Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 628 din 26 iunie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1523 pct. 2 din Codul civil, ale art. 254 din Codul comercial si ale art. 49-56 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 593 din 28 august 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1523 pct. 2 din Codul civil, ale art. 254 din Codul comercial şi ale art. 49-56 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Biroul de Turism pentru Tineret" - S.A. - Sucursala Brãila în Dosarul nr. 2.896/2005 al Tribunalului Brãila - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cererii depuse la dosar de cãtre autorul excepţiei prin care solicitã amânarea judecãţii, deoarece are conturile blocate şi a fost în imposibilitate de a-şi angaja un apãrãtor, anexând în acest sens copia încheierii Tribunalului Brãila - Secţia comercialã prin care s-a dispus înfiinţarea popririi asupra conturilor sale.
Având cuvântul asupra cererii de amânare, reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea acesteia, întrucât încheierea Tribunalului Brãila este din data de 14 iunie 2007, iar sesizarea Curţii Constituţionale a avut loc la data de 17 ianuarie 2007.
Curtea, deliberând, în temeiul <>art. 14 din Legea nr. 47/1992 , coroborat cu art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, respinge cererea de acordare a unui termen de judecatã, astfel cum a fost formulatã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile art. 1523 din Codul civil reprezintã o soluţie fireascã, având în vedere cã obiectul societãţii s-a desfiinţat, iar dispoziţiile art. 254 din Codul comercial reprezintã o consecinţã a existenţei asocierii în participaţiune. Totodatã, dispoziţiile art. 49-56 din Codul de procedurã civilã sunt constituţionale, aşa cum a statuat şi Curtea în jurisprudenţa sa.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 ianuarie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 2.896/1/2005, Tribunalul Brãila - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1523 pct. 2 din Codul civil, ale art. 254 din Codul comercial şi ale art. 49-56 din Codul de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Biroul de Turism pentru Tineret" - S.A. - Sucursala Brãila într-o cauzã având ca obiect soluţionarea cererii Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Brãila de constatare a încetãrii contractului de asociere în participaţiune şi de obligare a autorului excepţiei la predarea spaţiului.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã instituirea prin lege a unei proceduri de intervenţie în cadrul unui proces deja început încalcã dreptul la un proces echitabil, deoarece se creeazã premisele ca persoana care doreşte sã intervinã sã evite astfel procedura concilierii prealabile. De asemenea, susţine cã art. 1523 pct. 2 din Codul civil încalcã art. 44 din Constituţie, deoarece prevede cã asocierea înceteazã la desfiinţarea obiectului, iar cã art. 254 din Codul comercial îl lipseşte de posibilitatea de a-şi relua bunurile. În final, aratã cã art. 1523 pct. 2 din Codul civil conferã posibilitatea oricãrei autoritãţi publice de a proteja un element al patrimoniului public cu încãlcarea drepturilor terţilor din sfera privatã.
Tribunalul Brãila - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi-a exprimat opinia în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile criticate nu încalcã drepturile garantate prin Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor art. 21 alin. (3), ale art. 44 alin. (1) sau celor ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, iar dispoziţiile art. 53 alin. (1) nu sunt incidente în cauzã.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile art. 49-56 din Codul de procedurã civilã sunt constituţionale, aşa cum a statuat şi Curtea prin <>Decizia nr. 10/2007 , iar celelalte dispoziţii criticate referitoare la modul de încetare a unei societãţi şi la regimul juridic al bunurilor aduse într-o asociere în participaţiune sunt în concordanţã cu art. 44 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1523 pct. 2 din Codul civil, ale art. 254 din Codul comercial şi ale art. 49-56 din Codul de procedurã civilã, având urmãtorul cuprins:
- Art. 1523 pct. 2 din Codul civil: "Societatea înceteazã:
[...] 2. prin desfiinţarea obiectului sau desãvârşirea afacerii.";
- Art. 254 din Codul comercial: "Participanţii nu au niciun drept de proprietate asupra lucrurilor puse în asociaţiune, chiar dacã au fost procurate de dânşii. Cu toate acestea, întrucât priveşte raporturile lor între dânşii, asociaţii pot sã stipuleze cã lucrurile ce au adus sã li se restituie în naturã, având dreptul, în caz când restituţiunea nu s-ar putea face, la reparaţiunea daunelor suferite. Afarã de aceste cazuri, drepturile asociaţilor se mãrginesc în a li se da cont de lucrurile ce au pus în asociaţiune şi de beneficii şi pierderi."
