţiunea pentru care este urmãrit, constituie o încãlcare a dreptului la un proces echitabil.
Tribunalul Bihor opineazã cã, strict formal, noţiunea de pãrţi urmeazã a fi interpretatã prin prisma dispoziţiilor art. 23 şi 24 din Codul de procedurã penalã, care stabilesc pãrţile în procesul penal, învinuitul neavând o astfel de calitate. În acest context apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ar fi întemeiatã doar în sensul asigurãrii aceloraşi drepturi procesuale învinuitului şi inculpatului, în temeiul garanţiilor constituţionale prevãzute în art. 23 şi 24, chiar dacã legea specialã - Codul de procedurã penalã nu recunoaşte învinuitului calitatea de parte în procesul penal.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece "o carenţã constatatã într-un stadiu incipient al procedurii poate fi îndreptatã într-un stadiu ulterior cu condiţia ca organul de recurs sã aibã competenţa necesarã ştergerii viciului invocat". Altfel spus, lipsa învinuitului de la procedura de certificare a înregistrãrilor inculpatului nu înseamnã cã acesta nu va putea contesta certificarea înregistrãrilor fãcutã de instanţã.
De asemenea, susţinerea învinuitului cã ar fi avut dreptul de a fi citat în procedura de certificare a înregistrãrii convorbirilor inculpatului este neîntemeiatã, deoarece aceastã certificare nu are legãturã cu calitatea de învinuit a autorului excepţiei. În aceeaşi ordine de idei, nu existã nici o justificare rezonabilã pentru citarea la procedura de certificare a tuturor persoanelor cu care inculpatul a purtat convorbirile.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale referitoare la certificarea înregistrãrilor convorbirilor sau comunicãrilor în procesul penal, precum şi la pãrţile în procesul penal nu contravin dreptului oricãrei persoane de a fi judecatã în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil de o instanţã independentã şi imparţialã, instituitã de lege. Textele legale criticate, prin reglementarea în detaliu a consemnãrii şi certificãrii convorbirilor înregistrate, prevãd, în acord cu Legea fundamentalã, suficiente garanţii.
De asemenea, prevederile art. 91^3 alin. 3, art. 23 şi 24 din Codul de procedurã penalã nu îngrãdesc sub nici un aspect dreptul pãrţilor interesate de a fi apãrate, în tot cursul procesului, de un avocat ales sau numit din oficiu. Mai mult, procedura de judecatã este atributul exclusiv al legiuitorului, astfel încât textele legale indicate sunt conforme art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia procedura de judecatã este stabilitã de lege.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 91^3 alin. 3, art. 23 şi 24 din Codul de procedurã penalã, cu urmãtorul conţinut:
- Art. 91^3 alin. 3 - Certificarea înregistrãrilor: "Banda magneticã sau orice alt tip de suport cu înregistrarea convorbirii, redarea scrisã a acesteia şi procesul-verbal se înainteazã instanţei care, dupã ce ascultã procurorul şi pãrţile, hotãrãşte care dintre informaţiile culese prezintã interes în cercetarea şi soluţionarea cauzei, încheind un proces-verbal în acest sens. Convorbirile sau comunicãrile care conţin secrete de stat sau profesionale nu se menţioneazã în procesul-verbal. Dacã sãvârşirea unor infracţiuni are loc prin convorbiri sau comunicãri care conţin secrete de stat, consemnarea se face în procese-verbale separate, iar dispoziţiile art. 97 alin. 3 se aplicã în mod corespunzãtor.";
- Art. 23 - Inculpatul: "Persoana împotriva cãreia s-a pus în mişcare acţiunea penalã este parte în procesul penal şi se numeşte inculpat.";
- Art. 24 - Alte pãrţi în procesul penal: "Persoana care a suferit prin fapta penalã o vãtãmare fizicã, moralã sau materialã, dacã participã în procesul penal, se numeşte parte vãtãmatã.
Persoana vãtãmatã care exercitã acţiunea civilã în cadrul procesului penal se numeşte parte civilã.
Persoana chematã în procesul penal sã rãspundã, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta învinuitului sau inculpatului, se numeşte parte responsabilã civilmente."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, ale art. 24 referitoare la dreptul la apãrare şi ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportat la art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedurã penalã s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 539 din 7 decembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 18 ianuarie 2005. Cu acel prilej Curtea a constatat cã prevederile art. 91^1 -91^6 din Codul de procedurã penalã, deci inclusiv articolul care constituie obiectul prezentei excepţii, sunt constituţionale, întrucât, prin reglementarea în detaliu a justificãrii emiterii autorizaţiei, a condiţiilor şi a modalitãţilor de efectuare a înregistrãrilor, a consemnãrii şi certificãrii autenticitãţii convorbirilor înregistrate şi a redãrii integrale a acestora, se prevãd suficiente garanţii procesuale specifice procesului echitabil, cu respectarea dreptului la apãrare prevãzut de art. 24 din Legea fundamentalã şi a celorlalte prevederi convenţionale şi fundamentale invocate.
Referitor la dispoziţiile art. 23 şi 24 din Codul de procedurã penalã, care definesc pãrţile în procesul penal, Curtea constatã cã acestea nu încalcã cu nimic prevederile Constituţiei. De altfel, autorul excepţiei nu atacã aceste texte de lege în conţinutul lor, ci omisiunea legiuitorului de a nu fi nominalizat printre pãrţile procesului pe învinuit.
Ţinând seamã de competenţa Curţii Constituţionale, care nu este un legislator pozitiv, excepţia urmeazã sã fie respinsã, întrucât numai organul legiuitor poate remedia o eventualã omisiune de reglementare.
Pe de altã parte, luând în considerare ansamblul reglementãrii, nu se poate reţine cã învinuitul este privat de dreptul la apãrare prin faptul cã, nefiind parte în proces, în sensul textelor de lege menţionate, nu este ascultat de judecãtor cu ocazia certificãrii înregistrãrilor, dat fiind cã el are posibilitatea sã foloseascã toate mijloacele de apãrare prevãzute de lege, atât în faza de urmãrire penalã, cât şi în faza de judecatã, altfel spus sã dovedeascã fie falsitatea, fie neconcludenţa înregistrãrilor pe baza cãrora este acuzat de comiterea unei fapte penale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^3 alin. 3, art. 23 şi art. 24 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ioan Lascãu în Dosarul nr. 72/S/2005 al Tribunalului Bihor.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 noiembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