Art. 49-56 din Codul de procedurã civilã reglementeazã instituţia intervenţiei în procesul civil.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã dispoziţiile criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 44 alin. (1) referitoare la dreptul de proprietate privatã, ale art. 53 alin. (1) referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) referitoare la obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra dispoziţiilor din Codul de procedurã civilã referitoare la instituţia intervenţiei - raportate la prevederile <>art. 21 din Constituţie - s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 10/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 14 februarie 2007, statuând cã acestea reprezintã norme de procedurã care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, sunt stabilite prin lege. Astfel, dispoziţiile art. 49-56 din Codul de procedurã civilã fac parte din Secţiunea I - "Intervenţia" a Capitolului III - "Alte persoane care pot lua parte la judecatã" din Titlul I - "Pãrţile" al Cãrţii a doua - "Procedura contencioasã". Prin dispoziţiile criticate nu se limiteazã drepturile pãrţilor, deoarece nimic nu le împiedicã pe acestea sã se adreseze instanţelor judecãtoreşti, sã foloseascã toate mijloacele de apãrare prevãzute de lege şi sã beneficieze de garanţiile procesului echitabil.
Neintervenind elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, atât soluţia, cât şi considerentele din decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Totodatã, Curtea constatã cã faptul cã terţul poate evita procedura concilierii prealabile, intervenind deja în cadrul unui proces deja început, nu este o chestiune care poate conduce la neconstituţionalitatea textelor criticate din Codul de procedurã civilã.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1523 pct. 2 din Codul civil, Curtea reţine cã acestea prevãd încetarea contractului de societate civilã prin desfiinţarea obiectului sau desãvârşirea afacerii, soluţie legislativã fireascã având în vedere, pe de o parte, imposibilitatea desãvârşirii societãţii - în cazul în care obiectul acesteia a fost desfiinţat - şi, pe de altã parte, inexistenţa raţiunii pentru care s-a încheiat contractul - în cazul în care a fost îndeplinit scopul acestuia. Aşadar, aceste moduri de încetare a societãţii civile nu sunt de naturã sã aducã atingere dreptului de proprietate privatã, garantat prin dispoziţiile constituţionale ale art. 44, şi nici principiului libertãţii comerţului, prevãzut de dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentalã.
Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 254 din Codul comercial, Curtea constatã cã acestea consacrã regula conform cãreia, de la data încheierii contractului de asociere în participaţiune, asociatul pierde dreptul de proprietate asupra bunurilor aduse în asociere, însã asociaţii pot conveni ca aceste bunuri sã li se restituie în naturã, având dreptul la repararea daunelor, în cazul în care aceasta nu s-ar putea face.
Curtea observã, pe de o parte, cã asocierea în participaţiune este un contract încheiat prin învoiala pãrţilor, iar, pe de altã parte, cã asociaţii participã la beneficiile ce se vor obţine. Aşadar, dispoziţiile din Codul comercial ce reglementeazã regimul juridic al bunurilor aduse într-o asociere în participaţiune sunt în deplinã concordanţã cu prevederile art. 44 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora dreptul de proprietate este garantat, iar conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.
Având în vedere toate aceste motive, Curtea constatã cã raportarea autorului excepţiei la prevederile art. 53 alin. (1) din Constituţie a rãmas fãrã obiect, deoarece nu a fost reţinutã restrângerea sau încãlcarea vreunui drept sau al vreunei libertãţi.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1523 pct. 2 din Codul civil, ale art. 254 din Codul comercial şi ale art. 49-56 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Biroul de Turism pentru Tineret" - S.A. - Sucursala Brãila în Dosarul nr. 2.896/2005 al Tribunalului Brãila - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 iunie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
